Alina Mungiu-Pippidi: Scrieţi Comisiei Europene că dezastrul necesar pentru schimbarea PNRR a avut loc
Înţeleg că ziariştii români au tras de mânecă onor Comisia Europeană întrebând dacă PNRR se poate schimba cumva, şi au primit pe data de 12 februarie un răspuns care afirma că Planul de Redresare şi Rezilienţă (PNRR) nu poate fi modificat decât în situaţii excepţionale, precum catastrofele naturale de proporţii istorice.
Iată că zece zile mai târziu Rusia invada Ucraina, aruncând nu doar toată regiunea, ci şi restul Europei, în catastrofa de proporţii istorice pe care nu e bine să o invoci aşa, fără necesitate, mai ales că nu e un termen de referinţă de claritatea la care te aştepţi de o birocraţie de calitate. Se califică oare milioanele de refugiaţi? Preţul gazului, al petrolului, al uleiului, care au explodat toate? România a optat pentru un PNRR dublu, cu jumătate împrumuturi rambursabile, pe ideea că dacă din aceste împrumuturi obţinem o creştere economică de 5%, împrumuturile se plătesc singure, din veniturile la buget. Evident, războiul, inflaţia şi explozia preţurilor la energie au dus chiar şi pe cea mai conservatoare instituţie, Comisia Naţională de Prognoză, să coboare sub 3% pe acest an creşterea economică.
Acuma, să ne fie clar că teama Comisie este că, dacă ne mai lasă să ne gîndim, nu mai ajungem să contractăm toate lucrările până în decembrie 2023, cum se pare că e aşteptarea, ca pînă în 2026 să cheltuim banii de sustenabilitate.
Pentru că aşa gîndesc birocraţii, chiar dacă a venit inundaţia în loc de secetă şi ai nevoie de bărci, nu de irigatoare, termenul nu se poate schimba. Trebuie să îi dăm înainte cu marile noastre planuri de redresare şi rezilienţă, care sună în mare aşa:
- Din dependenţi de gaz ce eram, să devenim mai dependenţi de gaz. Cînd ne-a lovit războiul România era în capul celor care se agitau să se considere gazul verde (Ghinea de la gaze, apud Greenpeace), iar acum că e musai să ne reducem dependenţa faţă de Rusia, planul e ne dăm pe mîna Exxon, acest partener de pat al Rusiei, ca să mai provocăm vreo catastrofă naturală prin Marea Neagră, şi nici într-un caz să încetăm a mai fi dependenţi de gaze în 2026, de oriunde ar veni ele. Dimpotrivă, extindem reţeaua de gaze şi nu sunt alternative clare pentru consumatorii industriali.
- Din dependenţi de hidrocarburi ce eram, să ne facem mai dependenţi, construind viitorul conceput în mari autostrăzi pentru camioanele pline de mărfuri, deşi de la data încheierii autostrăzilor pînă la data interzicerii dieselului în Europa nu se ştie dacă va mai rămîne măcar un an pentru amortizarea vreunui kilometru.
- Din oraşe handicapate de trecutul comunist şi încălzirea centralizată pe cărbune (Bucureştiul, Timişoara), să avem pe viitor oraşe îngheţate şi îndatorate, că nu se încălzeşte clima destul de repede (un grad în ultima sută de ani în România) ca să ne lipsim de căldură, în schimb vom plăti penalităţi de tot felul, că PNRR nu cuprinde schimbarea radicală a acestor două oraşe, deşi soare şi vînt există în Banat şi Bărăgan cît vrei, resurse naturale sustenabile. Vor fi apeluri de proiecte pentru regenerabile, dar nu legate de planuri concrete de a scoate astea două oraşe din comunism. Poate nu o fi prea tîrziu?
Ca atare, energia consumată ca să i se spună ministrului Muncii să nu deschidă cutia Pandorei, e zău, nulă şi neavenită. Orice guvern cu scaun la cap şi orice Comisie cu scaun la cap vor schimba PNRR. Vorba e, pe ce, că din cutia Pandorei zboară lucruri. Multe merită să zboare. Dar ce punem în loc e problema. Orice aduce sănătate e bun (la oamenii activi, ca şi la pensionari, care au nevoie de mai mulţi bani să îşi ia medicamente), iar orice prelungeşte viaţa hidrocarburilor e rău, dacă pot să formulez această regulă simplă de sustenabilitate. Deocamdată banii PNRR deja au fost flexibilizaţi şi se duc pe refugiaţi, foarte bine. Termenul din 2023 nu se poate atinge dacă vrem să facem ceva cu folos. Mai vreţi şi împrumuturile alea, acuma că deja catastrofa e aici? Mai gîndiţi-vă o dată. Cînd duhul din sticlă ne oferă darul dintîi, să îi cerem minte, altfel o să ne irosim toate dorinţele.
Se încarcă comentariile...
