Europa

articolul urmator

Ana Blandiana – de la Vaclav Havel la Marine Le Pen. O scurtă cronică a transformării şi o scrisoare

64
27 Nov 2015 18:08:07
Traian Danciu

Transformarea Anei Blandiana, poeta care m-a trezit din somn, omul care aducea din umbră libertatea, de la reformistă la reacţionară, mă dezamăgeşte profund. Teama poate trezi monştri, dar nu poate pune sub semnul întrebării drepturile omului!

Invidia

Ana Blandiana, 2015:

„Pe noi (românii) nu ne primesc în Schengen de nu ştiu câţi ani, din cauză că nu avem măsuri de securitate a frontierei şi acum sunt primiţi sute de mii de refugiaţi.”

În 1996 aceeaşi Ana Blandiana:

„Nu fac parte dintre românii care au tendinţa de a le fi milă de ei înşişi, nici de cei care înclină să acuze întotdeauna pe ceilalţi de toate dramele istoriei lor. Dimpotrivă, ştiu că cel mai mare defect al românilor este de a avea două complexe de sens contrar – de superioritate şi de inferioritate, ambele împiedicându-ne să trăim, să înţelegem sentimentul de egalitate cu ceilalţi.“

Iar în 1998 tot Ana Blandiana explica existenţa şi provenienţa fenomenului de invidie şi spaimă faţă de necunoscut, de nou, la români:

„În condiţiile în care orice popor era ţinut în ţarcul său, la adăpost de orice contact străin şi de orice circulaţie a oamenilor şi ideilor, într-o izolare care a născut, treptat şi în egală măsură, spaimă şi invidia faţă de ceilalţi. O dată cu apariţia libertăţii şi a concurenţei pe care socitetatea deschisă şi piaţa planetară le presupun, aceste sentimente au devenit o concretizare absurdă a spaimei de noul pentru care nu erau pregătiţi în nici un fel

Drepturile omului

Ana Blandiana în 2015:

„Iată un caz cu adevărat dramtic în care drepturile omului se opun noţiunii de identitate. Drepturile omului ar obliga Europa să primească pe toată lumea, dar dacă primeşte pe toată lumea, Europa încetează să mai aibă o definiţie, ea încetează să mai fie Europa.”

Iar aici descrierea poetei pe „Wikipedia”:

Ana Blandiana, pe numele ei real Otilia Valeria Coman, (n.25 martie 1942, Timişoara) este o scriitoare şi luptătoare pentru libertate civică în România. Înainte de revoluţia din 1989, faimoasă disidentă şi apărătoare a drepturilor omului.“

Ca iniţiatoare şi preşedintă a Alianţei Civice a creat şi semnat Carta Alianţei care cuprinde următorul paragraf, publicat şi astăzi pe site-ul oficial al poetei anablandiana.eu:

„Respectarea drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti cuprinse în DECLARAŢIA UNIVERSALĂ A DREPTURILOR OMULUI. Alianţa consideră esenţială respectarea strictă a drepturilor minorităţilor de orice fel, fie sociale, fie naţionale, profesionale etc. Sunt drepturi ce decurg din nevoia fundamentală de identitate.“

În acest context amintesc că primul articol al Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului este:

Toate fiinţele umane se nasc libere şi egale în demnitate şi în drepturi”. Iar al treilea articol al Declaraţiei spune: „Orice fiinţă umană are dreptul la viaţă, la libertate şi la securitatea persoanei sale.”

Xenofobie. Rasism?

Ana Blandiana 2015:

„E de ajuns să vezi un oraş ca Rotterdam sau suburbiile franceze în care aproape nu mai există albi.“

Iar în 1998 Ana Blandiana explica în felul următor xenofobia românilor:

Xenofobia şi antisemitismul, legate întotdeauna între ele, sunt forme de exprimare a complexului de inferioritate care se exacerbează în perioade de criză; ele sunt ultimele soluţii la care recurg dictaturile, soluţii care le mai supravieţuiesc acestora un timp şi sunt întrebuinţate şi manipulate de urmaşii extremişti. (...) Este desigur paradoxal să vezi cum dictaturile – care se revendicau de la internaţionalism – au putut lăsa în urmă valori infecţioase de ură importriva străinilor de orice fel, dar, dacă ne gândim bine, lucrurile se înlănţuie monstruos, dar logic .”

Ana Blandiana 2015:

Problema nu e de a nu da tot ce poţi să dai, ci a nu renunţa la ceea ce eşti tu primind mase de emigranţi de cu totul alt tip de cultură, de mentalitate.”

Ana Blandiana în 1990:

Europa este elanul de a renunţa în plină iarnă la propriile tale comodităţi pentru a porni cu ajutoare înspre nişte oameni necunoscuţi, despre care nu ştii decât că suferă şi luptă pentru libertate.”

Teoria conspiraţiei

Ana Blandiana în 2015:

Tot ce e clar în această privinţă este neclaritatea punctului de pornire: ce a declanşat această mişcare. Să nu-mi spuneţi că războiul din Siria, pentru că războiul exista deja. La un moment-dat, la un gong, s-a pornit. E clar că e vorba de nişte interese organizate şi în faţa acestor interese nu a existat un răspuns înţelept al Europei. Unul din răspunsuri e acela că Europa are o natalitate mult mai scăzută, Germania în cazul acesta, şi că deci are nevoie să primească forţă de muncă; da, dar având în vedere numărul acesta mare de refugiaţi, Germania în speţă, şi Europa, vor avea de ales între a primi migranţi şi a trăi în continuare la fel de bine, ca să-şi asigure pensiile, şi a renunţa la propria integritate pentru că, în mod ciudat, cei care vin nu se adaptează aşa cum s-a dovedit prin minoritatea turcă din Germania sau musulmanii din Franţa, oamenii nu s-au adaptat regulilor ţărilor respective, culturilor şi legilor ţărilor respective.”

Poeta despre Germania în 1993 după o şedere în Germania la invitaţia Academiei Germane de Realţii Internaţionale – DAAD:

Germania nu este numai cea mai răsăriteană dintre marile puteri ocidentale, dar este şi cea mai implicată în problemele Est-Vest prin simplul fapt că le conţine în sine. Acest capitol al relaţiilor Est-Vest, aşa cum se văd ele din interiorul Germaniei, este absolut fascinant. (...) Germanii sunt extrem de pasionaţi, cu atât mai mult cu cât ei sunt primii pe care i-a atins transformarea Europei de Est. Mizeria, care unită cu libertatea a creat valuri continuu curgătoare de emigranţi, vine în primul rând peste Germania şi o implică chiar dacă nu ar vrea.“

Iar cu trei ani în urmă, în 1990, dată la care în Germania trăiau deja 2,5 milioane de musulmani, Ana Blandiana vorbea despre necesitatea Europei pentru România:

Europa este înainte de toate o stare de spirit, o nevoie profundă, constantă, aproape obsesivă, de a spune şi de a afla adevărul, de a sprijini şi de a impune valoarea, de a respecta democtraţia.“

Stimată doamnă Ana Blandiana,

Încerc să descifrez mesajele dumneavoastră, să înţeleg ce transformare, pe care eu am ratat-o, a avut loc cu omul Ana Blandiana, poetă excepţională şi apărătoare a libertăţii. Nu sunt doar un cititor al operei Dumneavoastră, ci şi un mare admirator al personalităţii şi angajamentului Dumneavoastră înainte şi după schimbările din 1990. Iar acum sunt dezamăgit, surpins şi întristat, deoarece discursul Dumneavoastră de astăzi şi-a pierdut multe din caracteristicile celui susţinut cu ani în urmă. Ce-i drept, cu mulţi ani în urmă... 

Zilele trecute aţi comentat delicata problematică a refuguiaţilor cu care se confruntă Europa în prezent, iar mesajul Dumneavoastră aduce mai degrabă cu cel al unei Marine Le Pen şi nicidecum cu cel al unui Joachim Gauck, omul pe care luptătoarea Ana Blandiana îl admira la începutul anilor 90 el fiind iniţiatorul Oficiului pentru Studierea Documentelor STASI (Serviciul Secret al Republicii Democarte Germane) - „Institutul Gauck”. Astăzi aruncaţi din canistră gaz pe focul dreptei extremiste şi păreţi a păşi în capcana acelor concepte conspiraţioniste, promovate de forţe politice şi civice care întorc Europa în secolul trecut, otrăvindu-i rădăcinile.

Eu v-am apreciat mereu ca pe o figură relevantă a societăţii şi istoriei postdecembriste româneşti. Pentru mine aţi fost un Vaclav Havel al României. Din poezia Dumneavoastră am învăţat cum se vorbeşte şi visează libertatea. Din angajamentul Dumneavoastră politic şi civic am invăţat să sper că şi în România ar fi posibil altfel. Citind însă afirmaţiile Dumneavoastră, redate chiar zilele trecute în paginille ziarului „Adevărul” mi s-au înmuiat genunchii şi mi s-a strepezit de-a dreptul mintea. Sunt profund dezamăgit, trist, dar şi înfuriat. De aceea vă adresez aceste rânduri.

Despre Schengen şi refugiaţi

Vă aduc la cunoştinţă, deoarece se pare că treceţi cu vederea anumite aspecte, că în Germania refugiaţii nu sunt primiţi chiar cu braţele deschise şi că ei nu sunt nici pe departe înzestraţi cu acele drepturi pe care le are un cetăţean al spaţiului Schengen. Aceşti refugiaţi pe care Dumneavoastră îndrăzniţi să-i numiţi cinic „vai săracii emigranţi!“, aprostrofand-o gratuit pe Angela Merkel, vin înspre Europa pentru a-şi salvă vieţile ameninţate de regime represive, războaie şi foamete, din disperare, de frică, din considerente comparabile poate, doar poate, cu acelea pe care le-ar fi avut un cetăţean român a cărui libertate şi viaţă erau ameninţate de regimul comunist înainte de 1990. Aceşti refugiaţi pe care îi ironizaţi plasându-i în centrul unor speculaţii conspiraţioniste de coloratură naţionist-extremistă, aduc mai degrabă, destinic vorbind, cu acei oameni cărora Dumneavoastră le-aţi amenajat Memorialul de la Sighet şi mai puţin cu cetăţenii României de astăzi! Iar pe lângă acest aspect, românilor, care au fost şi sunt nevoiţi să părăsească ţara din cauza neajunsurilor materiale sau din lipsă de speranţă, Europa apuseană le-a dat şansa şi le-o dă în continuare, să îşi găsească locuri mai calde. Iar pentru asta, ei şi România nu au nevoie de apartenenţa la Spaţiul Schengen. Este periculos şi pueril a amesteca aceste două aspecte.

Probabil nu aţi văzut familiile de sirieni, iraqieni sau afgani care tremură de frig prin gările Germaniei, care se bucură de un pulover obosit donat de un binevoitor „alb”. Probabil nu aţi văzut mame şi copii cerşind pe străzile avutei Germanii. Ştiţi că foarte mulţi dintre cei care ajung până în Germania, după ce şi-au riscat viaţa cel puţin pentru a două oară, aşteaptă luni de zile în plasamente improvizate, în condiţii numite doar cu greu umane, după care unii dintre ei sunt retrimişi în ţara de origine, iar alţii într-altele ţări europene mai puţin bogate şi binevoitoare decât Germania? Dacă v-aş întreba, dacă aceasta ar fi menirea Spaţiului Schengen şi pentru români, avantajul pe care românii l-ar avea devenind cetăţeni ai acestuia, Dumneavoastră oare ce aţi răspunde? Da, vrem şi noi în Schengen-ul „dăruit” acum refugiaţilor??? Mă îndoiesc!

Iar în ceea ce priveşte pericolul la care este expusă integritatea europeană, din punctul Dumneavoastră de vedere, acesta se decide abia în oglinda unor viziuni pe care dumneavostră le împărtăşiţi cu adevăraţii duşmani ai construcţiei europene, precum extremiştii şi populiştii de dreapta Marine Le Pen din Franţa, Geert Wilders din Olanda, Nigel Farage din Marea Britanie sau Viktor Orban din ţara vecină, Ungaria. Ei ameninţă integritatea Europei!

