„Căpitanul cameleon“: Ascensiunea necontenită a lui Matteo Salvini, liderul extremei drepte italiene

Matteo Salvini, alături de două susţinătoare FOTO Arhivă

Numit „Il Capitano“ („Căpitanul“), italianul Matteo Salvini se erijează în omul care poate impulsiona mişcarea suveranistă din Europa. Este încurajat de succesul obţinut acasă.

Matteo Salvini, liderul partidului de extremă dreapta Liga, a făcut luni la Milano, oraşul său natal, un apel pentru o alianţă a partidelor naţionaliste din blocul comunitar la scrutinul europarlamentar programat în perioada 23-26 mai.

„Suntem pe punctul de a ne extinde comunitatea, familia. Lucrăm pentru un nou vis european“, a spus el, alături de Jörg Meuthen, purtătorul de cuvânt al Partidului Alternativă pentru Germania (AfD), Olli Kotro, o figură de vază în Adevăraţii Finlandezi, şi Anders Vistisen, un eurodeputat membru al Partidului Popular Danez.

„Astăzi, Uniunea Europeană reprezintă un coşmar pentru numeroşi cetăţeni şi popoare“, a adăugat politicianul italian, lansându-se într-o nouă serie de critici la adresa bancherilor şi birocraţilor de la Bruxelles, care, în opinia sa, guvernează „de prea mult timp“.

A anunţat apoi organizarea unui summit al populiştilor de dreapta europeni, cu liderul extremei drepte franceze Marine Le Pen în rol de invitat principal. Potrivit lui Salvini, summitul respectiv va avea loc pe 18 mai, la Milano, în scopul construirii celui „mai important grup din Parlamentul European“.

Cu toate că a recunoscut că există diferenţe între mişcările suveraniste din Europa, şeful Ligii s-a axat pe ce anume le leagă, evocând accentul pus pe „identitate“ şi „tradiţii“.

Matteo Salvini dând mâna cu Jörg Meuthen (centru) şi Olli Kotro (stânga) FOTO EPA-EFE

Prezentat drept „Il Capitano“ („Căpitanul“) de echipa sa, Matteo Salvini, în vârstă de 46 de ani, încearcă astfel să-şi ducă ambiţiile politice dincolo de ţara natală, unde a reuşit adoptând stilul unui politician aflat mereu în campanie.

Vicepremier şi ministru de Interne al Italiei din iunie anul trecut, Salvini are parte de o creştere constantă în sondaje. Mizând pe acţiuni de impact şi un discurs inflamator, cu evidente conotaţii populiste, el şi-a dublat în doar un an procentajul de potenţiali alegători, urcând de la 17,35% - cât a obţinut la ultimele alegeri generale - la 35,7% în intenţiile de vot, potrivit unui sondaj Ipsos din perioada 2-4 aprilie. Face băi de mulţimi oriunde se duce în Italia, chiar şi în sudul pe care-l voia despărţit de nord la începutul carierei sale politice.

Tânărul secesionist de sub aripa lui Umberto Bossi

„Nimeni nu îşi imagina că va ajunge un lider naţional“, spune pentru „Libération“ fosta deputată Elisabetta Castellazzi, care îl cunoaşte pe Matteo Salvini încă de la începutul anilor 1990, pe când adera la Liga Nordului. Potrivit ei, discursul lui Salvini din tinereţe nu are nimic în comun cu cel al lui Salvini de la vârsta mijlocie. La 17 ani, când s-a apropiat de Umberto Bossi, primul preşedinte al Ligii Nordului, era mânat de idei de stânga şi se declara drept un reprezentant al „comuniştilor din Padania“. „Pe atunci, era un separatist convins, un adept al unei Padanii suverane“, completează eurodeputatul Mario Borghezio, o figură istorică a extremei drepte italiene. La aproape 30 de ani distanţă, nu îşi mai doreşte o Italie fărâmiţată, ci o ţară reper pentru răspândirea valorilor creştine în Europa, care ar fi ameninţată de imigranţi, în special de cei musulmani, homosexuali, bancheri sau birocraţi.

Provenit din mica burghezie milaneză, Matteo Salvini s-a remarcat încă de la primii paşi făcuţi în politică. Era foarte activ şi mereu printre oameni. „Dezbaterile din interiorul partidului nu-l interesau. I-a plăcut să fie în miljocul oamenilor“, îşi aduce aminte Stefania Piazzo, o fostă responsabilă de comunicare a Ligii Nordului. Remarcându-i calităţile de orator, Umberto Bossi l-a propulsat la conducerea biroului de tineret al Ligii Nordului. Mai mult, la doar 19 ani, intra în Consiliul Municipal din Milano. A fost absorbit atât de mult de activitatea de politician, încât nu şi-a mai finalizat studiile universitare. „Nu avea nimic dintr-un campion. Era un militant obişnuit, dar se afla la locul potrivit în momentul potrivit. Marea sa şansă a fost să modereze la Radio Padania, unde dialoga cu ascultători care îşi dădeau frâu liber sentimentelor, cum ar fi cele legate de secesiune, securitate sau imigraţie“, explică Piazzo.

Liderul naţional cu convingeri suveraniste

A făcut pasul spre Bruxelles în 2009, ca eurodeputat. Acolo a stabilit relaţii bune cu alte formaţiuni naţionaliste, în special cu Frontul Naţional din Franţa.

Matteo Salvini, împreună cu Marine Le Pen FOTO EPA-EFE

Tot acolo a intrat în contact cu oameni care l-au convins să transforme Liga Nordului, redenumită Liga, dintr-un partid antifascist şi secesionist într-unul naţionalist şi identitar. „Lorenzo Fontana (actualul ministru al Familiei, n. red.) a avut un rol decisiv în această evoluţie“, notează jurnalistul Amedeo La Mattina, de la „La Stampa“.

„Acesta din urmă a studiat tendinţele politice din Europa şi Statele Unite, în special Tea Party, şi a observat o reorientare a criticii generale la adresa globalizării de la clivajul stânga-dreapta spre apărarea identităţii“, precizează el.

Un bărbat divorţat, Salvini nu are nicio reţinere în a se poziţiona într-un apărător al familiei tradiţionale şi al valorilor creştine. Referirile la trecutul celtic al Padaniei, atât de dragi lui Bossi în anii 1990, rămân doar o amintire.

Un „cameleon“

Stefania Piazzo nu se declară surprinsă de această repoziţionare.

„Matteo Salvini este un cameleon“, afirmă ea.

De fapt, calificativul de „cameleon“ i-a fost atribuit lui Salvini de către jurnalistul Matteo Pucciarelli, autorul unei biografii despre el, notează „Libération“.

„În discursurile publice, unul dintre cele mai utilizate cuvinte de către Matteo Salvini este conjuncţia «dar». «Nu sunt rasist, dar», «nu apăr fraudatorii fiscali, dar…». Mereu îşi adaptează discursul în funcţie de interesele de moment“, scrie el.

„Este non-ideoligic, un pragmatic, chiar mai mult decât Bossi“, îl descrie Mario Borghezio.

„Este un exempu perfect de tehnopolitician“, completează Pucciarelli.

Un om discret, Luca Morisi apare rar în public. Dar el este cel care calibrează şi structurează mesajele publicate des de Salvini pe Instagram, Twitter şi Facebook, unde este urmărit de 1,3 milioane, 1 milion şi respectiv 3,6 milioane de abonaţi. Şi aici textele sunt ajustate în concordanţă cu pulsul societăţii.

Salvini, în Piaţa Roşie din Moscova, îmbrăcat într-un tricou inscripţionat cu imaginea lui Putin

La fel ca preşedintele rus Vladimir Putin, cu care întreţine relaţii personale, Matteo Salvini încearcă să adopte stilul unui bărbat ferm. Prima sa măsură ca ministru de Interne a fost să interzică navei Aquarius să acosteze într-un port italian. A ţinut apoi să transforme orice situaţie într-un succes personal, cum ar fi extrădarea fostului activist de extremă stânga Cesare Battisti. Potrivit sociologului Ilvo Diamanti, Salvini duce o „strategie excelentă de comunicare“. Prezintă drept argument în acest sens chestiunea imigranţilor. „ A reuşit să concentreze atenţia pe imigraţie în timp ce, potrivit unui studiu recent, doar 11% dintre italieni cred că este o problemă urgentă“, subliniază el.

În centrul Italiei, Matteo Salvini vorbeşte pe înţelesul muncitorilor, foştii alegători de stânga afectaţi de criză. În sud, el atrage de partea sa o bună parte a susţinătorilor vechii drepte naţionaliste. Peste tot, „el suge sângele (Mişcării, n. red.) Cinci Stele“, partenerul de lla guvernare, care deţine ministere mai puţin vizibile, conchide jurnalistul Amedeo La Mattina, potrivit „Libération“.