Canibalizarea libertăţilor - Libertatea presei vs. Libertatea capitalului

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Iniţiativa Europeană pentru Pluralism în Mass-Media (EIPM) a lansat din 7 februarie o petiţie online prin care cetăţenii Uniunii Europene pot cere adoptarea unor măsuri legislative la nivel unional pentru limitarea intruziunilor politicului şi economicului în mass-media.

Iniţiativa Europeană pentru Pluralism în Mass-Media (EIPM) a lansat din 7 februarie o petiţie online prin care cetăţenii Uniunii Europene pot cere adoptarea unor măsuri legislative la nivel unional pentru limitarea intruziunilor politicului şi economicului în mass-media. EIPM doreşte să propună Comisiei Europene adoptarea unui set de măsuri care să limiteze concentrarea proprietăţii în mass-media şi publicitate, să garanteze independenţa organismelor de reglementare în mass-media, să facă transparentă structura de proprietate asupra presei scrise, audiovizuale şi online (pentru detalii suplimentare accesaţi site-ul www.mediainitiative.eu)

Demersul este lăudabil şi merită sprijinit, mai ales că este expresia unei îngrijorări tot mai mari la nivelul Uniunii Europene în legătură cu puterea excesivă a monopolurilor de presă. Încă din septembrie 2008, Parlamentul European se pronunţa printr-o rezoluţie (Documentul final P6_TA 0456) în favoarea limitării fenomenului de concentrare a proprietăţii asupra mass-media şi a asigurării transparenţei acţionariatului companiilor din domeniu. Problema este veche, ba chiar mai veche decât Uniunea Europeană. De fapt, este vorba de un fenomen specific societăţii capitaliste.

Discutând despre monopolurile mass-media şi amestecul ”mogulilor media” în viaţa politică, cu intenţia vădită de a o controla arbitrar, atingem subiectul a ceea ce putem numi ”canibalizarea libertăţilor” în capitalism. Apariţia marilor corporaţii media este posibilă în temeiul libertăţii de inţiativă economică ce se manifestă în economia de piaţă. Mecanismul concurenţei pe piaţa liberă are caracter darwinist, în mod firesc supravieţuieşte cel mai adaptat contextului. În societatea capitalistă actuală, adaptarea la context nu mai înseamnă însă neapărat a oferi produsele şi serviciile cele mai bune, cu preţul cel mai mic de pe piaţă. Dimpotrivă, pe măsură ce acumulează capital, deţinătorii marelui capital au tendinţa de a virusa sistemul, din dorinţa de a-şi perpetua artificial dominaţia pe un anumit segment de piaţă, altfel spus, de a ieşi din hotarele naturale ale economiei de piaţă.

Implicarea proprietarilor de mari companii media în politică este expresia acestei încercări de supravieţuire prin eludarea regulilor pieţei cu ajutorul parazitării puterii politice şi a structurii statale. În România, mai ales anul trecut, au devenit evidente strânsele relaţii şi comuniuni de interese dintre diferiţi lideri politici şi proprietari de mass-media. La punctul de maximă intensitate a luptei politice - referendumul pentru suspendarea preşedintelui - cele mai multe dintre organele de presă româneşti au dovedit că sunt grav afectate de partizanat politic. Zeci, poate chiar sute de jurnaliştii din presa centrală şi din provincie, printre aceştia regăsindu-se inclusiv analişti şi editorialişti importanţi ai momentului, au fost reduşi la micimea unor mercenari care execută fără vreo mustrare de conştiinţă, ordinele imorale şi uneori chiar ilegale ale patronilor de ziar, radio sau televiziune. Interesul public a fost uitat, deşi toată lumea afirma patetic sau strident că slujeşte numai şi numai acest interes.

Asistăm, cum spuneam, la o ”canibalizare a libertăţilor”. Libertatea capitalului de a se extinde şi a genera profit îşi mănâncă sora mai firavă numită libertatea presei. Care este puterea cetăţenilor europeni de a opri ofensiva marilor monopoluri de presă? Dacă privim cu atenţie la politicile Uniunii Europene în domeniu, vom observa că se manifestă o încetineală, dublată de o prudenţă excesivă în reglementarea problemei concentrării proprietăţii asupra mass-media şi a transparenţei acestei proprietăţi. De unde această atitudine? Explicaţia este simplă. Instituţiile europene - Parlamentul, Comisia etc. - chemate să-i slujească pe cetăţeni, sunt formate, în general, din oameni politici sau dependenţi de politic. Încercarea de a găsi un politician care să-şi asume să intre în conflict deschis cu marile reţele de presă trasnaţionale are şanse minime de reuşită. Un astfel de conflict poate avea efecte nimicitoare asupra carierei unui om politic.

Vor învinge cetăţenii europeni şi organizaţiile EIPM acolo unde oficialii europeni nu au avut curajul să atace? Puţin probabil. Totuşi, vă îndemn să semnaţi petiţia EIPM care este disponibilă în limba română şi poate fi accesată pe site-urile www.mediainitiative.eu şi www.activewatch.ro Eu am semnat, că unui creştin îi şade bine să fie optimist.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite