Ankara a câştigat totul la Bruxelles. Apare certitudinea aderării Turciei la UE

Presiunea crizei migranţilor a fost mult prea mare. Lipsa altor soluţii decât acceptarea integrală a tuturor cererilor formulate de Turcia a fost evidentă. Acestea au fost cele două motive esenţiale care au făcut ca liderii europeni să nu aibă altă opţiune decât să aprobe textul despre care v-am vorbit în corespondenţa de ieri. Drept care l-au adoptat şi, de duminică, se trece imediat la aplicarea măsurilor conţinute în protocol.

Iată câteva dintre principalel prevederi iar aici http://www.consilium.europa.eu/en/press/press-releases/2016/03/18-eu-turkey-statement/: aveţi textl integral)

• “toţi migranţii ilegali care sosesc din Turcia către insulele greceşti vor fi trimişi înapoi în Turcia” , măsură caracterizată de Donald Tusk drept “temporarâ şi extraordinară”. Pentru a răspunde într-un fel acuzaţiilor că planul respectiv nu contravine în mod grav legislaţiei privind respectarea drepturilor omului (cu ONG-uri care au spus că planul în totalitatea sa ar fi ilegal deoarece are în vedere deportări colective), se dau asigurările necesare că fiecare caz va fi analizat în parte de tribunalele greceşti instituite special în acest scop. Este încă neclar de câte tribunale va fi nevoie şi de cât personal, apărând acum informaţia că unele state membre s-au angajat deja să trimită personalul de care va fi nevoie, iar Turcia va avea propriul personal detaşat pe insulele greceşti unde vor fi asemenea centre de selectare.
• “Începând cu data de 20 martie 2016, toţi migranţii ilegali care trec din Turcia înspre insulele greceşti vor fi returnaţi în Turcia.

• Grecia urmează să recunoască Turciei statutul de “ţară sigură” şi se reafirmă faptul că migranţii întorşi în Turcia vor beneficia de întreaga protecţie legală necesară.
• se enunţă plafonul de 72.000 de persoane care trebuie relocate (până acum au fost doar 600), conform angajamentului iniţial de la începutul anului trecut, semnat de şefii de stat şi de guvern şi ratificat în urgenţă de Parlamentul European. Reaminteşte că nu este vorba de nimic în plus şi nu s-a cerut niciun nou angajament din partea Statelor Membre.
• după ce Comsia Europeană va constata că Turcia îndeplineşte integral cele 72 de “bechmarks”, există angajamentul ca obligativitatea vizelor să fie ridicată de la 1 iunie şi “cât mai rapid posibil) să fie deschise noi capitole de negociere (foarte posibil, 5 la număr)
• capitolul 8 al declaraţiei comune este cel care arată care va fi drumul european al Turciei, viitor Stat Membru UE:

“UE şi Turcia şi-au reconfrimat angajamentul de a re-energiza procesul de aderare aşa cu s-a arătat în Declaraţia Comună din 29 noiembrie 205. Au salutat deschiderea Capitolului 17 de negocieri pe 14 decembrie 2015 şi au decis, ca pas următor, să deschidă Capitolul 33 în perioada Preşedinţei olandeze. Au salutat faptul că există angajamentul Comisiei Europene să înainteze o propunere în acest sens în luna aprilie 2016. Munca de pregătire pentru deschiderea altor capitole va continua într-un ritm accelerat fără a afecta poziţiile Statelor Membre în acord cu prevederile existente...”

Desigur, problemele care se deschid sunt enorme, aşa cum sunt şi întrebările şi acuzaţiile care au apărut. De la nevoile imense de logistică până la adaptarea unor legislaţii naţionale, de la incertitudinea privind statutul migranţilor care se află deja în Europa în regim ilegal, apoi, poate cel mai important, dorinţa reală a semnatarilor documentului de a începe relocări masive în ţările lor...Iată o asemenea reacţie de protest, venită de la Amnesty International:

Cei care apără proiectul -şi sunt mulţi dintre cei prezenţi acum la Bruxelles - spun însă că această înţelegere era singura posibilitate de a întrerupe fluxul migraţiei ilegale din Turcia şi de a da un timp de respiro ţărilor occidentale. Argument întărit de recentele evenimente de la Bruxelles, confruntare armată cu un grup terorist, urmată, în urmă cu foarte puţin timp, de arestarea celui mai urmărit suspect de terorism din Europa, Saleh Abdesalam, identificat şi prins în carierul Molenbeek din cpitala Belgiei, undeva la o distanţă cam de  maximum 15 min. de mers cu maşina de locul unde se reunesc şefii de stat şi guvern, clădirea Justus Lipsius din zona Schumann.

Este acest moment politic o garanţie că se vor potoli lucrurile? Imposibil de afirmat. Care vor fi efectele politice ale acestui acord asupra scenelor politice naţionale din cele 28 de state? Ne-o vor spune alegerile, foarte rapid şi într-un mod poate neaşteptat pentru mulţi.