Avertismentul dramatic al lui Juncker: din nou, spectrul războiului în Balcani

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
sss

Dacă se vor aprinde Balcanii, Europa se poate inflama la rândul său într-un conflict dezastruos. N-ar fi pentru prima oară, Se adună semnale neliniştitoare, încep să se audă discursuri pline de ură şi intoleranţă şi, mai presus de orice, vedem cum, aproape în indiferenţa generală, a demarat marea acţiune de distrugere a barajelor de securitate pe care lumea le clădise după cel de-al Doilea Război Mondial.

Uitaţi-vă bine în jurul nostru căci aici, în Balcani, se află dintotdeauna cutia de rezonanţă unde se aude pentru prima oară şi se amplifică ceea ce urmează să fie următoarele tipologii ale tensiunilor continentale.

Foarte interesantă şi semnificativă îmi pare disperarea reală cu care Jean Claude Juncker, Preşedintele Comisiei Europene, anunţă de mai mult timp că în Balcani există un risc major care se amplifică continuu. Ultimul mesaj în acest sens l-a dat la Viena, într-un discurs ţinut în faţa Parlamentului naţional cu ocazia centenarului naşterii statului austriac. Ocazia cu care avertiza că, în lipsa unei perspective foarte clare oferite statelor din regiunea Balcanilor de vest de a adera la UE, "atunci s-ar putea să vedem mai târziu - probabil chiar mai devreme - ceea ce am văzut în Balcani în anii 1990". Oferind şi o soluţie intermediară, vorbind despre crearea unei "zone economice în care ţările respective să se poată comporta aşa cum o vor face atunci când, în final, vor deveni state membre ale UE". Tehnic, un lucru posibil, cu toate că statutul ţărilkor din zonă în raport cu UE este acum foarte diferit: negocierile de aderare au început cu Serbia şi Muntenegru, Albania şi Macedonia se află în "anticamera negocierilor" şi au statutul de "ţări candidate", iar despre Bosnia şi Kosovo se vorbeşte ca despre "ţări potenţial candidate".

Cred însă că despre cu totul altceva este vorba acum şi că avertismentul lui Juncker este destinat altor sfere şi altor actori decât cei locali, oricum mici şi profund dezbinaţi, Propunând soluţia acelei mici "pieţe comune" regionale, Juncker ar vrea să anunţe că este posibil şi un alt drum decât conflictul deschis.

Dar despre ce conflict ar putea fi vorba?

Este unul care se desfăşoară în subteran, început în teren odată cu explozia structurilor fostei Iugoslavii, implicate fiind toate marile puteri care nu au dorit, nu doresc şi nu vor dori să=şi piardă controlul sau, cel puţin, influenţa majoră în spaţiile fărâmiţate conform unei aparente lipse de logică a războiului civil. De atunci încoace persistă şi s-au consolidat rezultatele unui conflict generat de raţiuni etnice dublate de motivaţii religioase şi calcule privind ocuparea unor puncte strategice pe ceea ce erau sau urmau să fie viitoarele rute de tranzit comercial şi de importanţă militară.  UE încearcă să aducă la un numitor comun (măcar de ambiţii) statele din zonă, dar în paralel avem o intrare de interese economice majore în zonă ale Rusiei, Chinei şi Turciei dar şi o aparentă scădere a interesului american pentru regiune, ceea ce complică situaţia.

Dar, dincolo de toate astea, a apărut un element suplimentar şi foarte precis care a alertat la maximum toate cancelariile (şi nu numai cele europene) căci, dacă vreodată se va confirma, se va constitui în continuarea europeană a procesului pe care Rusia l-a iniţiat prin anexarea Crimeii: schimbarea frontierelor.

rty

De data asta, n-ar fi vorba despre o invazie, ci despre un acord la care s-ar ajunge între Serbia şi Kosovo privind un schimb teritorial prin care kosovarii ar ceda  o zonă de teren pentru a obţine valea Presevo şi oraşele Medvedeva şi Bujanovacs din teritoriul sârb care au acum o majoritate albanofonă. Aparent simplu? Absolut deloc, deoarece ceea ce ar fi o soluţie facilă beneficiind de sprijinul entuziast al Serviciului De Acţiune Externă al Comisiei Europene ar detona întreg sistemul european bazat de inviolabilitatea frontierelor şi ar deschide larg poarta înspre revendicări sau încercări unilaterale de modificare a graniţelor ca urmare a repetării modelului din Crimeea.

Negocierile între Serbia şi Kosovo s-au blocat, iar liderii celor două entităţi statale, ajunşi la Bruxelles pentru discuţii, au refuzat să se aşeze la aceeaşi masă de tratative. Ceea ce înseamnă un eşec al ideii centrale a tratativelor susţinute consecvent de Federica Mogherini, şefa diplomaţiei europene, asta cu toate că Germania a refuzat ferm orice idee de modificare a frontierelor existente.

Cred că integritatea teritorială este un punct de plecare important pentru unificarea regiunii şi pentru ca într-o bună zi să existe o cooperare cu mult mai strânsă atunci când toate ţările de acolo vor fi membre ale UE... Avem un mare interes în a avea o regiune stabilă, iar regiunea Balcanilor occidentali este decisivă pentru stabilitatea ansamblului Uniunii Europene.Angela Merkel, Skopje, septembrie 2018

Soluţia lansată acum de Juncer este un răspuns tardiv, în ultimă instanţă, încercare de detensionare a situaţie creată tocmai prin susţinerea cu tărie a ideii schimbului de teritorii între Serbia şi Kosovo tocmai de şefa diplomaţiei europene. Greşeală majoră taxată ca atare de politicieni de vârf din UE (noi nu ne-am exprimat deoarece, evident, pentru diplomaţia noastră problema nu există) şi care, deocamdată. nu are urmări. Dar arată totuşi ceva foarte grav: în mentalitatea unora persistă obsesiile privind un stat-naţiune pur etnic.

Mai este relevant oare în Europa la acest început de secol XXI?

Numai cine nu ştie nimic despre istoria Balcanilor poate da un răspuns negativ. Şi, iată, sunt încă mulţi care n-o ştiu, car n-au înţeles că rănile istoriei nu s-au vindecat pe deplin nici acolo, nici în alte regiuni mai apropiate sau mai îndepărtate ale continentului nostru. Se pot redeschide instantaneu, la prima provocare, ca răspuns la primul incident. Mai ales că, după cum puteţi constata, în întreaga regiune, ajungând până în Ucraina, revin în actualitate raţionamentele mai vechi de justificare a stărilor conflictuale bazate pe legătura indisolubilă între teritoriu, naţiune şi religie.

Există acum un risc real de a vedea, din nou, conflicte inter-confesionale? Cu siguranţă că da deoarece, veţi vedea, foarte curând urmează să apară platforma poltică a noului partid populist-extremist european şi a entităţilor naţionale ce vor adera la acesta, în care se va vorbi despre referendumuri de auto-determinare, despre referendumuri de ieşire din UE, de referendumuri pentru reintroducerea pedepsei cu moartea, reintroducerea avortului, pentru reintroducerea stagiului militar obligatoriu. Noi graniţe? De ce nu, dacă o cere voinţa populară?

Doamna Mogherini a susţinut o soluţie proastă şi imposibilă. Dar există riscul ca ideea să reapară, acolo sau în altă parte. Proiectul european trebuia să fie altceva. Dacă se dovedeşte că nu poate fi în condiţiile în care unul stau mai multe state de pe continentul nostru trăieşte doar pentru a-şi împlini revendicări teritoriale şi a-şi consolida puritatea etnică, atunci nu există decât alternativa soluţiei militare. Şi cu asta s-ar încheia cea mai mai frumoasă aventură în pace şi bunăstare a Europei Unite. Credeţi că dacă pe politicienii noştri nu-i interesează subiectul, noi am rămâne neimplicaţi de asemenea dezvoltări funeste? În niciun caz, ne-ar prinde doar nepregătiţi şi dezbinaţi.    

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite