Blestemul rus în acţiune: liderii europeni se încaieră urât de tot din cauza lui Putin

FOTO Shutterstock

Sunt oare liderii europeni - şi nu numai, ci din întregul spaţiu euro-atlantic - nepregătiţi să coopereze în noul şi atât de complicatul context determinat de războiului purtat de Rusia împotriva Ucrainei?

Sigur că asta i-a trezit brutal din dulcea somnolenţă dată de deceniile de linişte şi bunăstare, din acea senzaţie de invincibilitate dată de sistemul comunitar care, cu bune şi rele, reuşise totuşi să aducă cea mai lungă perioadă de pace cunoscută vreodată în istoria continentului nostru. Au crezut, generaţie după generaţie, că modelul bunăstării va fi şi unul civilizaţional care se va impune de la sine şi care, exact din toate aceste motive, va genera un nou model de supravieţuire politică.

Totul ameninţă acum să se dărâme deoarece Rusia lui Putin readuce modelul vechilor relaţii de impunere prin forţa militară şi distrugând o parte - să vedem cât de importantă - a unităţii europene în măsura în care liderii săi reprezentativi (nu vorbim aici de poziţia ţărilor mici, dependente şi incapabile să-şi asigure în niciun fel suveranitatea politică, de securitate sau cea economică) încep să se divizeze în ce priveşte politicile de adoptat faţă de Federaţia Rusă ca stat agresor. Ajungând neaşteptat de rapid la acuzaţii grave, insulte şi invective nu numai neobişnuite la nivel de şefi de state şi guverne, dar care s-ar putea să aibă efecte de profunzime pentru viitorul relaţiilor bilaterale şi pentru unitatea europeană în general.

Iată, spre exemplu al acestei situaţii absolut nefericite (care e posibil să nu fie deloc singulară în viitorul foarte apropiat), conflictul deschis dintre preşedintele francez Emmanuel Macron şi prim-ministrul polonez Morawiecki (foto) care, referindu-se la situaţia din Ucraina, a cerut în mod insistent omologilor săi europeni să încheie orice negociere cu Vladimir Putin şi să ridice la maximum posibil, imediat, nivelul sancţiunilor economice împotriva Rusiei.

FOTO EPA-EFE

„Au trecut patruzeci de zile de la începerea agresiunii Rusiei împotriva Ucrainei şi nimeni nu are vreun dubiu că avem de-a face cu răul în stadiu pur”, a declarat premierul polonez, adăugând că „azi avem nevoie să vorbim despre aceste crime şi să contra-atacăm. Cer tuturor liderilor din ţările UE să înceapă să acţioneze mai decis. Nu poţi negocia cu cei care comit acte de genocid”.

Acesta este contextul în care s-a adresat direct Preşedintelui Putin, cu un mesaj de o retorică agresivă absolut ieşită din comun: „Preşedinte Macron, de câte ori aţi negociat cu Putin? Ce rezultate aţi obţinut? Aţi reuşit cumva să-l opriţi din toate aceste activităţi de acum? Nu negociezi cu criminalii, te lupţi cu ei. Nimeni nu a negociat cu Hitler. Aţi fi vrut să negociaţi cu Hitler, cu Stalin sau cu Pol Pot?”.

A trecut apoi la interpelarea, la fel de directă, către Cancelarul Scholz pe care l-a certat la fel de dur spunându-i că „nu ar trebui ca vocea întreprinzătorilor germani, miliardari, să vă oprească în viitoare acţiuni, acele voci nu ar trebui să fie auzite prin intermediul Berlinului. Întreg poporul german şi politicienii ar trebui să audă vocile femeilor şi copiilor, vocea oamenilor care sunt ucişi”. Premierul polonez nu s-a oprit aici, căci următoarea sa ţintă a fost Angela Merkel, fostul Cancelar al Germaniei, căreia i-a spus că ar trebui să admită public că politica sa comercială şi de întărire a Rusiei a dus la ceea ce el a numit „genocidul din secolul XXI”.

Remarci care dor foarte tare şi anunţă că, în spate, ar putea exista ceva adevăr în relatările privind neînţelegerile serioase care s-au născut imediat după ce liderii instituţiilor de la Bruxelles au anunţat că valul 6 de sancţiuni va însemna şi un embargou asupra importurilor de petrol şi gaze naturale din Federaţia Rusă.

„Polonia ar putea fi următoarea ţintă a ruşilor”

Între timp, poate ca o explicaţie pentru tensiunea certă care domneşte la Varşovia şi pentru ferocitatea cu care atacă acum diplomaţia poloneză, am avea declaraţia fostului preşedinte Viktor Iuşcenko, în mod firesc unul dintre cei mai buni cunoscători ai problematicii ucrainiene. Într-un interviu difuzat ieri de postul TV NEWSMAX, el a spus că „evident, teritoriile din Europa de est sunt de interes... Putin este acum extrem de supărat. Şi devine extrem de agresiv atunci când se gândeşte la teritorii precum Lituania, Letonia. Desigur, devine foarte agresiv când vede Polonia”. Iuşcenko a mai spus că ştie că „singura misiune” asumată de Putin este să readucă Ucraina în sfera de influenţă rusă: „înţelegem că inamicul nostru are un ţel unic, o singură misiune şi folosind tacticile pe care le vedem în acest moment... să nu mai existe Ucraina pe hartă şi să controleze la maximum naţiunea ucraineană... dar asta nu se va întâmpla. Sunt foarte încrezător şi mândru să văd cum este Ucraina”.

Problema nu mai este acum în zona Moscovei, ci a Uniunii Europene şi a tuturor structurilor de decizie care compun ansamblul construcţiei occidentale. Dacă asemenea fisuri la nivel înalt sunt lăsate să se dezvolte şi să fie otrăvite de resentimente, insulte şi acuzaţii de acest fel, atunci este limpede că jocul rusesc este cel care va câştiga în final deoarece, pe această linie, nu se poate ajunge nicidecum la o decizie prin consens sau, dacă totuşi va fi cândva negociată, va fi una diluată şi, oricum, va veni târziu. Sau extrem de târziu şi nu va mai produce efectele scontate.

În acest sens, din punctul meu de vedere, ce se joacă acum nu mai este demult viitorul Ucrainei, ci însăşi capacitatea de supravieţuire a construcţiei unităţii occidentale, începând cu zona euro-atlantică şi, mai departe, la nivelul global reprezentat de puterile industrializate reunite în G7. Dacă în acest moment nu pot produce un răspuns coerent, atunci cu siguranţă că, de partea cealaltă, venind din lumea unde nu există decât o singură persoană care decide absolut totul, va exista o linie de acţiune unică, fermă şi dusă la îndeplinire prin forţa oarbă a militarilor educaţi să respecte ordinele şi să le pună în aplicare, indiferent de condiţii, ca nişte maşini de ucis profesioniste ce sunt. Vedeţi ce se petrece în Ucraina şi ar trebui să fie absolut suficient.

Dar mi-e teamă că nu e. Sau încă nu e, nu ştiu. Deocamdată, iată cum discută între ei unii lideri europeni în momente de criză şi de-abia asta e chiar de speriat...