Despre drepturile omului

Doamnă Ana Blandiana, dumneavoastră vorbiţi despre „albii” din periferiile Rotteradamului, acei albi care devin o minoritate în „regatul alb” al Ţăriilor de Jos, precum şi în periferiile oraşelor franceze... Ştiţi că în opinia multor europeni occidentali blonzi simplul fapt că suntem bruneţi, noi ăştia veniţi din estul şi sudul Europei, suntem suspectaţi de intenţii criminale, fiind deseori discriminaţi? Ştiţi că, dacă ne aventurăm să vorbim în termeni de albi şi ne-albi în contextul unui proiect, precum Europa, bazat pe principii democratice şi respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, suntem pierduţi? Că în felul acesta predăm continentul celor care nu-l vor unit, celor care vor să limiteze libertatea în numele unor interese proprii, fie politice, religioase sau de altă natură, care nu au în centrul lor binele omului ca parte a unei societăţi deschise, libere şi democratice? Vă mai amintesc încă o dată: „Toţi oamenii sunt liberi şi egali în drepturile, libertăţile şi îndatoririle lor fără nicio desosebire de sex, rasă, culoare a pielii, religie, opinie, origine etnică, origine socială, avere sau apartenenţă la o minoritate naţională“ (citat din Carta Drepturilor şi Libertăţilor Fundamentale – Document definitoriu al Alianţei Civice).

Drepturile omului sunt universale şi egalitare, se aplică oriunde şi sunt valabile în cazul oricărei fiinţe umane pentru simplul fapt că este o fiinţă umană. Tocmai dumneavoastră v-aţi scris pe steagul de luptă apărarea acestora. Cum se pot opune drepturile omului noţiunii de identitate? Dumneavoastră aţi spus că nu sunteţi vinovată decât faţă de propria operă. Oare simţiţi o urmă de vinovăţie uitându-vă acum în urmă la cele spuse, făcute, acele acte curajoase, importante pentru evoluţia României înspre o democraţie pentru care dumneavoastră aţi militat şi cu care aţi influenţat cel puţin o generaţie? Singura identitate valabilă este cea umană. Nu mi-am imaginat că vreodată va fi nevoie ca cineva să va amintescă aceste lucruri...

Despre conspiraţia germană

Să crezi că Germania a lovit în vreun gong, iar sirienii şi-au luat tălpăşiţa şi au pornit-o înspre Europa e o teorie interesantă, pe care nu o împărtăşesc. În schimb o împărtăşesc alţii, precum Marine Le Pen, reprezentanţii mişcării anti-islamice PEGIDA din Germania, ai noului Partid de extremă-dreaptă AfD (Alternativă pentru Germania) sau radicalii de dreapta „Democraţii Suedezi”, şi, din păcate de mulţi alţii pe întreg continentul cu orientări înrudite acestora.

În cazul în care vă surprinde această acuzaţie, citez din discursul preşedintei Frontului Naţional, Maine Le Pen: „Germania gândeşte probabil că populaţia sa este muribundă şi încearcă să reducă salariile continuând să recruteze sclavi prin intermediul imigraţiei în masă.“ Iar acesta este doar una dintre multele afirmaţii ale politicianei franceze, care vizează politica Angelei Merkel vizavi de refugiaţi, aidoma Dumneavoastră. Bănuiesc că ştiţi însă că potrivit lui Marine Le Pen, românii nu îşi au locul într-o Europă liberă. De asemenea, nici din punctul de vedere al britanicului Nigel Farage, care o spune deschis că preferă chiar şi refugiaţi sirieni în locul românilor.

Dar ca tocmai Dumneavoastră, care aţi fost subiectul atâtor teorii conspiratoare, atâtor fabulaţii, cu menirea de a vă discretita, de a vă alunga de pe frontul luptei pentru libertate, să calcaţi în această capcană, mă dezamăgeşte profund.

Sunt de acord că Europa şi comunitatea internaţională a greşit în politica aplicată Orientului Mijlociu şi Africii, şi că sunt, în cele din urmă, şi ele responsabile pentru situaţia din acele zone, aşadar şi pentru cea a oamenilor care se văd acum nevoiţi să-şi părăsească ţările natale pentru o viaţă în libertate şi siguranţă. Dar asta nu înseamnă că Merkel sau Hollande au bătut gongul să cheme refugiaţii în Europa cu preţul pe care îl plătesc cu toţii. E aberant! Şi e macabru să ignoraţi că războiul din Siria există într-adevăr, că ameninţările din Iraq sau Afganistan sunt reale, că oamenii nu-şi riscă vieţile pe mare sau într-un camion frigorific doar pentru că Merkel a bătut un gong invizibil, imaginat în intenţii clare şi inumane de claustrofobi ai democraţiei. Poate că politica Germaniei, a Angelei Merkel, vizavi de refugiaţi nu este decât rezultatul unei experienţe istorice prin care a trecut Germania, aşa cum este şi legea germană a azilului politic. Dar nu va mai dura mult şi Merkel va eşua, Europa va eşua, iar dumenavoastră, alături de Marine Le Pen şi mai tinerii aşa-numiţi „democraţi” din Suedia veţi putea triumfa. Deoarece spaima şi ura la care incitaţi prin asemenea atitudini e un bun mecansim de manipulare. Cei care caută şi încurajează solidaritatea vor apune, iar reacţionarii, separatiştii, xenofobii, extremiştii, naţionaliştii vor guverna Europa. Iar Europa nu va mai fi „o stare de spirit, o nevoie profundă de a spune şi de a afla adevărul”, ci un puzzle al tăcerii şi ruşinii, al lăcomiei şi egoimsului. Asta vă doriţi?

Despre solidaritate

Cândva, stimată doamnă Blandiana, vă considerăm şi vă consideraţi şi dumneavoastră însăşi o reformistă. Astăzi tind să cred că sunteţi o reacţionară, care argumenatează istoric de parcă istoria, cercetarea adevărului, scoaterea lui la lumină, aşa cum il faceţi Dumneavoastră prin Memorialul Sighet, nu ar fi necesară tocmai pentru a-i depăşi momentele critice şi a învaţa de pe urma ei suficient de mult încât să nu mai păşim în aceleaşi capcane. Din cuvintele dumneavoastră de pe vremuri rezultă că nu există toleranţă fără memorie. Iar în timp ce dumneavoastră păreţi să va lepădaţi de ceea ce vă mâna cândva, adică exact esenţa memoriei timpurilor nu de mult trecute, când spuneaţi că pentru dumneavoastră ”spectacolul solidarităţii umane este întotdeauna o mare bucurie”, Joachim Gauck, pe care Dumneavoastră îl cunoaşteţi bine, al cărui demers pentru păstrarea memoriei v-a inspirat, actual preşedinte al Germaniei, apără şi în vremuri complicate toleranţa şi apreciază adevărata „solidaritate umana”. Iar asta nu doar ca spectacol! Adresându-se refugiaţilor ajunşi în Germania, Gauck spune: ”după anevoioasa Dumneavoastră odisee vreu să vă spun că aici sunteţi în siguranţă!” Iar pe cei care se tem de năvălirea musulmanilor, ne-albilor, le transmite în repetate rânduri acelaşi mesaj: ” a vă lua temerile în serios nu înseamnă a le şi urma. Că atunci, cu ochii măriţi de teamă, vom vedea doar cu greu căi de soluţie şi vom deveni mici şi lipsiţi de curaj”. Este vorba despre temeri, precum cele formulate de Dumneavoastră: pierderea identităţii europene, creştine, teama faţă de invazia musulmanilor în Europa.

Doar cu patru ani în urmă, aţi repetat într-un interviu că ”solidaritatea este superlativul libertăţii”, regretând totodată că, deşi această frază a fost preluată de mulţi alţii, ”conţinutul ei nu a devenit niciodată realitate”. Mă întreb şi vă întreb, dacă acesta este aportul Dumneavoastră la umplerea cu sens al acestei fraze, la solidaritate? Solidaritate împrotriva celor necăjiţi, împotriva unei minorităţi? În paranteză: potrivit unei statistici a Pew Forum on Religion & Public Life: în anul 2030 în Europa procentul populaţiei musulmane va fi de 8%. Ceea ce înseamnă că va creşte cu mai puţin de 2% în comparaţie cu ziua de astăzi. De cine să ne temem?

Monstruos, dar logic

V-am admirat cu un an în urmă, când v-aţi poziţionat în campania electorală din România de partea Monicăi Macovei. V-am apreciat gestul atât de mult, încât am trecut cu vederea că susţineţi campanii ale Bisericii Ortodoxe Române, ale Patriarhiei. Că dedicându-va iniţiativei „Părinţii pentru ora de religie în şcoli”, susţineţi şi acele idei conservatoare şi reacţionare, care se opun noului în general, chiar încalcă drepturile omului. Dar acum nu pot decât să constat că „lucrurile se înlănţuie monstruos, dar logic“... 

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

64 Comentarii

Tudor Vladimirescu
27.11.2015, 19:34:46

Nu ma dezamageste deloc Ana Blandiana, domnule Danciu! Dimpotriva, o apreciez ca nu a cazut prada nenorocitului de obicei al „corectitudinii politice"! Exact asta am vazut si eu la Bruxelles acum o luna, inainte de atacul jihadistilor belgieni la Paris, ceea ce a vazut poeta la Rotterdam sau in suburbiile Parisului: „retragerea” albilor. Nu e vorba de nicio terorie a conspiratiei ca sa gandesti intocmai ca Ana Blandiana „La un moment-dat, la un gong, [migratia „siriana”] s-a pornit." Poate ca poeta a parut naiva, usor de „dus de nas” in numele sacrosanctelor „drepturi ale omului”, insa i-ati subestimat inteligenta! Si o subestimati, din postura dvs. de colaborator al postului de Radio WDR din Germania, si dvs., dupa cum o subestimati si pe a noastra, cititorii ziarului „Adevarul”. Spunea de curind, la Constanta, Andrei PlesuȘ „actuala criză a Europei este o criză a conceptului de toleranţă. Avem şi-am avut un mod greşit de a practica toleranţa. Există intolerabilul, domnule. Nu poţi să tolerezi orice. (...) multiculturalismul. Nu ţine, domnule. Trebuie să ne intre-n cap că nu ţine. A, ţine la nivel de 500 de ani. Ca un multiculturalism să se instaleze în mod firesc, trebuie să laşi un timp, trebuie să existe o dorinţă de ambele părţi. Mai e, şi-mi pare rău s-o spun, problema drepturilor omului. Aceste trei principii – multiculturalismul, drepturile omului şi toleranţa – sunt prost practicate. Orice virtute poate fi prost practicată” Oricum, un titlu ca cel ales de dvs. „Ana Blandiana – de la Vaclav Havel la Marine Le Pen” (sic!!!) va demasca dincolo de orice alte consideratii. P.S. As fi incheiat cu un sanatos „sa va fie rusine!” insa mi-am dat seama ca nu e nici o sansa. Sa va fie rusine.

+33 (39 voturi)
Utilizator Adevărul
27.11.2015, 19:59:51

Comentariu considerat abuziv.

Utilizator Adevărul
27.11.2015, 20:25:23

Comentariu considerat abuziv.

G M
27.11.2015, 20:48:30

Si totusi, eu votez cu Ana Blandiana. N-am incredere in musulmani si, suntem sau nu constienti, cateva milioane de musulmani care vor veni de acum incolo in Europa, schimba total structura religios-crestina a continentului. Daca asta ne lasa rece, inseamna ca nu ne intereseaza viitorul copiilor si nepotilor nostri. Nu-i vrem si nu-i vedem crestini acuma, dar nu-i vedem nici musulmani peste cateva decenii ?

+19 (21 voturi)
Vasic
27.11.2015, 21:15:10

mi se pare cam lung articolul... si, nu-mi place nici mie domana Ana Blandiana, mnoa. nu-mi place și basta. parcă, are vocea voit mai subtire ca sa fie mai feminina. recunosc ca are talent sicriitoricesc si scriitoricesc. restul e poveste.

-17 (21 voturi)

Vezi toate comentariile (64)

Modifică Setările