Ce ne rezervă viitorul imediat: un dialog cu multe compromisuri strategice din partea UE şi NATO în favoarea Turciei sau, dimpotrivă, drum spre confruntare?

Berlin, reuniunea informală a miniştrilor de Externe din UE

Aliaţii europeni avansează spre un punct care poate provoca o explozie cu efecte dramatice. În primul rând, şeful diplomaţiei europene, la încheierea reuniunii informale de la Berlin a miniştrilor de Externe din UE, a anunţat că, în caz de nereuşită a dialogului, se deschide orizontul aplicării de sancţiuni, de la penalizarea unor responsabili politici sau companii până la blocarea accesului navelor turceşti la porturile europene.

Această măsură este considerată în practica diplomatică ca având caracter de de adevărat ultimatum, căci, aşa cum vă imaginaţi, odată cu declararea interdicţiei, garanţia aplicării sale este asigurată prin orice mijloace. Ceea ce poate foarte uşor să implice un scenariu-catastrofă în care să avem un vas turcesc care să încearcă să încalce interdicţia, obligând navele militare sau artileria de coastă să răspundă, Mai departe, dat fiind că acesta este un casus belli clasic, măsurile de retorsiune militare vor fi în logica respectivă, asta după ce nava respectivă va fi arestată şi echipajul trimis la puşcărie pentru violarea legislaţiei europene şi naţionale. În plus, declara şeful diplomaţiei europene, „putem merge până la măsuri privitoare la activităţi sectoriale, unde economia turcă este legată de economia europeană”.

Reuniunea de la Berlina a fost programată la doar o zi după ce Grecia a ratificat atât de mult discutatul său acord din 7 august 2020 cu Egiptul privind delimitarea frontierelor maritime dintre cele două ţări în contextul pretenţiilor enunţate mai nou de Turcia în ce priveşte proprietatea zonelor pe care le consideră prte a teritoriului subteran.

Imediat după votul din Parlamentul de la Atena (foto), ministrul turc de externe semnează un comunicat în care spune că Acordul respectiv este „nul şi neavenit”, precizând din nou faptul că zona din Mediterana cuprinsă în Acord face parte din platoul continental al Turciei, aşa cu s-a notificat oficial şi către ONU. În traducere, Turcia anunţă că zona respectivă a Mediteranei, cea în care se efectuează acum foraje, este teritoriu naţional şi navele militare trimise să escorteze navele de cercetări sunt îndreptăţite s-o apere prin orice mijloace.

Acesta ar fi un prim palier, cel al relaţiei între UE şi Turcia, relaţie aflată mereu la limita rupturii şi veşnic subiect de discuţii şi controverse între Bruxelles şi Ankara. Dar să nu uităm faptul că statele europene ale căror miniştri de externe s-au aflat la Berlin sunt şi membre NATO, de data asta împrună cu Turcia care constituie, ea şi nu Grecia, pilonul real de forţă al arhitecturii Alianţei din sud-estul european şi în Mediterana de est. În acest context, ministrul de Externe turc declara la Berlin că „preşedintele nostru a spus secretarului general al NATO că Alianţa trebuie să-şi îndeplinească responsabilitatea pe care o are faţă de demersurile unilaterale care încalcă legislaţia internaţională şi aduc atingere păcii regionale. Iar Turcia va continua să-şi apere oriunde drepturile şi interesele”.

Germania încearcă acum continuarea unei medieri (nereuşite până acum, deoarece chiar înaintea acestei reuniuni ministrul de externe german fusese la Ankara), extrem de dificile în contextul în care ţara sa care deţine preşedenţia rotativă a Consiliului UE, trebuie să calmeze cumva relaţia cu Rusia înainte de o evoluţie dezastruoasă în Belarus şi să continue, tot împreună cu Rusia, să meargă mai departe în rezolvarea situaţiei din Ucraina, reuniunea în „formatul Normandia” fiind programată să aibă loc la începutul lunii viitoare.

Pe de altă parte, pare limpede că dacă nu se iau măsuri reale, atât UE, cât şi NATO intră sub zodia unui ridicol al neputinţei instituţionale. În consecinţă, măcar un pachet minimal de măsuri ar trebui pregătite pentru adoptare cu ocazia Summitul european de pe 24 septembre.

Turcia şi conceptul „Red Apple”

Există motive reale de îngrijorare sau, în definitiv, nu e vorba decât despre noi episoade de flexare a muşchilor care se vor încheia printr-o negociere în care fiecare să aibă asigurată propria sa sursă de beneficii? Aşa ar fi normal în linia experienţelor trecute. Numai că stârneşte din ce în ce mai multă îngrijorare reală discursul şi demersurile ultra naţioniste, din ce în ce mai multe, ale lui Erdogan şi cercului său de sprijinitori ideologici, toţi susţinători ai conceptului "Red Apple" (susţinut de organizaţii formate nu numai în Turcia) , Erdogan afirmând că ar fi vorba despre unul dintre cele mai importante simboluri ale naţionalismului şi expansionismului turc. Fharettin Altun, directorul de comunicare al lui Erdogan scria, marcând aniversarea Bătăliei de la Manzikert din 1071, că „pentru noi, conceptul «red Apple» înseamnă o Turcie mare şi puternică. Este semnul sacru al naţiunii noiastre care nege de atunci, de la Manizikert, până pe 15 iulie (data puciului militar ratat din 2016)... Red Apple este tot ce şi-a dorit omenirea de la Gibraltar până la Hedjaz, din Balcani până în Asia”.

Pentru Al-Monitor, Cengadiz Candar scrie că „tensiunile în creştere din Mediterana sunt o reflecţie a acestei ideologii.Erdogan îşi uneşte ambiţiile în zonă cu doctrina «Patriei Albastre» - un concept iniţiat de foşti ofiţeri din marină, secularişti, în 2006. A împrumutat această docrină de la elitele militare seculariste care se autointitulau «Eurasiaticiii» şi erau binecunoscuţi pentru ostalitatea lor la adresa UE şi NATO. Spuneau că Turcia ar trebui să-şi ocupe locul într-o nouă axă formată de Rusia şi China. Acordul controversat semnat cu guvernul din Libia în noiembrie 2019 a fost primul pas în implementarea conceptului «Patriei Albastre». Pentru adepţii conceptului, nu prea e mult de vorbit cu Grecia. În definitiv, tootul nu este decât o problemă de geopolitică şi supremaţie în estul Mediteranei. Spre exemplu, generalul în rezervă Hakki Pekin, întruntarea cu Grecia este inevitabilă deoarece «Turcia trebuie să-şi dovedeasă forţa, deoarece este absolut imposibil să ajungi la un acord cu Grecia la masa de negocieri», iar Erdogan a adoptat treptat un ton similar, afirmând că Grecia «nu a învăţat nimic» din lecţiile date de istorie“.

Să aşteptăm să vedem ce se va întâmpla. Ce este deocamdată cert este că lui Erdogan pare să-i pese extrem de puţin de mesajele UE şi NATO. Deocamdată, pe NAVATEX (Navigational Telex), a sosit ieri anunţul oficial că Turcia va efectua un exercţiu militar de tragere cu muniţie de război între 29 august şi 11 septembrie în Mediterana, la sud de oraşul Anamur din provincia Mersin, adică, mai precis, la 75 de kilometri nord de coasta de nord a Ciprului, cea ocupată de armatele turceşti. Asta după ce în perioada 1-2 septembrie vor efectua un alt exerciţiu naval. În plus, Turcia a anunţat şi că extinde zona de explorare pentru vasul specializat ORUC, însoţit de navele Cengiz Han şi Ataman. Exact în zona contestată.

Să vedem ce ne va rezerva viitorul imediat: un dialog cu foarte multe compromisuri strategice din partea UE şi NATO sau, dimpotrivă, drum spre confruntare?