Cele cinci scenarii ale lui Juncker pentru Europa
0
Preşedintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker a prezentat, ieri, Parlamentului European „Cartea albă privind viitorul Europei“, un document de vreo 30 de pagini, care are în vedere cinci scenarii plecând de la un status-quo şi până la o Europă în mai multe viteze. Planul intitulat „Reflecţii şi scenarii pentru UE-27 până în 2025“ are în vedere şi impactul acestora asupra diferitelor domenii ale politicii europene.
Cartea albă analizează modul în care Europa se va schimba în următorii zece ani, de la impactul noilor tehnologii asupra societăţii şi a locurilor de muncă, la îndoielile suscitate de globalizare, la preocupările în materie de securitate şi la creşterea populismului.
Scenariile acoperă o gamă de posibilităţi şi au un caracter ilustrativ. Ele nu se exclud reciproc şi nu sunt exhaustive.
Şeful CE nu şi-a exprimat vreo preferinţă, în acest document, însă îndeamnă statele membre UE să se inspire din el în vederea pregătirii summitului de pe 25 martie de la Bruxelles, cu ocazia marcării a 60 de ani de la semnarea Tratatului fondator al Uniunii.
„O Europă unită, cu 27 de state, trebuie să-şi ia destinul în propriile mâini şi să elaboreze o viziune pentru propriul ei viitor“, a indicat Juncker în discursul susţinut în plenul Parlamentului European.
El a enumerat în continuare cinci posibile opţiuni pentru viitorul proiectului european, ce corespund fiecare unui nivel diferit de integrare şi le-a cerut liderilor europeni să se poziţioneze clar faţă de aceste variante.
Prima dintre opţiunile enunţate — şi care corespunde gradului cel mai redus de integrare — sugerează limitarea proiectului european la piaţa unică, pentru a se avea astfel în vedere faptul că cele 27 de state (ce vor rămâne în UE după ieşirea Marii Britanii) nu pot găsi o poziţie comună într-un număr tot mai mare de chestiuni, cum ar fi de exemplu imigraţia (politica de azil) ori apărarea comună. În acest scenariu, „deciziile vor putea fi luate mai uşor, însă capacitatea de a acţiona în mod colectiv va fi limitată“, explică Juncker.
La cealaltă extremă avem opţiunea de a „face mai mult împreună“, idee care corespunde avansării în direcţia unei Europe federaliste, ce presupune o diminuare a suveranităţii şi competenţelor statelor naţionale în favoarea instituţiilor comunitare şi a deciziilor luate la nivelul UE.
Între aceste două opţiuni Juncker a enunţat trei posibile căi intermediare, una fiind cea a Europei cu mai multe viteze, în care „cei care doresc să facă mai mult“ împreună în anumite domenii precise, precum apărarea ori guvernanţa zonei euro, vor putea merge în această direcţie fără să fie opriţi de statele care nu doresc o astfel de cooperare consolidată.
1. Menţinerea cursului actual
UE menţine cursul actual, dar procesul de luare a deciziilor rămâne la fel de complicat. Juncker susţine că această strategie va aduce până în 2025 doar „progrese limitate” în domeniul locurilor de muncă , economiei şi monedei Euro, în vreme ce în domeniul apărării cooperarea UE „se adânceşte în domeniile cercetării, industriei şi dotării comune”, permiţând „crearea unor capabilităţi militare comune şi a unei solidarităţi financiare pentru misiuni UE în străinătate”.
În termeni de beneficii, asta ar însemna că până în 2025, aceasta ar putea însemna că europenii pot conduce automobile automatizate şi conectate, dar pot întâmpina probleme atunci când trec frontierele, din cauza existenţei în continuare a unor obstacole de natură juridică şi tehnică.În general, europenii călătoresc peste graniţe fără a trebui să se oprească pentru controale. Ca urmare a întăririi controalelor de securitate, pasagerii trebuie să ajungă la aeroport şi la gară cu suficient de mult timp înainte de plecare.
A continuăm ca şi până acum, ar însemna, susţin unele surse comunitare, continuarea pe mai departe „a luptei constante“ în interior blocului comunitar.
2. Totul pentru Piaţa Unică
UE renunţă să încerce să mai rezolve problemele care o divizează, cum ar fi „imigraţie, securitate şi apărare”, iar cooperarea în rezolvarea acestora devine mai degrabă bilaterală, decât centralizată. UE reduce nivelul de reglementare centralizată la circa o treime. În felul acesta, până în 2025, Piaţa Unică devine „raţiunea de a exista”, prin întărirea circulaţiei libere a capitalurilor şi a mărfurilor, însă înăsprind-o în alte domenii, precum circulaţia persoanelor.
Pentru cetăţenii UE asta ar însemna că până în 2025, aceasta ar putea însemna că: Trecerea frontierelor atunci când se călătoreşte în scop de afaceri sau de turism este îngreunată din cauza controalelor regulate. Este mai greu să se găsească un loc de muncă în străinătate, iar transferul drepturilor de pensie în altă ţară nu este garantat. Persoanele care se îmbolnăvesc atunci când se află în străinătate se confruntă cu perspectiva unor facturi medicale ridicate.
3. UE cu mai multe viteze
Crearea uneia sau mai multor „coaliţii ale voinţei” pentru a progresa în anumite domenii, cum ar fi apărare, securitate internă, fiscalitate şi politici sociale. Alte state, în fara acestor coaliţii, îşi „rezervă posibilitatea” de a face mai mult. Ţările din Zona Euro se vor integra mai mult în domeniile fiscalităţii şi chestiunilor sociale. Aceasta va însemna o Europă „cu două viteze”, în vreme ce decalajul dintre promisiuni şi aşteptări va începe să scadă în ţările care vor decide să se integreze mai mult.
Până în 2025, aceasta ar putea însemna că: un număr de 15 state înfiinţează o unitate de poliţie şi procuratură care se va ocupa de activităţile infracţionale transfrontaliere. Se pot comunica imediat informaţii privind securitatea, dat fiind că bazele de date naţionale sunt complet interconectate.
Automobilele conectate sunt utilizate pe scară largă în 12 state membre care au convenit să îşi armonizeze normele în materie de răspundere şi standardele tehnice.
Comisia consideră că acest model ar conduce la diferenţe în ceea ce priveşte drepturile cetăţenilor şi nu este optimistă că guvernarea zonei euro ar putea fi finalizată.
4. Mai puţine priorităţi
UE micşorează lista de priorităţi şi va fi capabilă să „acţioneze mai rapid şi mai decisiv”. Până în 2025, aceasta ar implica consolidarea pieţei unice şi concentrarea pe proiectele de cercetare-dezvoltare pentru a sprijini „digitalizarea şi decarbonizarea” – adică proiectele ecologice. Va fi pus un acccent mai mic pe alte probleme, cum ar fi piaţa muncii, politicile sociale şi sănătatea publică.
Până în 2025, aceasta ar putea însemna că o autoritate europeană pentru telecomunicaţii are competenţa de a elibera frecvenţe pentru serviciile de comunicaţii transfrontaliere, precum cele utilizate de automobilele conectate. Aceasta protejează, de asemenea, drepturile utilizatorilor de telefonie mobilă şi de internet, oriunde s-ar afla în UE.
O nouă Agenţie europeană de combatere a terorismului contribuie la descurajarea şi prevenirea unor atacuri grave, urmărind şi identificând în mod sistematic suspecţii.
Comisia semnalează o problemă la acest scenariu - se bazează pe ţările UE care să convină între ele cu privire la domeniile în care doresc să coopereze mai eficient.
Conform unor surse comunitare, dificultatea acestei opţiuni este că respectivele chestiuni sunt greu de determinat.
5. Delegarea puterii către Bruxelles
Recunoscând că actuala UE nu funcţionează şi că retragerea către un model mai „bilateral” nu va putea face faţă provocărilor globalizării, UE 27 „decide să delege mai multă putere, resurse şi decizii în afara frontierelor”. În acest scenariu – improbabil, date fiind dezbinările din rândul UE – procesul decizional devine mai rapid şi mai eficient. Până în 2025, aceasta ar însemna că „Europa vorbeşte şi acţionează ca un tot în economie şi are un singur reprezentant în forurile internaţionale”, iar o uniune de apărare este creată în colaborare cu NATO.
Până în 2025, aceasta ar putea însemna că: Europenii care doresc să depună o plângere privind un proiect propus de turbine eoliene care este finanţat de UE în zona lor locală nu pot să ia legătura cu autoritatea responsabilă, întrucât li se spune să contacteze autorităţile europene competente.
Comisia preferă această opţiune pentru guvernanţa zonei euro şi a spus că va emite un document de reflecţie în acest sens în lunile următoare.
Comisia Europeană nu dorit să detalieze, în acest stadiu, fiecare scenariu în parte, dorind ca într-o primă fază să provoace dezbaterea, pe care doreşte să o vadă avansând încă din acest an, pentru a se finaliza la alegerile europene din iunie 2019.
Comentând documentul, Janis Emmanouilidis de la Centrul de politică europeană, un think tank cu sediul la Bruxelles, a declarat pentru AFP că „până în noiembrie sau decembrie anul acesta nu se va putea decide mare lucru, din cauza alegerilor din Franţa şi Germania”. După aceea, „va depinde de capcitatea Parisului şi Berlinului de a găsi o cale de consens care să nu fie doar cel mai mic numitor comun” despre viitorul UE, a apreciat Janis Emmanouilidis.
Se încarcă comentariile...
