Calendele greceşti

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Ceasul datoriei ticăie, creditorii rămân fermi în discuţiile cu oficialii greci, iar guvernul elen nu vrea să audă de noi măsuri de austeritate. Până la finalul lunii vom afla dacă Grecia va fi sau nu prima ţară care părăseşte zona euro, aşa cum avertiza şi faimosul economist Roubini.

Grecia are de plătit către FMI, până la finalul lunii iunie, datorii scadente de 1,5 miliarde de euro, asta după ce FMI a acceptat amânarea achitării unor tranşe din împrumutul total de 240 de miliarde de euro. Tot la sfârşitul acestei luni expiră si actualul program de bailout, iar premierul Greciei încearcă să deblocheze fondurile rămase, de 7,2 miliarde de euro.

Alexis Tsipras menţine o poziţie tranşantă în ceea ce priveşte măsurile cerute de creditorii internaţionali, în timp ce preşedintele Parlamentului European, Martin Schultz, îi transmite acestuia că ţara va intra în sărăcie dacă nu se ajunge la un acord. În acelaşi timp, din Germania vine mesajul că mingea se află în terenul statului elen, iar Yanis Varoufakis, ministrul grec de finanţe, susţine că cele două părţi ar ajunge la un acord în cazul în care Angela Merkel ar asista la negocieri. Asta poate însemna, pe de o parte, o carte pe care Angela Merkel o ţine ascunsă şi o va scoate doar în cazul în care nu se ajunge la un acord până pe 30 iunie, o carte a compromisului german. Dacă e aşa, refuzul ministrului elen de a ceda în faţa troicii apare ca fiind total justificabil, chiar dacă asta a amânat rezolvarea crizei. În actualul context, datoria completă va fi achitată, cel mai probabil, la calendele greceşti.

Catastrofă, dramă şi tragedie, toate cuvinte de origine greacă, pot fi folosite pentru a descrie situaţia din Grecia. Austeritatea nu este în mod cert o soluţie, iar faptul că ea a fost deja testată în Grecia şi că nu a ajutat la redresarea situaţiei economice este o dovadă mai mult decât evidentă în acest sens. Măsurile de austeritate, promovate la nivel european mai ales de Angela Merkel, au urmat logica liberalismului de tip german cunoscut ca ordnungspolitik (ordoliberalism). Acest tip de gândire a obligat Grecia să accepte condiţii draconice în schimbul primului bailout, acordat în 2010.  

Grecia este reprezentată, în acest joc de forţe, de un lider care a venit la putere folosindu-se de ”mitul salvatorului”, reuşind să pună capăt bipartidismului care domina scena politică din Grecia încă de la căderea juntei militare. Reflectoarele politicii greceşti se îndreptau ba către PASOK, ba către Noua Democraţie.  De cealaltă parte, Angela Merkel nu poate recunoaşte, prin izgonirea Greciei din zona euro, că proiectul european s-a fisurat. Dacă spune da unui Grexit, ar putea urma şi alte exituri, iar proiectul european s-ar putea clătina sub ochii temători ai liderilor Franţei şi Germaniei.   

În contextul acestui impas european, este mai mult decât oportun să ne amintim că Grecia a fost prima ţară care a beneficiat de mecanismul de bailout, după ce Germania s-a opus iniţial aruncării acestui colac de salvare. Să ne amintim şi că în schimbul primului ajutor primit, Grecia ar fi trebuit să îşi reducă deficitul bugetar de la 10,5% - nivelul din 2010, până la 3% în 2012, pentru a ajunge la limita impusă de Pactul de Stabilitate şi Creştere, o ţintă imposibil de atins. Să nu uităm, de asemenea, că Grecia a intrat în zona euro fără să îndeplinească, de facto, condiţiile  de aderare, mai exact criteriile de convergenţă. În plus, Grecia nu a respectat niciodată prevederea potrivit căreia datoria publică nu trebuie să depăşească 60% din PIB, stabilită în Tratatul de la Maastricht.

Dacă ar ceda în faţa UE, BCE şi FMI, guvernul elen ar trebui să pună în practică un plan care deja şi-a dovedit ineficienţa: austeritatea nu a dus la creştere economică şi nici nu a ajutat Grecia să îşi plătească datoriile. Concesiile pe care Tsipras ar trebui să le facă acum în faţa creditorilor europeni ar însemna intrarea economiei greceşti în metastază. ”Am creat un monstru”, spunea Thomas Piketty despre zona euro. Peste două săptămâni am putea afla dacă avea sau nu dreptate.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite