Check Media: Agresivitatea Rusiei la Chişinău îi trădează frica de a fi eliminată din Republica Moldova
0
De câteva săptămâni, Republica Moldova este tot mai prezentă în discursul unor înalţi demnitari publici de la Moscova, iar în ultima paerioada ambasada Federaţiei Ruse la Chişinău a lansat o serie de acuzaţii la adresa diplomaţilor români.
Declaratiile survin dupa ce oficialii romani au comemorat, cu ocazia zilei Armatei Române, militarii români căzuţi în 1941 în campania pentru eliberarea Basarabiei şi nordului Bucovinei de sub ocupaţie sovietică. Faptul că subiectul celui de-al Doilea Război Mondial este sensibil pentru Rusia nu este unul de noutate, însă agresivitatea exponenţilor statului rus faţă de evenimentele care au loc la Chişinău, manifestată în asemenea proporţii într-o perioadă scurtă de timp este fără precedent.
De ce au ales politicienii, funcţionarii publici şi diplomaţii ruşi această linie provocatoare şi ce urmăresc? La aceste întrebări vom încerca să găsim răspunsuri în cele ce urmează.
”Ambasada tăcută” vs ”Ambasada principală” şi comunitatea Telegram de limbă rusă de la Chişinău şi Tiraspol
În mediul comunităţii Telegram de limbă rusă din Republica Moldova, ambasada Federaţiei Ruse şi-a câştigat porecla ”тихое посольство” (tikhoe posolstvo – ambasada tăcută). Comentatorii anonimi ai anumitor canale cu mii de urmăritori subliniază, prin acest supranume, ceea ce ei percep ca inactivitate a misiunii diplomatice ruse în Republica Moldova, în comparaţie cu ambasada Statelor Unite ale Americii, mult mai activă şi incisivă, mai ales de la preluarea mandatului de ambasador de către Derek J. Hogan – care şi-a câştigat şi el un renume neoficial – neconfirmat – în rândurile aceloraşi comentatori, acela de ofiţer acoperit al serviciului de informaţii al armatei SUA şi principală eminenţă cenuşie şi autoritate din umbră a politicii din Republica Moldova. Mai ales după evenimentele din iunie 2019, când Plahotniuc ar fi luat decizia de a renunţa la putere şi de a fugi din Republica Moldova în urma unei conversaţii confidenţiale de doar un sfert de oră cu diplomatul american.
Vezi si CHECK MEDIA: ALEGERI IN REPUBLICA MOLDOVA. 31 OCT 2020. P1/2
Un alt personaj aflat în vizorul aceloraşi voci anonime de limbă rusă de pe reţeaua Telegram este secundul lui Hogan, un diplomat american pe nume Martin McDowell, desemnat drept ”expert în lovituri de stat şi răsturnări de guverne”. Pe parcursul ultimelor luni, pe măsură ce societatea se pregătea pentru exerciţiul electoral prezidenţial de pe 1 noiembrie, ambasada SUA la Chişinău s-a aflat în mod constant sub un tir de atacuri şi insulte din partea canalelor anonime Telegram de limbă rusă. Poziţia (geo)politică a tuturor acestora era şi este în mod clar pro-rusă, însă cu afinităţi împărţite între Igor Dodon (o parte) şi împotriva acestuia, dar şi a altor politicieni, manifestând cinism faţă de toată clasa politică de la Chişinău. Despre partea anti-Dodon a respectivelor canale Telegram se zvoneşte că ar fi gestionată de echipa fostului consilier al lui Voronin şi fruntaş comunist Mark Tkaciuk, care în prezent conduce un partid politic numit Congresul Civic.
Vezi si CHECK MEDIA: ALEGERI IN REPUBLICA MOLDOVA. 31 OCT 2020. P2/2
În favoarea acestei ipoteze vorbeşte atât faptul că o serie de canale preiau în mod constant luările de poziţie ale lui Tkaciuk de pe Facebook, cât şi stilul apropiat şi afinitatea de idei între Tkaciuk şi respectivele canale. De asemenea, cel puţin câteva dintre aceste canale ar fi gestionate, potrivit unui alt personaj cunoscut în mediul pro-rus de la Chişinău, Valeriu Ostalep (fost viceministru de externe în perioada preşedinţiei lui Voronin), de un ofiţer activ al SIS, Evgheni Kuzmin, fost consilier al directorului companiei Moldova-Gaz (în care majoritatea acţiunilor îi aparţine Rusiei, prin Gazprom şi administraţia autoproclamată transnistreană).
Reţeaua de canale a lui Kuzmin este, în principiu, critică la adresa tuturor politicienilor moldoveni, inclusiv Dodon, însă în momente cruciale, strategice, se plasează dacă nu de partea acestuia în mod explicit, cel puţin nu împotrivă, continuând însă să denigreze opoziţia pro-occidentală. Despre potenţiala legătură a unora dintre aceste canale cu SIS vorbeşte şi faptul că poziţia lor faţă de administraţia transnistreană este una critică, mergând până la conflict deschis în anumite cazuri. Zecile de canale Telegram, inclusiv unele din regiunea transnistreană, au un reach cumulat aproximativ de peste 10.000 de abonaţi, ceea ce, pentru Republica Moldova începe să conteze numeric, constituind aceste canale într-o sursă de exercitare a influenţei specifice activităţii de informaţii (măsuri active) asupra opiniei publice.
În virtutea existenţei unui spaţiu comun lingvistic între canalele de Telegram de la Chişinău şi cele din restul spaţiului ex-sovietic, dar şi al popularităţii enorme a reţelei Telegram în acest spaţiu, unele canale din Rusia, având sute de mii de abonaţi, lansează periodic mesaje privind situaţia politică internă din Republica Moldova, acestea fiind preluate de către canalele localizate la Chişinău. Unele dintre aceste canale originare din Rusia, specializate inclusiv pe monitorizarea situaţiei din fostul spaţiu al URSS, sunt adesea atribuite chiar în interiorul comunităţii Telegram cercurilor adiacente serviciilor de informaţii ale Rusiei. Aceste mesaje pot varia ca temă, însă există un fir roşu care uneşte toate canalele de limbă rusă care scriu despre politica din Republica Moldova: antiromânismul lor dus până la paroxism, în care tezele propagandei sovietice antiromâneşti şi dispreţul pentru români, calificarea lor ca suboameni sau ”ţigani” se împletesc cu unele mai noi, pe care le regăsim şi pe Sputnik (de exemplu ”România colonia occidentului, cap de pod al SUA pentru un atac împotriva Rusiei”). Această atitudine nu este evidentă în fiecare postare dedicată politicii româneşti (existând chiar un canal numit ”Geniul Carpaţilor” specializat în primul rând în monitorizarea evoluţiilor politice interne de la Bucureşti), însă iese periodic la suprafaţă, mai ales atunci când autorii anonimi sunt puşi în situaţia să-şi exprime atitudinea faţă de ideea unificării Republicii Moldova cu România, combătută de aceştia cu toată puterea şi într-un limbaj deosebit de denigrator, cu folosirea unor expresii tipice limbii ruse însă intraductibile ca atare în română precum ”unionizm golovnogo mozga” (”unionism la creier”, ”unionism la cap”), ceea ce vrea să spună că toţi cei care-şi doresc unirea cu România sunt bolnavi psihic.
Oricine a luat contact, fie şi parţial, cu tonul de comunicare şi limbajul folosit în general în mediile structurilor militarizate ale Rusiei (siloviki), îl va recunoaşte în textele publicate pe canalele la care mă refer.
În virtutea tuturor celor descrise mai sus, se poate afirma că există o reţea de canale de Telegram folosită de serviciile de informaţii ale Rusiei ca o unealtă de influenţare în masă a opiniei publice din Republica Moldova. Această reţea este mult mai puţin vizibilă decât cea a mass-mediei ”tradiţionale” şi permite o mult mai mare mobilitate, dexteritate, acces direct la consumator (victimă) şi limbaj mult mai liber, lipsit de orice cenzură, şi prin urmare mult mai eficient în operaţiunile agresive de dezinformare şi brainwashing. În prezent, o bună parte din efortul propagandistic rusesc la Chişinău se realizează prin intermediul reţelei de canale Telegram, cu perspectivă clară de creştere în viitor, având în vedere că exerciţiul durează de puţin peste doi ani.
Una dintre naraţiunile foarte prezente pe canalele de Telegram specializate pe politicul din Republica Moldova este hiperactivitatea ambasadei SUA în contrast cu incapacitatea ambasadei Federaţiei Ruse de a impune influenţa Moscovei la Chişinău. Astfel, pe de o parte, capacitatea de muncă a diplomaţilor americani este elogiată şi admirată (cu toate că este clar că sunt duşmani), iar diplomaţii ruşi sunt invitaţi să ia exemplu de la aceştia şi să exercite şi ei aceeaşi influenţă asupra politicienilor moldoveni.
Ambasadorul SUA este poreclit ”viceregele Indiei” (pentru că s-ar comporta, potrivit autorilor anonimi, ca un conducător de colonie occidentală), la adresa lui sunt proferate insulte rasiste (fiind de culoare) iar ambasada SUA este supranumită ”Ambasada principală”.
Există, astfel, o permanentă luptă la Chişinău între ”Ambasada principală” (SUA) şi ”Ambasada tăcută” (Rusia). Exponenţii serviciilor de informaţii ale Rusiei şi a părţii pro-ruse din SIS-ul moldovenesc care controlează reţeaua moldovenească de canale Telegram şi-ar dori ca aşa-zisa ”Ambasadă tăcută” să fie mult mai vocală, să lase în urmă ambasada SUA, prin acţiuni de soft power, influenţă asupra mediului politic. Au existat cazuri de critici aduse atât instituţiei ca atare, cât şi ambasadorului Oleg Vasneţov pentru lipsă de activism, de implicare, pentru că a permis americanilor să se impună ca factor extern principal în politica de la Chişinău. Nu în ultimul rând, aceste mesaje trebuie privite în contextul concurenţei dintre diferiţi membri ai comunităţii de informaţii de la Moscova (aşa-numitul ”război între turnuri”, fiecare ”turn” fiind un serviciu de informaţii: FSB, SVR, GU GSh – fost GRU).
Ambasada Rusiei în R. Moldova atacă România, dar şi SUA
După preşedintele Putin, ministrul de externe Lavrov şi şeful SIE rus Narîşkin, ambasada Rusiei la Chişinău este scoasă la înaintare în tentativa Rusiei de a fi asigurat o cât mai mare mobilizare a electoratului prorus în susţinerea lui Igor Dodon la prezidenţialele de pe 1 noiembrie.
Evident, ambasada Federaţiei Ruse nu e de capul ei şi lansează declaraţii doar după ce primeşte ordine sau cel puţin permisiuni de la centrala MAE al Rusiei de la Moscova. Însă, fără îndoială, şi criticile pre-existente aduse acestei instituţii pentru pretinsa ei inactivitate, venite inclusiv pe filiera serviciilor ruse de informaţii prin intermediul reţelei canalelor de Telegram, au contribuit la mobilizarea din ultimele zile şi la emiterea, pe 26 octombrie, a unei declaraţii de condamnare a gestului făcut de reprezentanţii ambasadei României cu ocazia Zilei Armatei Române, de comemorare a militarilor români căzuţi pentru eliberarea Basarabiei de ocupaţie sovietică în 1941. La Cimitirul de Onoare al Eroilor Armatei Române din satul Mana au avut loc o serie de manifestaţii la care a participat şi ministrul apărării de la Chişinău, Alexandru Pînzari. În cadrul evenimentului, ambasadorul României la Chişinău, Daniel Ioniţă, a ţinut un discurs în care a vorbit, printre altele, despre ”ostaşii români care au căzut pe aceste meleaguri au luptat pentru reîntregirea ţării, pentru dreptate şi libertate, pentru această palmă de pământ dintre Prut şi Nistru, care a aparţinut României ca urmare a actului măreţ de la 1 decembrie 1918 şi care a fost ruptă din trupul ţării ca urmare a odiosului pact Ribbentrop-Molotov”. Ambasada Federaţiei Ruse a calificat aceste declaraţii drept ”cinice”, numindu-i pe militarii români comemoraţi ”ticăloşi fascişti care şi-au îndreptăţit ideile prin ideea „luptei pentru reunificare”.
Răspunsul oficial al părţii române nu a întârziat să apară. În aceeaşi zi, 26 octombrie, pe site-ul ambasadei României la Chişinău, a fost publicată o reacţie în care diplomaţii români au declarat că nu doresc să se facă părtaşi la ”transformarea memoriei militarilor căzuţi la datorie în războaie în temă electorală”. O reacţie mai mult decât potrivită situaţiei, având în vedere că mesajul agresiv al ambasadei Rusiei vine în ultima săptămână a campaniei electorale de dinaintea alegerilor prezidenţiale de pe 1 noiembrie, foarte importante pentru Federaţiei Rusă prin prisma păstrării omului ei, Igor Dodon, la şefia statului moldovean în contextul ”centurii de instabilitate” instaurate în ”vecinătatea apropiată”, din Belarus până în Kîrgîzstan.
Într-adevăr, reacţia ambasadei Rusiei trebuie văzută în continuarea celorlalte comunicări publice ale unor înalţi demnitari ruşi, începând cu preşedintele Putin, care şi-a exprimat susţinerea pentru Igor Dodon, continuând cu ministrul de externe Serghei Lavrov şi şeful Serviciului de Informaţii Externe al Rusiei (SVR), Serghei Narîşkin, care au vorbit despre implicarea SUA, prin intermediul ambasadei sale de la Chişinău, în procesul electoral din Republica Moldova şi pregătirea unor eventuale manifestaţii violente de tip ”revoluţie colorată” în cazul în care Igor Dodon va fi reales în funcţia de preşedinte. Observăm, astfel, că atacarea ambasadei României la Chişinău vine în continuarea atacării ambasadei Statelor Unite ale Americii, tot de la Chişinău. Pentru cine urmăreşte discursul denigrator la adresa ambasadei SUA la Chişinău şi împotriva ambasadorului Derek Hogan, prezent deja de aproape doi ani, de dinainte de alegerile parlamentare din februarie 2019, în reţeaua de limbă rusă a canalelor de Telegram controlate cel puţin parţial de serviciile de informaţii ruse, despre care vorbeam anterior, este clar că Rusia a decis să spună public ceea ce în ultimii ani a spus-o neoficial, prin intermediul agenţilor de influenţă – că se află în război cu SUA şi România la Chişinău şi că este dispusă spre o escaladare a confruntării.
Astfel, principalele două ţări ale ”Occidentului colectiv” care contează pentru ceea ce am putea numi, generic, ”cauza occidentală” în Republica Moldova – democratizare, lupta împotriva corupţiei, fortificarea instituţiilor, eficientizarea administraţiei publice – SUA şi România, sunt puse în situaţia de a face faţă unei Rusii agresive, care se simte încolţită în alte ţări din regiune şi care, prin reacţiile sale violente din ultimele săptămâni, dă de înţeles că nu va tolera ca în Republica Moldova să îi fie doborâţi pionii precum Igor Dodon şi Partidul Socialiştilor.
Ambasada Republicii Moldova la Chişinău, pe urmele celei de la Bucureşti. Ce ne spune asta?
Observatorii comunicării publice ai ambasadei Federaţiei Ruse la Bucureşti şi la Chişinău au putut vedea că ultima reacţie a celei de la Chişinău, despre care a fost vorba în acest material, e practic trasă la indigo după unele texte similare publicate în ultimii ani pe pagina de Facebook a ambasadei Rusiei la Bucureşti.
Acestea au abordat de fiecare dată subiectul celui de-al doilea război mondial, prezentând poziţia Rusiei pe un ton provocator şi agresiv la adresa României, mizând pe generarea unor răspunsuri agresive şi, poate, sperând să contribuie la cultivarea unui climat de frică faţă de Rusia, care să disuadeze Bucureştiul din a înfrunta Moscova pe diferite subiecte, inclusiv privind Republica Moldova.
La Chişinău, în schimb, diplomaţii ruşi s-au simţit mereu, chiar şi atunci când nu au existat guvernări declarat proruse, mult mai confortabil, nefiind nevoiţi să adopte asemenea abordări ostile. Iată că acum se văd nevoiţi să adopte linia colegilor lor de la Bucureşti, dintre care unii, precum ambasadorul Valeri Kuzmin, s-au perindat şi pe la Chişinău cu aproape două decenii în urmă. Pe lângă necesitatea de a-şi ajuta omul, Igor Dodon, să câştige alegerile, se întrevede aici o nouă realitate: Rusia nu se mai simte la fel de sigură pe sine la Chişinău, chiar dacă are încă un preşedinte loial, din punct de vedere formal.
Influenţa occidentală, inclusiv românească, este ireversibilă – România, nu Rusia, este pe primul loc ca partener în comerţul exterior al Republicii Moldova, cu 20% din balanţa comercială a Chişinăului (exporturi plus importuri) depinzând de Bucureşti, în timp ce Rusia controlează aproape 11%, cu tot cu dependenţa de gazul rusesc. Existenţa tratatului de asociere şi de liber schimb cu UE a făcut ca Uniunea Europeană să deţină 55% din comerţul exterior al Republicii Moldova, în creştere, în timp ce întregul spaţiu estic dominat de Rusia – doar 21%, în scădere. În prezent, două treimi din exporturile şi importurile Republicii Moldova se produc cu ţările ”Occidentului colectiv”, dintre care de departe cel mai important partener este România. Fortificarea militară, infrastructurală şi economică a României în următorii ani, începerea exploatării resurselor de hidrocarburi din platoul românesc al Mării Negre în condiţiile existenţei gazoductului Iaşi-Ungheni-Chişinău, coroborată cu interconectarea reţelelor de energie electrică, va contribui la eliminarea dependenţei Republicii Moldova de gazul rusesc şi va ridica, potenţial, ponderea României în balanţa comercială a Chişinăului la peste 33%, coborând-o pe cea a Rusiei la mult sub 10%, caz în care Rusia va pierde definitiv orice pârghie economică în R.M. În condiţiile unei guvernări convenţional pro-occidentale la Chişinău (nu neapărat foarte unioniste), acest scenariu poate deveni realitate la orizontul anului 2025.
De aceea, Rusia este disperată şi emană agresivitate. Însă va pierde, pentru că va fi nevoită să-şi aleagă priorităţile, iar Minskul atârnă în balanţă mai greu decât Chişinăul.
Gandeste inteligent. Fii Check Media !
Autor: Dan NICU
Se încarcă comentariile...
