Câte partide sunt în guvernele din Europa

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

În câteva zile, România va avea un nou guvern, rezultat din alegerile ţinute pe 11 decembrie. Va fi o alianţă PSD-ALDE. Primul partid este membru al familiei socialiste, al doilea copiază numele pe care şi l-a luat reţeaua europeană a partidelor liberale. Ce alte guverne găsim în celelalte 27 de ţări din UE?

Să începem cu Marea Britanie. La Londra, sunt la putere conservatorii, care au câştigat detaşat scrutinul din 2015, scăpând şi de „povara” unei alianţe cu liberal-democraţii, la care fuseseră obligaţi în mandatul precedent.

Tot conservatori avem şi-n Polonia: e vorba despre un guvern condus de Beata Szydło, de la partidul Lege şi dreptate, care mai include miniştri de la alte două formaţiuni înrudite cu tories, şi anume Solidarna Polska şi Polska Razem.

Nu există alte guverne conservatoare în Europa, dar există altele monocolore sau aproape monocolore...

În Malta, Joseph Muscat conduce, din 2013 încoace, un cabinet format doar din laburişti şi care deţine 39 din cele 69 de mandate parlamentare.

Cipru, singura ţară din UE cu regim prezidenţial, are un executiv de centru-dreapta (PPE), dirijat de preşedintele Nikos Anastasiades, ales în urmă cu trei ani, cu 57% din voturile celor prezenţi la urne.

Un alt guvern monocolor PPE este cel irlandez: condus de Enda Kenny, liderul Fine Gael, executivul de la Dublin e, însă, unul minoritar, fiindcă dispune de numai 59 de deputaţi din totalul de 158.

Spania are şi ea un executiv format de Partidul Popular şi care e tot minoritar, trecând de Parlament cu sprijinul liberalilor din Ciudadanos şi întrucât socialiştii s-au abţinut: a fost nevoie de două scrutine şi de unsprezece luni de criză pentru a ajunge la acest compromis.

Tot monocolor şi tot minoritar, dar socialist, este guvernul portughez condus de Antonio Costa: el beneficiază de sprijinul parlamentar al ecologiştilor, al Blocului de Stânga şi al comuniştilor, coalizaţi împotriva celui mai puternic partid din legislativ, PSD.

Şapte ţări europene au guverne bicolore.

În Ungaria, Orban Viktor conduce, din 2010 încoace, o majoritate Fidesz-KNDP, două partide care sunt membre ale familiei populare şi au în acest moment 133 din cele 199 de mandate ale legislativului.

Executivul din Grecia, dirijat de Alexis Ţipras, e alcătuit din 15 miniştri Syriza (extrema stângă) şi doi de la ANEL (partid membru al reţelei conservatorilor europeni): Syriza a avut 35% din voturi şi a beneficiat de prima de 50 de mandate atribuite învingătorului, dar a avut nevoie de un aliat.

Croaţii au instalat şi ei, de curând, un guvern bicolor: partidul cel mai puternic este HDZ, afiliat la PPE, iar partenerul său e Most, formaţiune liberală. Neavând majoritatea absolută în Cameră, guevrnul a avut nevoie de sprijinul altor 5 formaţiuni şi al câtorva independenţi.

Suedezii au, la rândul lor, un executiv cu două partide, dar care e minoritar, fiind format din social democraţi şi verzi, care au 138 din 349 de fotolii din Riksdag.

Cazuri speciale de guverne bicolore sunt Germania şi Austria: aceste ţări au la guvernare aşa-numite „mari coaliţii”, adică alianţe formate dintr-un partid de centru-dreapta, membru al PPE – creştin-democraţii la Berlin şi, respectiv, Partidul Poporului Austriac – şi câte un partid de stânga, social-democrat: SPD şi SPÖ.

Deşi are tradiţia unor executive bazate pe coaliţii largi, Olanda e condusă acum de un liberal, Mark Rutte (VVD), care se bazează pe alianţa cu laburiştii (PvdA), cele două având 79 din cele 150 de fotolii parlamentare.

Multe cabinete din UE sunt alcătuite din câte trei partide, dar configuraţia lor politică e foarte diversă.

În Franţa, preşedintele tocmai a numit un nou premier, al treilea de la alegerile din 2012 încoace: echipa condusă de Bernard Cazeneuve este formată din miniştri de la Partidul Socialist, un ecologist şi doi membri ai Partidului Radical de Stânga.

Un guvern majoritar cu trei partide găsim şi în Luxemburg: premierul, Xavier Bettel, e de la socialişti, iar în guvern mai avem verzi şi liberali de la Partidul Democratic

Premierul finlandez Juha Sipila este liberal, fiind liderul KESK, iar miniştrii din cabinetul său provin de la un partid PPE (KOK), ca şi de la euroscepticii grupaţi în formaţiunea Finlandezii, membră a familiei conservatoare din Europa.

Bulgaria a avut un guvern format din partidul GERB, care e membru PPE, Blocul Reformist (de orientare liberală) şi naţionaliştii din Frontul patriotic, dar premierul a demisionat după prezidenţiale şi vor urma probabil anticipate.

Guvernul din Slovenia este condus de Miro Cerar şi e compus din două partide liberale – unul se cheamă chiar Partidul lui Miro Cerar, iar celălalt Partidul Demcratic al Pensionarilor – ca şi unul din PPE, Partidul Democratic: împreună, au 67 din cele 90 de fotolii parlamentare.

Cehia ne oferă şi ea un caz aparte: premierul Bohuslav Sobotka este liderul socialiştilor, iar alianţa de la guvernare mai cuprinde un partid liberal (Acţiunea Cetăţenilor Nemulţumiţi) şi unul creştin-democrat.

În ţările baltice, guvernele au profiluri foarte diferite. La Riga, premierul e ecologist, iar guvernul, format în februarie 2016, are sprijin de la un partid PPE (Vienotiba) şi de la altul din familia conservatoare (Alianţa Naţională).

În Lituania, şeful guvernului – Saulius Skvernelis – e tot un ecologist, dar cabinetul mai are un singur ministru de la formaţiunea sa (Lietuvos), alţi doi social-democraţi şi 11 independenţi.

În fine, în Estonia, cabinetul a fost instalat la finele lui noiembrie şi are în frunte un liberal centrist, Juri Ratas, iar miniştrii vin de la social-democraţi, ca şi de la Pro Patria & Res Publica, formaţiune de centru-dreapta, afiliată la popularii europeni.

Premierul danez Lars Lokke Rasmussen provine şi el dintr-un partid liberal (Venstre), dar cabinetul său a fost, din iunie 2015 până luna trecută, ultra-minoritar, pentru ca acum să mai cuprindă miniştri de la Alianţa Liberală, ca şi de la conservatori, beneficiind şi de sprijinul naţionaliştilor din Partidul Poporului Danez.

Un caz special e cel italian: guvernul format zilele trecute de Paolo Gentiloni are 14 miniştri socialişti de la Partidul Democrat, trei de la Nuovo Centrodestra, formaţiune condusă de un apropiat al lui Berlusconi, unul de la Centriştii italieni, care sunt creştin-democraţi, şi doi independenţi.

Last but not least, două dintre guvernele europene au patru partide. Slovacia îl are drept premier pe liderul socialiştilor, dar coaliţia care-l susţine este foarte eterogenă, fiind formată dintr-un partid ultra-naţionalist, unul din PPE şi altul centrist.

Şi coaliţia din Belgia este cvadripartită: ea e condusă de liberalul francofon Charles Michel, liderul Mişcării Reformatoare, care s-a aliat cu liberalii şi cu creştin-democraţii flamanzi, ca şi cu naţionaliştii conservatori de la N-VA.

Sper că harta harta politică schiţată în rândurile de mai sus vă ajută să înţelegeţi mai bine împrejurările în care va fi învestit guvernul de la noi.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite