Aşa va arăta Noua Europă: documentul „hardcore“

Imediat după anunţul rezultatelor referendumului care consemnau ieşirea din UE a Marii Britanii, miniştrii de Externe din ţările fondatoare ale UE se întâlneau de urgenţă, la invitaţia omologului lor german. Au urmat câteva doar câteva declaraţii ale participanţilor.

Ceea ce vă propun acum este primul document semnat de reprezentanţii „motorului european“: Jean-Marc Ayrault şi Frank-Walter Steinmeier, ministrul de Externe al Franţei şi, respectiv, Germaniei.

Este un document care poate fi interpretat ca un prim text asupra guvernării europene în formula ce va să vină foarte curând, Europa 2.0, Europa unui centru de putere care-şi propune o acţiune foarte clară pe câteva teme prioritare. Este vorba despre prima formulare extrem de limpede (asemeni unui program de guvernare) al unei viziuni europene integrate şi funcţionând ca o unitate consolidată pentru a răspunde, în această primă etapă, unor situaţii de urgenţă. Dar menţionând şi foarte clar că centrul european de decizie va trebui să acţioneze doar pe un anume palier, restul urmând principiul subsidiarităţii naţionale.

Constatarea iniţială, cea de context, este extrem de asemănătoare cu cea pe care v-o prezentam acum câteva zile, cea formulată de baronul Etienne Davignon, Preşedintele de onoare al Bilderberg.

"Trebuie să recunoaştem că, în ultima decadă, sprijinul şi pasiunea faţă de proiectul nostru comun a săzut în anumite zone ale societăţilor noastre. Un răspuns adecvat nu îl reprezintă nici o simplă chemare pentru mai multă Europă şi nici una în favoarea unei perioade mai lungi de reflecţie. Pentru a preveni erodarea lentă a proiectului nostru european, trebuie să ne concentrăm pe lucrurile esenţiale şi să răspundem aşteptărilor concrete ale cetăţenilor. Suntem convinşi că ei nu obiectează faţă de existenţa Uniunii, ci la modul în care ea funcţionează. Iar sarcina noastră este să ne concentrăm eforturile comune strict pentru a răspunde acelor provocări la care nu putem face faţă decât prin răspunsuri europene comune, lăsând restul în seama organismelor de decizie naţionale şi regionale....Franţa şi Germania îşi recunosc responsabilitatea ce le revine în întărirea solidarităţii şi coeziunii în interiorul Uniunii. În acest sens, recunoaştem faptul că statele membre au nivele diferite de ambiţie atunci când este vorba de proiectul integrării europene. Nu dăm înapoi de la ceea ce am realizat deja şi trebuie, în acelaşi timp, să găsim modalităţi noi de a lucra cu nivele diferite de ambiţii pentru a fi siguri că Europa este capabilă să ofereme răspunsuri mai bune la aşteptările cetăţenilor..."

Acestea fiind spuse, cu Germania şi Franţa asumându-şi responsabilitatea de motor al construcţiei europene şi cea de a "proiecta pe plan internaţional mai coerentă şi asertivă", să vedem care sunt domeniile prioritare.

Un cadru compact de securitate europeană. Mesaj esenţial înainte de Summitul NATO, arătând că mesajul american a fost auzit şi înţeles: Europa trebuie să treacă rapid la constituirea unui cadru propriu şi extrem de stabil pentru asigurarea apărării şi securităţii la nivel continental, pentru a echilibra eforturile în spaţiul trans-atlantic.

"În acest context, Franţa şi Germania se angajează din nou în favoarea unei viziuni comune asupra Europei înţeleasă ca o uniune de securitate...Una dintre principalele carcateristici ale problematicii de securitate de acum este interdependenţa între securitatea internă şi cea externă, asta deoarece cele mai primejdioase şi destabilizatoare riscuri provin din interacţiunea între ameninţările externe şi vulnerabilităţile interne. Pentru a răspunde acestei provocări, Germania şi Franţa propun un European Security Compact ...Propunem ca UE să realizeze analize regulate ale mediului strategic înconjurător care să fie discutate în Consiliul de Afaceri Externe şi în Consiliul European. Analizele vor fi realizate de către o unitate independentă bazată pe activitatea unui centru european de analiză situaţională şi expertiză din afara instituţiilor europene...".

Şi ajungem la chestiunea esenţială a forţelor armate europene, de data asta nu numai proiecţie teoretică, ci o realitate care trebuie să apară foarte rapid în teren:

"Avem nevoie de capacităţi mai puternice şi mai flexibile pentru prevenirea şi managementul crizelor. UE ar trebui să fie în stare să planifice şi să desfăşoare mai eficient misiuni civile şi militare, cu sprijinul unei linii de comandă permanente civile şi militare. UE ar trebui să se bazeze pe o forţă de reacţie rapidă gata constituită şi să acorde mai multă finanţare operaţiunilor. În cadrul UE, statele membre care doresc să stabilească o structură permanentă de cooperare în domeniul apărării sau să meargă mai departe pe calea operaţională, trebuie să li se ofere posibilitatea de a face asta într-un mod flexibil...precum şi o forţă miliitară navală, dar şi achiziţionarea unor capacităţi militare în alte domenii...dar şi crearea unui program european în domeniul cercetării militare".

Se mai vorbeşte în document despre crearea unei "platforme europene pentru cooperarea în domeniul informaţiilor", a unui centru european pentru planificarea în situaţii de urgenţă (cele care ar putea afecta mai multe state), dar şi constituirea unui corp european de apărare civilă. Plus, pe termen lung, extinderea atribuţiilor Procurorului general european la noi tipuri de infracţiuni legate de lupta împotriva terorismului şi crimei organizate. În fine, mai există propunerea ca, o dată pe an, Consiliul European să se reunească într-o nouă formulă, cea Consiliului de securitate al UE...

Printre alte măsuri, în capitolul dedicat combaterii migraţiei ilegale, reţine atenţia cea de constituire de către UE, în premieră mondială, a primului corp multinaţional de pază de coastă şi frontiere, Franţa şi Germania urmând să propună o contribuţie în acest sens. Dar şi o transformare a Spaţiului Schengen şi Acordului de la Dublin "îmbunătăţit pentru a face faţă unor situaţii excepţionale prin intermediul unor mecanisme obligatorii care, dacă este necasar, să împartă povara costurilor între statele membre". Iarăşi cu menţiunea că, dacă se va dovedi necesar, "Germania şi Franţa sunt gata să avanseze în această chestiune împreună cu un grup de ţării care merg în acelaşi sens".

Uniunea Economică şi Monetară trebuie să avanseze mai repede în sensul integrării, fiind repsonsabilitatea Germaniei şi Franţei "de a merge mai departe". Ca atare, pe termen mediu, este prevăzut un cadrul comun legislativ în domeniu dar şi o autoritate comună de supraveghere. Iar pe termen scurt va exista un Preşedinte al Zonei Euro "care ar trebui să depindă de un subcomitet Euro din Parlamentul European şi, pe termen lung, Eurogrupul şi Preşedintele său ar trebui să fie răspunzători în faţa unui corp parlamentar cuprinzând atât membri din PE cât şi ai unora proveniţi din păarlamentele naţionale, un organism care ar avea autoritate deplină asupra oricârei probleme privind domeniul fiscal şi ar asigura supravegherea macroeconomică". Cadrul fiind un viitor Mecanism European de Stabilitate.

Vă ofer posibilitatea de a accesa documentul complet şi vă rog să-l citiţi cu atenţie deoarece, fără niciun fel de îndoială, este vorba despre baza unui viitor program de guvernare. Nu sunt pur şi simplu nişte măsuri oarecare, este vorba despre o gândire coerentă pe trei orizonturi distincte de timp, propunând primele măsuri concrete în vederea realizării practice a mecanismelor care vor justifica demersul de acum, cel de transformare a Europei, cu încetul, în partener cu drepturi şi obligaţii egale în spaţiul euro-atlantic. Nu numai consumatoare activă de securitate, ci şi generatoare de soluţii şi climat de securitate. Intern şi extern.

Nou? Ca principiu, nu, căci despre asta a început să se vorbească de ani de zile, probă această hartă din 2014...

Acum doar se confirmă principiul şi se retrasează dimensiunea primului cerc. Atenţie, în consecinţă, la ce poate implica formularea-cheie, aceea privind "nivelul de ambiţii diferit al Statelor Membre".

Care este nivelul nostru de ambiţie? Cum ne raportăm la aceste propuneri? Avem un plan de adaptare la noua realitate despre care, insistent, se vorbeşte în întâlnirile formale şi informale de nivel înalt? După cum vedeţi, noua construcţie intră deja în linie dreaptă şi absolut nimeni nu are timp de aşteptat. Mai ales aceste "leading nations" de acum constituite în nucleul de forţă şi viziune al Europei.   

Documentul semnat de reprezentanţii „motorului european“