Când Europa abandonează Ucraina...  sau despre încăpăţânare

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
Referndum în Olanda
Referndum în Olanda

7 martie 2016. Un referendum care are loc într-una din ţările fondatoare ale Uniunii Europene, Olanda, care are un rezultat catastrofal – 61% din cei chestionaţi s-au pronunţat împotriva acordului de asociere a UE cu Ucraina – şi care trece aproape neobservat de presa europeană.

Ca într-un prost film de science fiction, o mică parte a unui continent decide soarta întregului continent, dar pentru restul lumii această schimbare de situaţie e ca şi cum nu ar fi fost. Presa din Olanda a relatat cu bucurie rezultatul, primele pagini erau mai mult decât elocvente, cu acel NEE în clar, Courrier International a publicat o revistă a presei, Voxeurop.eu a publicat tribuna semnată de Fabien Cazenave (De ce votul din Olanda nu este democratic) ca şi editorialul lui Bernard Guetta (L'Union est encore plus fragile) iar Libération a publicat azi o analiză venită din partea corespondentului acestui cotidian la Bruxelles, Jean Quatremer. Acesta din urmă a reuşit, foarte concis, să şi puncteze urmările acestui vot.

Sigur, există detaliile care pot explica din anumite puncte de vedere de ce acest vot ar putea fi considerat nesemnificativ (doar 32% din olandezii cu drept de vot s-au exprimat), sau fiind o consecinţă a creşterii anumitor curente naţionaliste, extremiste, sau, în fine, tendinţa UE de a se replia asupra ei însăşi.

Totuşi, ce este paradoxal este valul de tăcere care s-a aşternut după, înaintea şi în timpul acestui vot. Dacă nu mă înşel, poate doar RFI România a punctat şi urmărit atent desfăşurarea referendumului şi ecourile evenimentului. Ca şi cum, dacă are loc la 3000 de km distanţă nu ne priveşte. Ca şi cum, luptele care continuă într-o anumită parte a Ucrainei nu ar exista. Din păcate, ele există, ca şi satisfacţia lui Vladimir Putin la aflarea acestui rezultat, care pentru el este doar o nouă dovadă că:

între ceea ce doresc ucrainenii şi ceea ce e dispusă Uniunea să acorde este o mare prăpastie: pe care doar interesele ruseşti o pot acoperi.

Acel vid pe care Guetta, într-o enumerare interesantă a celor cinci consecinţe pe care le are acest NU masiv îl numea „lipsa de viziune şi ambiţie" a Uniunii, lipsa unui secol întreg de dorinţă europeană, de acel something (ceva - n.r.) care îl motivează pe un Putin confortabil în rolul său de om urât, dar vizionar. Votul evidenţiază şi lipsa unei dezbateri sincere, la timp, europene, pe tema acestui subiect: nu ai cum să te pronunţi în consecinţă de cauză dacă informaţia pe care o primeşti este trunchiată! A fost cazul în ceea ce priveşte acest referendum: ecourile primite din Olanda evidenţiază faptul că partizanii NU-ului au intoxicat publicul olandez cu noi temeri şi frici: „dacă spuneţi DA acordului de asociere spuneţi DA adeziunii Ucrainei la UE". Nimic mai fals!

Un acord de asociere este doar un acord de asociere, iar valenţele sale sunt strict economice, juridice, culturale, nicidecum geopolitice, strategice sau angajatoare. Aşteptând o dezbatere coerentă, acest acord atät de greu obţinut este pus în pericol, iar toţi morţii din Ucraina, inutili. Războiul din Ucraina, anexarea peninsulei Crimeea, embargoul impus Rusiei, toate au fost inutile.

Inclusiv  felul în care Uniunea a avut de pierdut din punct de vedere economic (jumătate din exportul de brânză european mergea spre Rusia). Totul a fost în zadar. „În aşteptare, Putin îşi freacă mâinile de bucurie în faţa nehotărârii europenilor", scrie Cazenave pe site-ul Voxeurop.eu.

Evident! Aşa cum a făcut de fiecare dată când mâna Europei făcea cu totul altceva decât intenţiona capul sau atunci când piciorul stâng îl lovea pe cel drept. N-aş merge până la a spune că trecem total idioţi şi inconstanţi în ochii partenerilor noştri sau ai inamicilor noştri (ideologici sau reali), dar trebuie spus că UE dă impresia de a funcţiona doar în virtutea inerţiei şi doar în funcţie de cum bate vântul. Ce a păzit Bruxelles şi liderii săi în timpul campaniei pentru referendum? Oare teama de a nu pierde Marea Britanie ne face să nu ne mai intereseze absolut nimic altceva?

„În realitate, explică Jean Quatremer, referendumul olandez nu are un impact imediat căci UE a decis să aplice acordul de asociere cu Ucraina încă din 1 ianuarie 2015, pentru a reuşi să susţină astfel economic o ţară sugrumată de războiul la care o obligă Rusia. Iar perioada provizorie, adică aspectul comercial, nu are o durată limitată, ceea ce va permite cumva găsirea unei soluţii". O frază care nici ea nu are darul de a ne linişti... Practic ea înseamnă că se va încerca ceva de tipul „recuperare de rezultat de referendum". Tot aşa cum a fost în cazul referendumului din Irlanda, din Franţa şi iar din Olanda, pe când se discuta despre o Constituţie a Europei. Ca şi cum orice s-ar decide sau vota la final tot va fi cum se vrea. O dovadă în plus că:

Uniunea nu are direcţie sau viziune. Ci doar încăpăţânare. O calitate extrem de periculoasă dacă nu este folosită cum trebuie.
Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite