BREXIT: pe ce bază, în ce formulă?

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
brexit

Prima întrebare în orice discuţie serioasă despre BREXIT priveşte cadrul legislativ care permite ieşirea unui Stat Membru din structura Uniunii Europene? Răspunsul se află în art. 50 al Tratatului de la Lisabona intrat în vigoare la 1 decembrie 2009. Un articol care precizează caracterul unilateral şi necondiţionat al dreptului pe care îl are oricare Stat Membru de a se retrage oricând din structura Uniunii.

Iată textul articolului respectiv:

1. Orice Stat Membru poate decide, conform prevederilor sale constituţionale, să se retragă din Uniune.

2. Statul Membru care decide să se retragă notifică intenţia sa Consiliului European. În lumina orientările date de Consiliu, Uniunea negociază şi încheie cu Statul respectiv un acord care să fixeze modalităţile de retragere, ţinând cont de cadrul relaţiilor sale viitoare cu Uniunea. Acest acord  va fi negociat conform art.218, paragraf 3 din Tratatul privind funcţionarea UE. În numele UE, acordul este încheiat de Consiliu, după vot cu majoritate calificată, după aprobarea Parlamentului European.

3. Tratatele încetează a mai fi aplicabile Statului respectiv din momentul intrării în vigoare a acordului de retragere sau, în lipsa acestuia, la doi ani după notificarea prevăzută în Paragraful 2, aceasta în cazul în care Consiliul European, în acord cu Statul Membru respectiv, nu decide în unanimitate prelungirea acestei perioade.

4. În conformitate cu paragrafele 2 şi 4, membrul Consiliului European reprezentând Statul Membru care se retrage nu participă nici la deliberări şi nici la deciziile Consiliului care-l privesc (....)

5. Dacă Statul care se retrage din Uniune cere din nou să adere, cererea sa va fi supusă procedurii vizate în art. 49

Este deci foarte clar stabilit faptul că decizia de retragere are un caracter unilateral. Ea nu ţine decât de Statul Membru respectiv. Nu este necesar acordul altor state. Retragerea nu trebuie explicată sau justificată. Decizia este luată de Statul Membru respetiv conform regulilor sale constituţionale. Conformitatea în raport cu acele reguli nu poate fi verificată decât de autorităţile competente ale acelui Stat. Iar verificarea respectivă va avea loc cu siguranţă înainte de notificarea de retragere.

Concret, ce se va întâmpla în caz de Brexit?

Începând de mâine, vă prezint scenariile cele mai plauzibile discutate acum în diverse formate mai mult sau mai puţin discrete, notând însă că, oficial, structurile de la Bruxelles au decis nici măcar să nu evoce posibilitatea existenţei unui „Plan B”. Asta nu înseamnă însă că nu există mai multe variante de lucru, prima instituţie care a anunţat că are în vedere mişcări de concertare bilaterală şi internaţională fiind Banca Central Europeană, evident neliniştită de posibile turbulenţe majore pe pieţe.

Este însă de amintit faptul că, pe perioada celor 2 ani acoperiţi de Acordul de Retragere (AR), cetăţenii britanici vor putea, cel puţin în principiu, să mai lucreze în toate posturile din administraţia europeană unde deţin o pondere deloc neglijabilă şi, mai ales ocupă multe dintre poziţiile foarte înalte în toate sectoarele strategice. Cu excepţia, evident, a reprezentanţilor Marii Britanii în Consiliu (Prim-Ministru) dar şi în toate formaţiunile de consultări şi decizii privind AR.

Ceea ce se petrece acum, după cum veţi vedea, este o operaţiune complexă de adunare a cât mai multe elemente legislative şi „oferte de lucru” care, în caz de Brexit, să fie prezentate la Summit-ul de la finele acestei luni. În caz de BREXIT, acesta ar fi prima mare întâlnire a liderilor europeni care, iarăşi măcar la nivel de principiu, ar trebui să cadă de acord asupra unei variante pe baza căreia să înceapă negocirea Acordului de Retragere.

Despre variantelele acestea, mâine, pe larg, căci sunt complet diferite în ceea ce ar putea însemna relaţiile UE cu Marea Britanie. În speranţa că nu vorbim decât despre terorie şi că nu vom avea BREXIT. Oare? Dar poziţia României pe acest subiect de ce nu este exprimată de parcă, din nou, pentru noi această criză majoră nici nu există? 

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite