Ce europeni vor merge la urne în 2017

În anul care abia a început, europenii din şase ţări vor merge la urne. În Franţa şi-n Germania, se vor ţine atât legislative, cât şi prezidenţiale, slovenii şi ungurii îşi desemnează şeful statului, iar cehii şi olandezii vor vota pentru parlamentele lor.

Două dintre aceste alegeri se desfăşoară în colegii electorale, nu direct. E vorba despre prezidenţialele din Ungaria şi din Germania. În cazul din urmă, CDU-CSU şi SPD s-au pus deja de acord să-l susţină pe actualul ministru de Externe, Frank-Walter Steinmeier, drept candidat la scrutinul din februarie. Maghiarii îl au în fruntea statului pe fostul europarlamentar Áder János, ales în 2012, cu sprijinul Fidesz. Înainte de Crăciun, Orban Viktor a anunţat că îl susţine pentru un al doilea mandat. Dacă îl va câştiga, Áder ar fi primul şef de stat maghiar, din 2000 încoace, care ar fi reales. Şi preşedintele actual al Sloveniei, unde cetăţenii votează direct, în două tururi, ar putea avea un nou mandat: social-democratul Borut Pahor – în funcţie tot din 2012 – a declarat că va participa la scrutin. El va trebui să găsească un sprijin mai larg decât al partidului din care provine, care a scăzut de la 30% din mandate în 2008 la circa 5% în 2014.

În schimb, în Franţa, François Hollande nu se va înscrie în cursa prezidenţială, pentru a petrece alţi cinci ani la Elysée. Luna asta, socialiştii vor organiza alegeri primare, ca să vadă cine va fi susţinut împotriva lui François Fillon, desemnat de Republicani, şi împotriva candidatei FN, Marine Le Pen. Cele mai mari şanse pare a le avea fostul premier Manuel Valls. Va intra în competiţia pentru preşedinţie, foarte probabil, şi un ex-ministru din guvernul pe care l-a condus chiar Valls: e vorba despre Emmanuel Macron, care a refuzat să se înscrie în alegerile primare ale propriei sale familii politice. Deocamdată, multă lume se aşteaptă ca în turul al doilea să intre sigur candidata extremei drepte şi să asistăm la o reluare a „finalei” din 2002, când tatăl ei, Jean-Marie Le Pen, era învins de o largă coaliţie stânga-dreapta. În orice caz, imediat după prezidenţiale, francezii vor merge la urne şi pentru a desemna membrii Adunării Naţionale. După 2002, scrutinul legislativ confirmă rezultatele de la prezidenţiale, oferind şefului statului o majoritate consistentă pentru a guverna.

În Germania, între prezidenţiale şi parlamentare se vor scurge şapte luni. Din partea creştin-democraţilor va candida Angela Merkel. În tabăra social-democraţilor, s-a vorbit despre Sigmar Gabriel, actualul viepremier, ori despre Martin Schulz, preşedinte al Parlamentului European în ultimii cinci ani. Cu două zile înainte de Revelion, Der Spiegel anunţa că Schulz a abandonat ideea de a intra în cursă. Pe de altă parte, la scrutinul din septembrie, Alternativa pentru Germania speră să confirme rezultatele bune din ultima vreme de la alegerile pentru adunările din landuri, iar liberalii îşi doresc revenirea în Bundestag.

Foarte interesante vor fi şi alegerile din Olanda şi Cehia. În cel dintâi caz, liberalii premierului Rutte luptă pentru victorie cu formaţiunea lui Geert Wilders, care conduce, de vreo cinci luni încoace, în sondaje. Şi cehii ar putea produce o surpriză: pe primul loc în preferinţele publicului este, începând din vara trecută, formaţiunea ANO condusă de Andrej Babiš, ministru de Finanţe în guvernul de coaliţie de la Praga. Va fi interesant de urmărit, pe de altă parte, cât de mult va influenţa Moscova dezbaterea electorală din Cehia: zilele trecute, executivul condus de social-democratul Bohuslav Sobotka a anunţat crearea unei agenţii care să indice ce ştiri false sunt difuzate de persoane sau surse online plătite de Kremlin.

Acestea ar fi scrutinele la termen. Nu e exclus ca în alte ţări europene – precum Bulgaria sau Italia – să avem alegeri anticipate. Dar surprizele politice nu vor fi doar electorale...