Belarus: Lăsaţi retorica indignării şi acţionaţi fără întârziere

Jurnalistul şi bloggerul Roman Protasevici

Responsabili politici din întreaga lume se arată indignaţi de aterizarea forţată şi arestarea lui Roman Protasevici. Însă când vom vedea în sfârşit sancţiuni care să doară cu adevărat?, se întreabă Miodrag Soric.

Este nevoie de fapte, nu de vorbe. Se prea poate ca liderii europeni, secretarul general al NATO şi responsabilii politici din Statele Unite să fie sincer indignaţi de răpirea jurnalistului belarus Roman Protasievici. 

Aceştia dau din cap dezaprobator şi îşi exprimă furia pe Twitter. Însă astfel de gesturi nu îi impresionează deloc pe dictatori precum Alexander Lukaşenko şi Vladimir Putin, care verifică în mod regulat cât de departe pot merge cu persecutarea disidenţilor şi a oamenilor nevinovaţi înainte ca Vestul să acţioneze.

Lukaşenko a deturnat un avion irlandez, a ridicat de la sol avioane de vânătoare MIG şi a pus în pericol vieţile a aproximativ 170 de pasageri occidentali pentru a aresta un disident. Ce ar trebui să se mai întâmple pentru ca UE, Vestul să ofere în sfârşit un răspuns ferm? 

Lukaşenko nu poate decât să ia peste picior sancţiunile anemice impuse până acum de Bruxelles, cum ar fi embargoul asupra armelor, de parcă Minskul ar depinde de cumpărarea de arme din Franţa sau Anglia. 

Ce să mai vorbim despre interdicţiile de călătorie vizând câţiva zeci de reprezentanţi guvernamentali, care nu afectează aproape deloc regimul. Mare scofală: în loc să plece în vacanţă în Mallorca, oficialii belaruşi se vor relaxa în Crimeea. Tocmai de aceea, de această dată, Occidentul trebuie să impună sancţiuni care să doară cu adevărat.

Nu fără sprijinul lui Vladimir Putin

Acţiuni punitive care să lovească Minskul şi să pună Moscova pe gânduri. Este cert că Lukaşenko s-a consultat cu Kremlinul înainte de a întreprinde această acţiune criminală şi că nu ar îndrăzni să facă aşa ceva fără sprijinul lui Putin. 

Regimul Lukaşenko s-ar fi prăbuşit cu mult timp în urmă fără sprijinul militar, economic şi politic al Moscovei. Tot la ruşi se află şi cheia pentru eliberarea lui Roman Protasevici şi a altor personalităţi ale opoziţiei încarcerate în Belarus. Este posibil ca liderii UE să ţină cont de aceste aspecte atunci când se vor întâlni la Bruxelles pentru a decide asupra "răspunsurilor".

Pe de altă parte, avionului îi reaminteşte preşedintelui Biden cum gândeşte cu adevărat Moscova. După cum a precizat după recenta întâlnire a miniştrilor de externe american şi rus,  Biden ar putea căuta ”relaţii stabile şi previzibile” cu Kremlinul.

Însă câtă vreme Putin rămâne pe drumul confruntării, anunţul liderului american va rămâne probabil o speranţă pioasă. Aventurile lui Lukaşenko pun în dificultate întâlnirea anunţată între Biden şi Putin. 

Poate că ar fi mai cinstit ca această reuniune la nivel înalt să fie anulată ori măcar amânătă până când regimul rus va fi cu adevărat interesat de relaţii mai bune cu Occidentul. Acest lucru ar face bine credibilităţii politicii externe occidentale, după anii de haos patronaţi de Donald Trump. 

Occidentul are dreptatea de partea sa

În răstimp, Vestul poate întreprinde o sumedenie de acţiuni pentru a-i face pe conducătorii de la Minsk şi Moscova să înţeleagă că trebuie să plătească un preţ pentru răpirea sau uciderea oponenţilor politici, mai cu seamă atunci când vieţile cetăţenilor occidentali sunt puse în pericol de astfel de demersuri.

Strigătele isterice de război din partea presei controlate de stat din Est ar trebui să fie dezavuate de Bruxelles pentru ceea ce sunt: o formă de ameninţare şi de distragere a atenţiei. În cele din urmă, aceasta este şi o recunoaştere a slăbiciunii acestui regim, care se teme mai ales de propriul popor.

Vestul are dreptatea de partea sa. Este mai puternic din punct de vedere economic, militar şi politic. Şi a venit timpul să se folosească de această putere.