BREXIT: Cum au ajuns Marea Britanie şi UE până la acest punct şi ce urmează

FOTO AFP

După 595 de zile de când Theresa May a informat Uniunea Europeană de intenţia Marii Britanii de a părăsi blocul comunitar, se vede lumina de la capătul tunelului.

Politicienii britanici trebuie să-şi dea verdictul asupra detaliilor tehnice prevăzute în proiectul acordului de retragere de 585 de pagini. Acordul a fost acceptat de cabinetul Theresei May, însă acum are nevoie de aprobarea parlamentarilor britanici şi a tuturor statelor membre ale Uniunii Europene.

Misiunea de a trece acordul prin Parlament este una dificilă şi UE speră la un răspuns pozitiv, scrie The Conversation. Prim-ministrul britanic a rezistat demisiilor unor miniştri importanţi ca David Davis şi Boris Johnson, care au fost împotriva poziţiei sale de negociere, însă puterea lui May rămâne fragilă. Acum mai puţin de o săptămână, ministrul Transporturilor Jo Johnson a demisionat şi a cerut un nou referendum pe tema Brexit.

Acum că acordul a fost confirmat oficial de către cabinetul britanic, maşinăria instituţională a Bruxelles-ului va intra în funcţiune pentru a obţine aprobarea oficială a celor 27 de state membre. 

Un drum greu înainte

Marea Britanie nu are timp de amânări. Companiile, Guvernul şi Uniunea Europeană sunt aproape de implementarea planurilor de rezervă în cazul în care retragerea Marii Britanii din UE se va face fără un acord. Pe 13 noiembrie, Comisia Europeană şi-a actualizat schemele de pregătire în eventualitatea în care se va ajunge la cel mai sumbru scenariu. Scenariul propriu al Regatului Unit privind un Brexit fără acord include consituirea de stocuri de medicamente şi contractarea de feriboturi pentru a garanta resurse esenţiale. Noi întârzieri vor creşte costurile pentru luarea acestor măsuri de urgenţă.

Dorinţa de a evita o ieşire haotică a Regatului Unit din blocul comunitar este contrabalansată de frica unei pedepse din partea votanţilor pentru crearea unui aranjament nepopular care-i nemulţumeşte şi pe cei care vor să iasă din UE, şi pe cei care vor să rămână. Jo Johnson a spus că Guvernul este forţat să aleagă între haosul cauzat de lipsa unui acord şi „vasalitatea” faţă de anumite norme ale UE.

Nu există garanţii

Cât timp poate aştepta Uniunea Europeană un răspuns? Calendarul iniţial al UE avea în vedere ajungerea la o concluzie la discuţiile privind Articolul 50 până la sfârşitul lunii octombrie 2018. Nu mai este timp în calendarul politic al UE pentru o amânare a deciziei privind Brexit-ul. Însă acelaşi lucru este valabil şi pentru Marea Britanie: prim-ministrul are timp până pe 21 ianuarie să informeze Parlamentul de imposibilitatea ajungerii la un acord de retragere. La acel moment, planurile de rezervă ale UE privind un Brexit fără acord vor intra în funcţiune şi abilitatea lui May de a se menţine la putere va fi foarte puţin probabilă.

Şi dacă susţinerea Marii Britanii pentru un acord dispare odată ce e subiectul examinării în interiorul şi în afara Parlamentului? Un precedent îl reprezintă planul Chequers al lui May, care a obţinut aprobarea cabinetului său în iulie 2018, dar costul a fost demisia ministrului pentru Brexit David Davis şi a şefului diplomaţiei britanice Boris Johnson.

Totuşi, prim-ministrul a perseverat: a renunţat la planul Chequers în favoarea unui aranjament vamal cu Uniunea Europeană. Acesta va proteja exportul bunurilor britanice şi va evita o „frontieră dură” între Irlanda de Nord şi Republica Irlanda. Însă părăsirea Uniunii Europene pentru a forma o nouă uniune vamală deschide aceeaşi cutie a Pandorei care a anulat planul Chequers: cât control asupra politicilor economice ale Regatului Unit va fi cedat Bruxellesului.

Un acord aprobat de cabinet care nu ar reuşi să obţină susţinerea Parlamentului ar prevesti un scenariu destabilizator cu trei viitoare posibilităţi. În afara unei retrageri haotice din Uniunea Europeană, Parlamentul ar putea legifera pentru alegeri generale sau pentru un al doilea referendum. Aceste alternative la un Brexit fără acord sunt măsuri unilaterale şi timpul necesar pentru a organiza oricare dintre cele două oportunităţi electorale ar intra în conflict cu programul obligatoriu din punct de vedere juridic al Uniunii Europene privind Brexit-ul.

O cerere de a opri ceasul şi a extinde negocierile este plauzibilă doar în cazul în care UE ştie ce va primi în schimb. Însă nu există garanţii privind alegerea unui anumit Guvern şi ce poziţie ar avea el în privinţa Brexit. Astfel, cel mai plauzibil motiv pentru a obţine o nouă concesie de la UE ar fi pentru organizarea unui al doilea referendum pe tema Brexit.