Anul politic 2014 în UE

Încerc un scurt bilanţ al anului care se încheie. Am în vedere exclusiv UE, şi anume dintr-o perspectivă pur politică. Iată care ar fi, în opinia mea, cele mai însemnate cinci evenimente din 2014:

1. Intrarea Rusiei în Crimeea şi destabilizarea Donbasului au reprezentat, în mod indiscutabil, cea mai severă ameninţare a securităţii UE. Statele membre au fost luate pe nepregătite de declanşarea unui conflict armat al Moscovei cu una dintre ţările Vecinătăţii Estice. Reacţia lor a fost o combinaţie de sancţiuni economice şi de eforturi diplomatice. Primele au produs efecte spre sfârşitul anului. Diplomaţii au eşuat: Rusia a devenit, din partener strategic, un adversar al europenilor. Războiul din Ucraina a trezit NATO din somnul subfinanţării bugetelor de apărare.

2. Letonia a devenit, de la 1 ianuarie 2014, cel de-al 18-lea stat care a adoptat moneda euro. Înaintea ei, intrase „în club” Estonia, în 2011. Dacă luăm în seamă faptul că următoarea intrată va fi, peste doar câteva ore, Lituania, putem spune că euro a devenit, în ultimii ani, o specialitate baltică. Ţările din centrul şi estul Europei au îngheţat acest proiect. Unele dintre ele au renunţat până şi la avansarea unei date posibile a aderării. Autorităţile din România par să se fi reorientat către 2019, însă deocamdată e vorba doar despre o promisiune, nu despre o ţintă politică.

3. Eşecul referendumului din Scoţia privitor la o desprindere de Regatul Unit al Marii Britanii a fost previzibil. Chemarea la consultare a creat, însă, o emoţie colectivă, din clipa în care un sondaj de opinie, realizat cu circa 10 zile înainte de momentul deschiderii urnelor, a indicat posibilitatea ca tabăra secesionistă să câştige. Au fost astfel animate – din Catalunia în Harghita – ambiţii similare cu cea scoţiană. Faptul că UK a rămas neatinsă nu a diminuat pasiunea naţionalistă, canalizată în multe locuri spre un refuz al străinilor, inclusiv al unora cu cetăţenie europeană, precum românii sau bulgarii. 

4. Alegerile din 22-25 mai au confirmat majoritatea PPE-socialişti din Parlamentul European. Cele două familii politice au împreună ceva mai puţine procente decât în mandatul precedent, „profitorii” fiind partidele extremiste, şi de stânga şi de dreapta. Compromisul realizat de populari şi socialişti a condus la următoarea distribuţie a rolurilor: preşedinţia Comisiei şi cea a Consiliului European au mers la PPE (Juncker şi Tusk), Înaltul Reprezentant pentru politică externă – la socialista Mogherini, în vreme ce preşedinţia PE e împărţită „frăţeşte”, câte doi ani şi jumătate pentru fiecare partid.

5. Alegerile legislative din Belgia (mai), Slovenia (iulie) şi Bulgaria (octombrie) au condus la schimbarea culorii guvernelor, socialiştii fiind trimişi în opoziţie, în vreme ce scrutinele din Ungaria (aprilie) şi Letonia (octombrie) i-au confirmat în funcţie pe liderii PPE Orban Viktor şi Laimdota Straujuma; în Suedia, scrutinul pentru Riksdag, ţinut la mijlocul lui septembrie, a dus la constituirea unui guvern minoritar condus de social-democratul Stefan Lofven, dar după două luni acesta a anunţat alegeri anticipate pentru martie. Tot în 2014 s-au ţinut şi cinci alegeri prezidenţiale: în Slovacia şi România, competiţiile au dus la înfrângerea premierilor socialişti intraţi în cursă – Robert Fico şi Victor Ponta – de către milionarul Andrej Kiska şi, respectiv, minoritarul Klaus Iohannis; în Lituania, a fost reconfirmată în funcţie Dalia Gribauskaite; în fine, două regimuri parlamentare, Grecia şi Croaţia, au organizat şi ele alegeri pentru funcţia de preşedinte, la final de decembrie: în primul caz, a fost un eşec, aşa încât se vor face legislative anticipate, în vreme ce în al doilea, va fi nevoie de tur decisiv, care se ţine în ianuarie.

Alte cinci evenimente –dintre care patru petrecute în afara graniţelor UE –  ar putea influenţa în chip major politica europeană din 2015:

a. Moldova, Georgia şi Ucraina au semnat, la finele lui iunie, câte un Acord de Asociere cu UE;

b. Recep Erdogan a fost ales, în august, preşedinte al Turciei;

c. Mai multe parlamente vest-europene au recunoscut, în toamna lui 2014, statalitatea Palestinei;

d. Elveţienii au aprobat, printr-un referendum ţinut în februarie, reintroducerea unor cote pentru imigranţi din ţările europene;

e. Câteva mii de refugiaţi şi-au pierdut viaţa în Mediterana, încercând să ajungă în Europa.