Ce trebuie să ia în serios „încă” preşedintele Parlamentului Republicii Moldova

Un răsăritean, în curtea Parlamentului din Chişinău, Igor Corman, „încă" şeful legislativului moldav

De la retragerea, din fruntea executivului de la Chişinău, a politicianului Vlad Filat, probabil cel mai abil lider de partid de peste Prut, pe holurile puterii trecătoare, din Republica Moldova au apărut junii cu aere occidentale şi discursuri rusofone. Pentru unii este cam mare pălăria funcţiei trecătoare, ultimul exemplu fiind gospodin Igor Corman.

Chiar de Ziua Unirii Principatelor Române, presa de la Chişinău difuzează jignirea adusă şefului statului român, de un pripăşit, temporar, prin curtea legislativului Republicii Moldova. 

Nu ştiu dacă preşedintele ţării mele va răspunde acestei mârşăvii.

Nu cred că premierul de la Bucureşti, implicat, de facto, în ceea ce deja putem numi „Războiul celor două roze", cu ţinte electrorale clare, va atenţiona pe limbutul din fotografia de mai sus, asupra declaraţiei deplasate pe care a făcut-o.

Cât despre ministrul de externe, de multă vreme românii nu mai au aşa ceva, deci timidul din incinta M.A.E. nici nu contează în ecuaţia dialogului, mimat, cu boierii politichiei moldovene. 

Din această perspectivă, rândurile mele, scrise doar din milă faţă de viziunea rudimentară, de primar local, a lui gospodin Igor Corman, nu fac decât  să semnaleze public cum vor pierde alegerile falşii democraţi de la Chişinău.

Dacă într-adevăr Igor Corman conduce Parlamentul Republicii Moldova, atunci trebuia să fi fost informat de serviciul de intelligence autohton, când a poposit, cu premierul Iurie Leancă, în făcătura post-sovietică UTA Găgăuz-Yeri, că tensiunile din acest areal administrativ, inclusiv ambiţia unor localnici de a organiza două referendumuri, pe 2 februarie, sunt generate de imperialii răsăriteni, nu de oficiali de la Bucureşti. 

Instruit de alt cavaler teuton de la Chişinău, teoreticul lider al Partidului Democrat, Marian Lupu, alde Igor Corman s-a dus la găgăuzi doar pentru a mai câştiga ceva simpatizanţi, deci votanţi, pentru... formaţiunea politică din care face parte.

Formula succesului - recomandată de Lupu cel mintos - fiind simplă:

- Vorbeşti în limba rusă şi îl ataci pe Băsescu... 

Cu un calm specific unui inconştient, Corman cel tinerel, dar fără fler, politic evident, a mai afirmat, privind aiurea prin sala cu oameni unilateral informaţi, via Moscova:

 „Aceste declaraţii ale preşedintelui, încă al României, nu le ia nimeni în serios, nimeni în Europa, în lume, chiar şi în ţara sa şi eu cred că nu este niciun motiv să vorbim despre riscul pierderii independenţei Republicii Moldova ”.

În cadrul emisiunii „Moldova în Direct", de la postul Moldova 1, Corman  a mai dres busuiocul, susţinând că nu crede că Băsescu doreşte răul Republicii Moldova.

„Mi-aş dori foarte mult ca dumnealui, cu mai multă atenţie să urmărească evoluţiile din ţara noastră şi să analizeze care este impactul unor astfel de declaraţii asupra procesului de integrare europeană, asupra coeziunii societăţiii moldoveneşti şi, per ansamblu, eu sper să ajungă la concluzia că, într-adevăr, astfel de declaraţii nu-şi găsesc locul".

Păi tocmai declaraţiile preşedintelui Parlamentului Republicii Moldova nu îşi au vreun rost logic!

Iar la Bruxelles se iau în serios atât afirmaţiile şefului statului român, cel de azi, cât şi ale aceluia care va fi după alegerile prezidenţiale, după cum se ia notă şi de declaraţiile - acum jignitoare - ale şefului legislativului de la Chişinău.

Ca să afirmi că în Europa şi în lume vocea oficială a României, cea prezidenţială, indiferent cine este persoana care ocupă scaunul de la Cotroceni, nu este luată în serios, trebuie fie să fi fost prin principalele metropole europene, primit în vizite la nivelul adecvat, ceea ce, cu puţine excepţii, nu este cazul, la Igor Corman, fie să ai o relaţionare aparte cu ambasadorii statelor europene, de la Chişinău, ceea ce este exclus, aceştia fiind conştienţi de simpatiile pro-Putin, ale membrilor Partidului Democrat, comunişti convertiţi temporar la o altă etichetă, decât aceea a partidului lui Vladimir Voronin, sau să joci teatru, spunând publicului ţintă exact ceea ce vrea să audă, ca să te aplaude. 

Ceea ce uită cavalerul teuton Igor Corman este că viitorul preşedinte al României, oricum se va numi acesta, George Cristian Maior, Victor Ponta sau Crin Antonescu, va reitera public, ori de câte ori va fi cazul, necesitatea apropierii celor două maluri ale Prutului, până când acesta va redeveni un râu intern.

Ceea ce uită preşedintele Parlamentului Republicii Moldova este că indiferent care va fi noua majoritate în Parlamentul României, cu siguranţă noul preşedinte al Senatului şi noul preşedinte al Camerei Deputaţilor vor reafirma dorinţa de unitate naţională, de reîntregire a ţării hăcuite în urma odiosului pact încheiat de Stalin cu Hitler, când România răsăriteană a devenit teren deschis pentru cazaciocul cizmelor militarilor răsăriteni. 

Ceea ce devine tot mai clar este faptul că prin astfel de declaraţii, cetăţeanul Igor Corman nu va mai fi reales, în viitorul legislativ de la Chişinău, pe funcţia actuală, de unde s-a mai dat în stambă, la adresa României şi a preşedintelui actual, Traian Băsescu, care poate fi, după summitul NATO din toamnă, într-o postură euroatlantică ce va suprinde doar pe naivii de la Chişinău. 

Atunci, pe Igor Corman nu îl va mai lua nimeni în serios, cu toată independenţa lui faţă de România şi dependenţa sa clară de imperiul de la răsărit. 

Corman având deja statura politică a unui năpârstoc, din stocul celor loiali administratorului general al olimpiadei de la Soci.