Alina Mungiu-Pippidi: De ce nu avem nici o scuză că am pierdut Moldova
Europenii s-au dat peste cap să unească partidele pro-europene la Chişinău şi au ridicat vizele atunci cînd au promis pentru cetăţenii moldoveni. Americanilor nu are sens să le mai facem vreo vină, ei erau dezorientaţi dinainte de Trump prin astea două ţări româneşti aflate la marginea de jos a interesului lor.
Dar românii de ce au sponsorizat autobuze pentru studenţii basarabeni să meargă să voteze acasă şi doar atît? De ce nu s-au perindat vedetele să se pozeze cu Maia Sandu, de ce nu au făcut politicienii promisiuni cum se pricep mai bine, că în cazul victoriei ei vom face una sau alta? Ce e scuza asta pe care am văzut-o confirmată de Deutsche Welle că i-ar fi promis Iohannis lui Mogherini că nu face nimic? Credeţi că mai există al doilea şef de stat în Europa care o lasă pe Mogherini să îi spună ce să facă într-o chestiune de interes naţional, şi mai ales una care priveşte Rusia, unde nimeni nu ar urma sfatul ei? A fost destituit careva prin serviciile secrete că i-au lăsat pe ăia să plece cu miliardul, deşi i-am potopit cu agenţi, care beau vodci prin cîrciumi de lux cu partenerii lor de afaceri locali? Cum a fost posibil să batem cîmpii că nu e mare diferenţă între candidaţi şi că nu e nici o nenorocire dacă nu cîştigă unul sau altul, cum am auzit chiar pe oameni de obicei cu judecată, ca Vasile Ernu sau Sorin Ioniţă? Şi de ce, nici cînd pierdem, nu spunem clar că am vrut să pierdem, că a fost o strategie deliberată, dovadă aplauzele prin presă la arestarea celor de la Acţiunea 2012 şi regia elaborată cu care ne ocupăm de Transilvania, unde nu e nici o problemă, chiar zilele astea?
Pentru cine e de bună intenţie şi nu complice la menţinerea Moldovei în zona de rapt din care profită toată lumea, de la oligarhi la consultanţi, pricepeţi că democraţia nu e eternă şi nu trebuie prezumată ca un dat automat de la Dumnezeu. E de mirare că trebuie să vă spună cineva treaba asta. Aţi prăpădit cea mai bună şansă a Moldovei, probabil ultima. Nu aveau ce căuta autobuze din Transnistria secesionistă la vot pe malul drept decît dacă voiam să pierdem alegerile, şi asta e destul ca să fie anulate - limitele unui electorat sunt constituţionale. Dacă nu sunt anulate, dacă nu se găseşte temeiul constituţional al anulării este din cauză că deja nu e democraţie acolo, judecătorilor le e frică, şi va fi şi mai puţină. Puteaţi vedea la Orban sau la Erdogan sau la alţi lideri autoritari care se ridică în jur că ăstora le ajunge să cîştige o dată, după aceea vor limita alegerea drastic, vor manipula condiţiile încît să nu mai piardă. Nu trebuia să îl lăsăm acum să cîştige, dar ce să mai spun, că pînă la mine la Berlin au ajuns ecouri ale celui mai teribil defetism cu ce facem după ce pierdem şi am pus pariu că Maia va lua peste 20 la sută, scor care îi era prognozat de amici de ai mei de acolo, ba chiar că are şanse.
Nu avea, pentru că ei nu credeau în ele, ba chiar făceau planuri de viitoare partide - fără ea.
Am pierdut nu numai ţara bunicilor noştri, ci şi a unei generaţii splendide de tineri, cei care au rupt pavajul cu mîna goală în aprilie 2009 şi au luat cu asalt consulatele să voteze, am pierdut un bastion strategic la frontiera Europei, care ne va costa enorm, pur şi simplu că nu ieşea destul profit personal pentru cei care erau în poziţia de a face ceva din victoria asta. Şi atunci nu s-au deranjat. Nu are sens să ne mai întrebăm acum ce facem, trebuia să ne întrebăm acum trei luni. Am irosit şapte ani de graţie, iar acum vin anii ceilalţi.
Puteţi comenta acest text pe România Curată
Se încarcă comentariile...
