Arma energetică a Rusiei în Europa: ţinta Ucraina şi ruperea pieţei europene cu Nord Stream 2
0
Ultimele săptămâni au dezvăluit motivul major al acţiunii Federaţiei Ruse de manipulare a pieţei de gaz şi utilizare a poziţiei dominante pe piaţa europeană: subminarea şi îngenuncherea Ucrainei, dominarea majoră a Europei Centrale şi de Est şi scindarea pieţei europene, în paralel cu autorizarea accelerată a Nord Stream 2 şi forţarea unei creşteri a dependenţei europene de Moscova.
Deşi a promis că, la 8 noiembrie, va relua furnizarea de gaze naturale la o cantitate care să reducă preţurile, umplerea depozitelor din Rusia la refuz, la 1 noiembrie, nu s-a soldat cu o creştere a livrărilor ci cu noi blocaje ale conductei Yamal şi cu utilizarea acesteia în sens revers, din Germania către Polonia. Punctul de cotitură ar fi astăzi, luni, 8 noiembrie, dar de notat este refuzul Rusiei şi Gazprom de a rezerva cantităţi mai mari în tranzitul prin conductele clasice pentru primele 8 luni ale anului viitor, ceea ce ameninţă să perpetueze criza energetică europeană.
Folosirea crizei energetice globale ca oportunitate de către Rusia lui Putin
La nivel global, un număr de procese s-au suprapus pentru a da naştere crizei energetice globale pe care o traversăm. Unele au baze obiective, altele sunt produsul unor decizii intempestive, necugetate, fără studii de impact, voluntariste ale unor lideri politici autoritari. În cazul Rusiei, a fost doar o decizie de oportunitate pentru a forţa utilizarea unei presiuni extreme împotriva Europei, cu ţinta principală Ucraina şi Estul Europei.
Astfel, la nivel global am avut o revenire a economiei după pandemie, care a necesitat un recurs la resurse din depozite şi de la furnizori neadaptaţi încă situaţiei globale şi creşterii bruşte. Apoi China a ales să se alinieze, în format voluntarist şi intempestiv, la combaterea încălzirii globale, tăind investiţiile şi utilizarea cărbunelui în termocentrale contra gazului, cu precădere Gaz Natural Lichefiat – LNG adus din întreaga lume. Dispariţia surselor alternative de gaz la nivel global, brusc, a dus la un nivel crescut al preţurilor. Cum iarna 2020-2021 a fost una grea, şi resursele din depozite erau mai reduse deja, de unde preţuri mai mari în primăvară şi vară. Cumpărătorii au aşteptat o scădere spre toamnă şi nu au umplut depozitele din timp. Dar scăderea nu a mai avut loc.
La nivel european, am avut şi aici câteva procese obiective şi subiective. Mai întâi, statele îşi continuă decarbonizarea, producţia energiei termoeletrice mutându-se spre gaz. În plus, din Norvegia au fost întrerupte furnizările din cauza unei perioade de mentenanţă obligatorie a conductei, cu limitarea cantităţii livrate. A fost un an secetos şi fără vânt, fapt ce a redus cantităţile de energie electrică din zona hidrocentralelor şi a energiei eoliene. Prin extragerea de pe piaţa globală a unor cantităţi masive de gaz lichefiat de către China, au dispărut şi sursele suplimentare de compensare în gaz. Mai putem adăuga aici şi decizia OPEC plus(statele producătoare de petrol plus Rusia)de a nu creşte producţia de petrol, de unde preţul ridicat pentru produsele petroliere, o alternativă pentru termocentralele europene. Suma acestor elemente a ridicat substanţial preţul la gaze şi la energie electrică.
Pe acest fundal, Rusia a decis să reducă masiv livrările de gaz natural către Europa, respectiv să nu mai livreze decât pe contractele pe termen lung şi să arunce în aer piaţa spot, piaţa liberă de gaze care stătea la baza formulelor alternative de aprovizionare cu gaz, fără a negocia politic direct cu Rusia. Pentru că contractele pe termen lung cu Gazprom asta înseamnă, o negociere directă, la nivel politic, cu condiţii ce nu au de a face cu politicile comerciale, cu Rusia lui Putin. Aşa a sărit preţul la gaze cu 542% ajungând la 2000 dolari pe mia de metri cubi de gaz în octombrie, în timp ce Gazprom a stopat livrările către Europa prin intermediul conductei Yamal-Europa prin Ucraina.
Depozitele de gaze din Germania, controlate majoritar de către Gazprom, care asigură 25% din cantitatea de gaze, au rămas fără furnizăr în anul 2021. Nivelul facilităţilor este de 71% din capacitate în Germania şi 56% în Austria, reduse de la 61% în octombrie. Per total, rezervele europene din depozite sunt la 75% din capacitate, cu 20% mai puţin ca anul trecut, deşi suntem înainte de iarnă. Mai mult, Gazprom a refuzat să rezerve capacităţi suplimentare pentru a livra cantităţi mai mari de gaz, între ianuarie şi septembrie 2022, ceea ce anunţă o criză de lungă durată.
Şantajul pentru Nord Stream 2
Gazprom nu are în plan să livreze cantităţi de gaz în plus, cel puţin nu prin conductele terestre până nu vede Nord Stream 2 deschis şi livrările mutate prin conducta submarină neautorizată încă de către Germania şi UE. Planul s-a suprapus cu o altă întâmplare, când la 1 noiembrie au fost supendate livrările către România, Serbia şi Ungaria ca urmare a unei explozii a două conducte paralele în satul Vetrino din Bulgaria care a afectat 7 metri de conductă. Ele sunt legate de TrukStream 2 şi de conducta trans-balcanică.
Gazprom, compania de stat rusă care exportă gazul în Europa, are două tipuri de angajamente în Europa: angajamente tip contracte pe termen lung, între 10 şi 25 de ani, şi contracte spot, pentru cantităţi fixe de gaz luate în fiecare moment când sunt necesare. Pentru această a doua categorie, Gazprom a anunţat că renunţă pentru trimestrul 4 şi primele 2 ale anului 2022 la livrări, pentru a forţa realizarea de contracte pe termen lung şi a submina piaţa europeană. Contractele spot vor fi livrate doar prin Nord Stream 2, susţin sursele Gazprom. Mai mult, contractele pe termen lung sunt dirijate – cum a fost cazul Serbiei şi Ungariei – prin rute care ocolesc Ucraina, TurkStream 2 sau Nord Stream2.
De altfel, politica Rusiei faţă de livrările de gaze a fost subliniată direct de către Preşedintele Putin în discursul său de la Conferinţa anuală a Clubului Valdai de la Sochi: contracte pe termen lung şi autorizarea imediată a Nord Stream 2: preşedintele Rusiei a ridiculizat politica europeană de a se raporta la piaţa de gaze, insistând că preţurile la contractele pe termen lung sunt de 3 ori mai mici şi a anunţat că este gata să ajute la stabilizarea pieţei europene trimiţând gazul necesar suplimentar dacă autorităţile de reglementare vor aproba Nord Stream 2. În subsidiar, Ministrul de Externe, Serghei Lavrov, a insistat şi pentru o tratare respectuoasă a Rusiei şi eliminarea sancţiunilor europene împotriva Rusiei, adoptate după anexarea Crimeii şi agresiunea militară din Estul Ucrainei.
Rusia livrează gaze în Europa prin Nord Stream, Yamal-Europa şi conducta Frăţia. Prin TurkStream merg cantităţile spre Turcia, Bulgaria(după redirijarea cantităţilor ce traversau Ucraina şi România), Serbia şi statele Balcanilor de Vest respectiv Ungaria(după ultimul acord realizat în plină criză, pentru o durată de 15 ani). Forţarea este spre adoptarea variantei contractelor fixe tip take-or-pay – livrări la preţuri fixe indiferent dacă consumă sau nu cantitatea – şi autorizarea conductei Nord Stream 2. În caz contrar, Gazprom va livra doar minimumul cantităţii contractate pe termen lung, subminând securitatea energetică a Europei prin distrugerea pieţei spot – deşi ultimele contracte din Serbia, Ungaria şi Republica Moldova utilizează nu numai legătura cu preţul barilului de petrol, ci şi preţul pieţei europene la gaze – o treime iarna şi două treimi în trimestrele de primăvară-vară.
Ţinta Ucraina. Constrângerea Ucrainei la negocieri cu cedări politice pentru încălzire şi energie electrică
Ucraina este principala ţintă a acţiunior Gazprom de ultimă oră. Din mai multe motive. Mai întâi, creşterea preţului la gaze şi penuria de gaze creează premise spre strâmtorarea Kievului în plină iarnă, când are loc şi o ofensivă pentru a extrage avantaje în formatul Normandia şi în comisiile unu plus unu din Donbas. Deja Gazprom a redus la jumătate cantitatea transmisă prin Ucraina, de la 1 noiembrie, ceea ce înseamnă mai puţini bani pentru tranzit şi o forţare a resurselor ucrainene de gaz pentru a putea transporta cantităţile reduse prin sistemul său de conducte intern.
În plus, prin noile contracte pe termen lung încheiate, livrarea către Ucraina a gazului rusesc, în variantă inversă, este interzisă, iar neparticiparea Gazprom la piaţa spot europeană face ca să nu existe cantităţi de gaz disponibile pentru Ucraina, pentru a le cumpăra şi transporta pe direcţie revers Vest-Est. Aşa a fost blocată şi furnizarea din Ungaria. Ucraina este prinsă la mijloc, ca în cleşte, pentru a ceda şi a negocia contracte direct cu Rusia, cu condiţionările politice apărute deja în contractul cu Republica Moldova.
În alt doilea rând, Ucraina suferă presiuni majore pentru aprovizionarea cu resurse necesare producerii energiei electrice. Astfel, Rusia a blocat livrările de cărbune către Kiev, mai mult, sistemul său de transport pe cale ferată a blocat livrările de cărbune din Kazahstan către Ucraina. În plus, Rusia a blocat orice export de energie electrică din Rusia sau Belarus către Ucraina – state cu care este interconectată astăzi energetic – pe motiv că electricitatea din Belarus este produsă din gazul ieftin rusesc livrat către Minsk.
Ucraina este un exportator net de energie electrică. Însă există momente în an şi regiuni unde e nevoie de cantităţi importate de curent electric pentru echilibrarea sistemului naţional. Problema este că Ucraina este sincronizată doar cu statele post-sovietice, cu precădere cu Rusia şi Belarus, nu şi cu Europa. Pe piaţa europeană, Ucraina nu poate importa din cauza lipsei de sincronizare a sistemelor. Pentru moment, există o singură insulă minusculă, Burshtyn, în vest, prin care compania DTEK poate face exporturi şi importuri reduse de energie electrică. De altfel, acest lucru blochează şi comerţul cu energie electrică a Ucrainei în Europa.
Pe această piaţă a energiei electrice, UE a înfiinţat European Community of Transmission System Operators (ENTSO-E) – Comunitatea Europeană a Operatorilor sistemelor de transmisie, în 2008, cu 42 operatori din 35 de state europene, printre care cele 27 state membre ale UE, toate statele fostei Yugoslavii şi Turcia, nu şi Ucraina şi Republica Moldova. Ucraina aspiră la sincronizare începând din 2023, a primit acordul pentru teste în februarie 2022 -de iarnă şi în iulie 2022 – de vară, urmând să ajusteze lucrurile şi să poată să se sincronizeze la nivelul sistemelor de transmisie electrică cu Europa continentală. O asemenea perspectivă întăreşte siguranţa Ucrainei prin accesul la piaţa integrată europeană.
Gazprom şi Rusia lui Putin: abuz de poziţie dominantă în piaţă şi încălcarea regulilor competiţiei corecte
Rusia are disponibile cantităţi enorme neutilizate în transportul european de conducte, fără Nord Stream 2. De fapt, chiar de la început, s-a ştiut acest lucru, dar se aşteaptă demonstrarea lui cu asupra de măsură. Chiar acordul americano-german conţine clauze dacă Rusia nu respectă tranzitul minimal de gaz prin Ucraina la o anumită cantitate, până în 2024. Iar sancţiunile vizează întreaga piaţă de gaze. Totuşi, nu există garanţii pentru perioada de după 2024.
În plus, Rusia ar putea furniza 15% mai mult gaz dacă ar dori. Acesta ar putea fi alocat pieţei spot. Vladimir Putin a spus că e de acord cu suplimentarea cu 15% a cantităţilor livrate dar numai pentru contractele pe termen lung existente. Altfel Nord Stream 2 ar dubla exporturile de gaze ruse în Germania şi ar creşte vulnerabilitarea UE faţă de Rusia. Iar Europa este deja păţită după crizele din 2009 şi 2014, când, în ambele cazuri, a fost vorba despre tăierea sau diminuarea livrărilor Rusiei pentru a obţine presiune şi concesii politice de la Ucraina.
Gazprom nu doreşte să joace potrivit regulilor europene ale pieţei de gaz şi are o întreagă istorie de abuzuri de poziţie dominantă. Astfel, în 2015, Comisia Europeană a prezentat o Declaraţie şi Obiecţii extinse prin care sublinia încălcările de către Gazprom a regulilor competiţiei corecte şi abuzul de poziţie dominantă, care submina piaţa europeană de gaz. Chiar dacă Comisia şi Gazprom au agreat un număr de angajamente, nu a existat nici o îmbunătăţire în funcţionarea pieţii, şi asta o vedem şi în criza actuală. E adevărat că tribunalele de arbitraj internaţionale au confirmat datele Comisiei privind excesele Gazprom şi preţurile fără fundamente, solicitând returnarea plăţilor de 1,5 miliarde de dolari către compania de petrol şi gaze poloneză PGNiG şi 2,9 miliarde de dolari către Naftohaz Ucraina. Sumele nu au fost replătite niciodată.
Subminarea unităţii europene prin Nord Stream 2
Autorizarea Nord Stream 2 se află astăzi în primul rând în mâinile agenţiei federale germane Bundesnetzagentur—BNetzA care trebuie să acorde certificatul de operator de transmisie a gazului către Nord Stream 2. Compania de stat poloneză, PGNiG, a reuşit să obţină includerea sa în procesul de autorizare german, în timp ce Naftohaz Ukraina a trimis o cerere similară autorităţii germane de a participa la proces. PGNIG are un contract cu Gazprom de 10 miliarde metri cubi pe an dintre care 8,7 miliarde în sistem take-or-pay.
Problema majoră a gazului la nivel european este subminarea principiului solidarităţii energetice chiar în interiorul UE. Aici propunerile unui număr de state pentru achiziţia comună de gaze şi preţul unic au fost întâmpinate cu reticenţă de către Germania şi sunt privite cu neîncredere de către UE. În fapt, acest lucru scindează o dată în plus piaţa europeană şi adânceşte faliile din interiorul Uniunii Europene, odată ce statele mai mici şi care au nevoie de cantităţi mai reduse sunt discriminate la capitolul preţului iar statele mari, cu preponderenţă Germania, beneficiază de condiţii privilegiate în achiziţia de gaze, de unde produse mai ieftine cu ajutorul gazului.
Directiva Europeană Gaze, adoptată în timpul preşedinţiei României la Consiliul UE, prevede condiţii restrictive pentru Nord Stream 2. Mai întâi, i se aplică regulile europene ale Pachetului 3 energetic, împărţind produăcătorul, transportatorul şi distribuitorul, care nu mai poate fi majoritar Gazprom. Apoi trebuie să demonstreze că e un proiect de piaţă, adică că nu are conotaţii politice. Cea mai clară dovadă a contrariului ar fi reducerea tranzitului prin Ucraina, respectiv dovada faptului că nu era nevoie de Nord Stream 2(nici de Nord Stream) şi că e o decizie cu caracter pur politic, îndreptată împotriva Ucrainei. A doua ţintă a constrângerilor, după Ucraina, este Europa Centrală şi de Est, statele de pe traseul tranzitului dintre Rusia şi Germania, pe traseul terestru al Yamal Europa şi România, care e ocolită astăzi. Scindarea Europei, celălalt obiectiv al Rusiei, este deja vizibilă prin tratamentul diferit între statele foste socialiste şi cele din Vestul Europei, Germania cu precădere.
Dar cererea Nord Stream 2 ar putea să înregistreze şi o respingere din partea Germaniei sau a UE, la autorizare. Rusia e pregătită să determine proteste politice şi sociale în Europa tocmai prin contrapunerea statelor care au respectat regulile impuse şi au acces la gaz politic mai ieftin şi cele care sunt limitate la cantităţile primite şi le primesc la sume enorme, generând costuri pe măsură pentru populaţie la încălzire şi energie electrică. Sigur, soluţia este independenţa energetică, dar acest lucru nu se poate realiza prea repede.
După declaraţia lui Vladimir Putin privind reluarea aprovizionării suficiente cu gaz, preţul a scăzut cu 23% vineri 5 noiembrie faţă de vinerea anterioară. Totuşi luni, 8 noiembrie, dacă nu cresc efectiv aceste livrări, pentru a calma piaţa spot şi preţurile la gaze, creşterea va fi reluată. În plus, va deveni clar şantajul Rusiei la adresa Europei şi a Germaniei pentru a aproba de urgenţă funcţionarea conductei Nord Stream 2 dragă atât lui Putin cât şi industriaşilor germani şi una dintre acţiunile politice cele mai divizive şi mai reprobabile moral ale Berlinului, care ameninţă unitatea Europei.
Se încarcă comentariile...
