Când va acţiona Forţa Rusiei de Impunere a Păcii, în Ucraina?

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
La 8 august 2014, ora 13.30, preşedintele Federaţiei Ruse a chemat la un briefing pe membrii permanenţi ai Consiliului de Securitate al Rusiei. A fost prilejul unei examinări detaliate a evoluţiilor din estul Ucrainei, în mod special a situaţiei dezastruoase pe plan umanitar, care afectează această regiune.
La 8 august 2014, ora 13.30, preşedintele Federaţiei Ruse a chemat la un briefing pe membrii permanenţi ai Consiliului de Securitate al Rusiei. A fost prilejul unei examinări detaliate a evoluţiilor din estul Ucrainei, în mod special a situaţiei dezastruoase pe plan umanitar, care afectează această regiune.

Evaluări ale evoluţiilor economice, sociale, politice şi militare din Rusia, în raport cu efectele implicării complexe a Moscovei, pe teritoriul statului ucrainean, ajung, indiferent de iniţiatorii unor analize, toţi cu pretenţii de obiectivitate, la pragul de netrecut al previziunilor lor pe termen scurt şi mediu - imprevizibilitatea deciziilor lui Vladimir Putin.

La debutul confruntării dintre trupele ucrainene şi insurgenţii proruşi din răsăritul Ucrainei s-a văzut dezastrul real în care se aflau forţele armate ale statului aflat la est de Rusia.

Chiar dacă, anterior, circa 30.000 de militari, cu grade şi funcţii diferite participaseră, după 1992, în misiuni distincte, de menţinere a păcii, în arealul ex-iugoslav, în state afectate de flagelul războiului, în Orientul Mijlociu şi Africa, viaţa a demonstrat că ei erau excepţia, nu expresia condiţiei de zi cu zi, a militarilor profesionişti şi încorporaţi, din armata ucraineană.

O lecţie de învăţat şi acolo unde este varianta dâmboviţeană a Capitol Hill.

Ani buni, după obţinerea independenţei Ucrainei, în urma dezintegrării Uniunii Sovietice, la Kiev nimeni nu lua în calcul intenţii inamicale ale Federaţiei Ruse.

Lucrurile păreau clare, tipice unei relaţii paşnice, aparent frăţeşti, pe termen lung, chiar dacă presiunile Moscovei, mai ales după venirea la putere a preşedintelui Putin au crescut treptat, constant, cu ţeluri clare, tipice dorinţei de reluare sub dominaţia celui mai puternic, a fostelor state sovietice, iniţial formal sau informal, ulterior fiind posibile şi mutaţiile gândite pentru restaurarea imperiului condus de la Kremlin.

Operaţiunea paşnică, bine pregătită din timp, la nivelul populaţiei locale din Crimeea, desfăşurată cu forţe speciale ruse, extrem de bine instruite, a fost prima palmă dată Ucrainei şi Occidentului.

Ucrainei i s-a demonstrat că armata sa - care avea atunci peste 100.000 de militari, iar acum a rămas cu 90.000 – nu era deloc instruită, echipată şi dotată pentru a gestiona acţiuni tipice contracarării unei mişcări separatiste, cu ţeluri clare, bine finanţată, instruită şi având la dispoziţie nu doar tehnică de luptă modernă, ci şi ofiţeri din armata puterii regionale răsăritene, care şi-au asumat funcţii cheie, în structurile celor două republici declarate independente, ca pretext al dezirabilei secesiuni de statul ucrainean.

Occidentului i s-a arătat, atunci, ca şi azi, că la nivelul comunităţii europene nu are modalităţi concrete de a riposta, la declaraţiile politice fiind imun preşedintele Putin, iar la cele economice, cel puţin până acum, Rusia rezistând fără semne vizibile de declin, aşa cum tot trâmbiţau oficiali din diverse metropole occidentale.

Ceva lipseşte din cunoaşterea realistă, în Vest, a mozaicului raporturilor de putere internă instituite în Rusia.

De aici şi procedeul amuzant şi infantil al unor tribune publice occidentale de a lansa zvonuri pentru care nu au decât o singură sursă şi aceea, de regulă, confidenţială, zvonuri care nu se confirmă ulterior în arena publică de la Moscova, nici măcar la nivelul celor care mai afirmă opoziţia lor faţă de politica preşedintelui Putin.

Asta în condiţiile când sondajele succesive indică o susţinere zdrobitoare a politicii acestuia de către majoritatea covârşitoare a cetăţenilor din Federaţia Rusă.

Pe mapamond, dar şi pe plaiurile mioritice lumea caută explicaţii, în primul rând istorice, valabile în prima şi a doua conflagraţie mondială...

...dar niciuna nu intră în logica deciziilor luate acum la Kremlin!

Repetata afirmaţie că nefericitul conflict din estul Ucrainei se va rezolva pe cale diplomatică, în afara graniţelor acestei ţări, nu mai are susţinere, cel puţin pentru moment, fie şi pentru faptul că în rândurile insurgenţilor separatişti, 15.000 sunt cetăţeni ai Federaţiei Ruse, iar în operaţiunea antiteroristă ordonată de preşedintele Petro Poroşenko sunt angrenate acum aproximativ jumătate din efectivele de azi ale Forţelor Armate Ucrainene, adică în jur de 45.000 de militari.

Probabil că nici funcţionarii europeni de la Bruxelles nu mai cred în formula pompoasă că Occidentul continuă să favorizeze o soluţie politică, pentru a evita o invazie rusă.

Şi ei încep să ia în calcul o invazie militară rusă vizând ocuparea estului Ucrainei, parte a Noii Rusii, care include, în viziunea imperială a Moscovei, şi litoralul statului ucrainean, inclusiv Basarabia de sud, cândva pământ românesc.

Invazia, fie aceasta doar ca element imagologic de presiune asupra Occidentului, fiind posibilă cu cei 20.000 de militari ruşi, cu tehnica de luptă aferentă, aflaţi deja la graniţa cu Ucraina.

Asta în condiţiile în care pe 1 august, Ministerul rus al Apărării a anunţat rezerviştii din Federaţia Rusă că vor fi chemaţi la exerciţii militare planificate să fie efectuate pe întregul teritoriu al Rusiei, din august până în octombrie.

Aici fiind vorba de 2.000.000 de rezervişti. Nu pacifişti.

Este o copilărie inducerea, în opinia publică occidentală, a iluziei că administraţia preşedintelui Barack Obama fiind preocupată de conflictul intern din Irak şi de cel care continuă, între Israel şi Hamas, în Fâşia Gaza, ar neglija situaţia din Ucraina, context în care Putin va invada acest stat fost sovietic.

Realitatea este că Barack Obama este zilnic informat, de Pentagon, asupra evoluţiei confruntărilor militare, din estul Ucrainei, asupra redislocărilor de trupe ruse, asupra raportului real de forţe.

Dar, dincolo de acest briefing, la finalul căruia, conform uzanţelor, cel informat trebuie să ia o decizie, aceasta lipseşte.

Defensiv şi neatent la efectul propriei sale declaraţii secretarul general al NATO, Anders Fogh Rasmussen a afirmat că o invazie, pe scară largă, a Ucrainei, va izola Moscova.

În traducere liberă, Rusia poate invada statul ucrainean, ofensiva sa fiind ulterior sancţionată de declaraţii politice la nivelul NATO şi, deloc sigur, de noi măsuri economice restrictive, la nivelul Uniunii Europene.

Teoretic, la summitul NATO, din septembrie, aliaţii ar trebui să aibă un răspuns adecvat, drastic, atât la acţiunile agresive, de până acum, ale Rusiei, contra Ucrainei, cât şi la posibila invadare a statului ucrainean.

Dar, la reuniunea aliaţilor, din Ţara Galilor, Germania va fi prima care nu va accepta mărirea cheltuielilor militare, în general, în special la statele aliate cheie la frontiera răsăriteană a Alianţei Nord-Atlantice, cum sunt România şi Polonia.

După cum la Moscova se mizează şi pe faptul că, în cel mai rău caz, Barack Obama va recunoaşte începerea unui nou Război Rece, a cărui perspectivă a negat-o până acum.

Cu jumătate de glas.

Dar nu va avea altă reacţie, comparabilă cu a lui Ronald Reagan.

Occidentul foloseşte termeni de evaluare deloc adecvaţi realităţilor din Rusia, precum acela de invazie masivă, deşi populaţia Federaţiei Ruse va privi eventuala dezlănţuire a Forţelor Armate Ruse ca o operaţiune de eliberare a unui teritoriu “ce i se cuvine Maicii Rusia”.

Şi această mentalitate nu se va schimba peste noapte, nici în urma declaraţiilor politice de condamnare vehementă a agresiunii care continuă, pe teritoriul ucrainean, nici în urma sancţiunilor economice, doar teoretic cu efecte negative asupra Rusiei.

În absenţa unei previziuni credibile privind deciziile viitoare ale lui Putin, unii occidentali cred că acesta ar trage de timp, pentru ca la venirea iernii să impună Occidentului presiuni asupra Kievului, unde să fie acceptată federalizarea Ucrainei, ca prim pas spre disecarea acesteia în două părţi, cea estică urmând a se alătura Federaţiei Ruse.

Chiar dacă public lideri occidentali exprimă speranţe vagi, asupra posibilei reţineri a lui Vladimir Putin de a declanşa ofensiva în Ucraina, la Pentagon şi la Cartierul General al NATO militarii nu se îmbată cu apă rece.

Ei fiind convinşi că foarte curând se va vedea ce a decis preşedintele rus.

Deocamdată se cunoaşte opţiunea Canadei de a trimite saci de dormit şi căşti utile militarilor ucraineni, acestea nefiind pentru europeni paşnici meniţi a planta flori, zi şi noapte, în estul Ucrainei.

În mod paradoxal şi Statele Unite ale Americii au anunţat alocarea sumei totale de 13 milioane de dolari pentru achiziţionarea unor dotări similare celor livrate de Canada, dar şi pentru ochelari de vedere pe timp de noapte şi veste antiglonţ.

Cu alte cuvinte, cele două state membre ale NATO, din America de Nord, dau semnale publice că armata ucraineană trebuie să se pregătească de un război care va fi dus în condiţii dure, inclusiv noaptea.

Pentru cei care cred că totul se va linişti la masa discuţiilor diplomatice, mai devreme sau mai târziu, nu strică să amintim şi aici intenţia unui convoi declarat umanitar, de a trece, din Rusia, în Ucraina, în urmă cu 24 de ore, convoiul fiind însoţit de vehicule cu militari ruşi.

După cum se ştie, la Kiev s-a precizat că preşedintele ucrainean Petro Poroşenko a condus o reuniune de urgenţă la nivelul structurii naţionale de securitate şi a luat legătura cu telefonică cu secretarul de stat al SUA John Kerry şi cu şeful Comitetului Internaţional al Crucii Roşii, Peter Maurer.

La solicitarea preşedintelui, ministrul Afacerilor Externe al Ucrainei, Pavlo Klimkin a purtat discuţii cu ministrul de externe, Serghei Lavrov, de la care a primit asigurări că...se va opri convoiul amintit mai sus.

Ministerul de Externe al Ucrainei a recunoscut că tensiunea în relaţiile cu Rusia se află deja la niveluri deloc ignorabile.

Convoiul urma să aducă, aparent, ajutoare utile activiştilor Crucii Roşii, dar această organizaţie a negat orice conexiune a sa cu acest transport.

Ceea ce poate duce la concluzia că acel convoi avea încărcături utile insurgenţilor, precum arme, muniţie, echipament şi alimente.

Dacă în Crimeea am asistat la cea mai paşnică operaţiune postbelică, de ocupare manu militari, a unui teritoriu, de către soldaţii de limbă rusă, fără grade, fără însemne, tăcuţi, dar cu armament tipic forţelor speciale ale Rusiei, în estul Ucrainei nu este exclus să asistăm la acţiunea unei Forţe de Impunere a Păcii, 100% rusă, care va acţiona masiv, ca în Cecenia, rapid, având drept scop restabilirea controlului Moscovei asupra Ucrainei răsăritene, parte a Noii Rusii.

Până şi Samantha Power, ambasadorul SUA la ONU semnala – cu 48 de ore în urmă - îngrijorarea SUA faţă de masarea celor 20.000 de militari ruşi la graniţa cu Ucraina.

La fel de îngrijorat a fost şi Barack Obama, înaintea declanşării operaţiunii forţelor speciale ruse în Crimeea.

Imagologic, Occidentul a pierdut bătălia cu Rusia.

Forţa Rusiei de Impunere a Păcii - fie că va trece graniţa în următoarele ore, zile, sau săptămâni, fie că îşi va bate joc de sateliţii americani, cu mişcări din cele mai surprinzătoare – indică un singur lucru.

Putin merge mai departe.

Spre Vest venind puternic din Est.

*********************************************************************************************

POST-SCRÍPTUM:

Voi posta, pe acest blog, însemnul distinctiv al Statului Major General al Armatei României, până când vor fi confirmate public:

1.) reîntoarcerea premierului la reşedinţa sa oficială, din Palatul Victoria,

2.) revenirea ministrului Apărării Naţionale şi a şefului SMG în birourile lor oficiale, de drept, de la etajul 1 al Ministerului Apărării Naţionale,

3.) repostarea galeriei şefilor M.St.M./S.M.G. la locul de onoare cuvenit, pe peretele din dreapta uşii conducătorului Statului Major General, la etajul 1.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite