Cinci argumente pentru a urmări cu atenţie Iniţiativa celor Trei Mări (II)

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Am început săptămâna trecută o trecere în revistă a principalelor motive pentru care evenimentul de pe 17-18 septembrie este unul cu mize importante.

Am vorbit despre cum Iniţiativa vine în continuarea temporală a proiectului interbelic Intermarium (care nu are nici o legătură cu proiectul actual, deşi are un spirit similar). Am arătat mizele regionale ale diverselor formate existente, care discută fie despre cooperarea economică (I3M), cooperarea militară (B9), relaţia cu UE, relaţia cu NATO, relaţia cu SUA etc. Am subliniat şi că există aşteptări divergente cu privire la cooperarea din regiune – tendinţele fiind mai degrabă de segregare (grupul de la Visegrád in centru si nord-est, grupul de la Craiova în sud-est). În contextul actual, însă, trebuie privit acest eveniment din câteva perspective foarte interesante, care au legătură directă şi cu dinamica internă, dar şi cu cele regionale şi globale. Voi enumera, pe scurt, 5 puncte importante, care trebuie urmărite cu atenţie la începutul săptămânii viitoare:

  • Iniţiativa celor 3 Mări a avut până acum doar discuţii formale, principiale. Se va trece şi la rezultate concrete, la construirea unor instrumente instituţionale care să adopte proiecte comune de investiţii, care să le finanţeze şi care să le susţină? Dacă da, înseamnă că implicarea Bucureştiului în acest format îl va ajuta. Se vorbeşte despre noi autostrăzi, despre trasee energetice, despre proiecte în zona digitală, importante pentru România şi regiune. Se va construi un mecanism de finanţare pentru acestea? Dacă da, proiectul va aduce ceva mai mult decât dialog regional – va aduce soluţii complementare UE de dezvoltare în regiune.  
  • Dacă vorbim de UE, este dispusă Uniunea să tolereze această construcţie în interiorul său? Cum se va raporta Germania la acest proiect? Informaţiile publice arată că UE acceptă formatul şi doreşte să îl susţină. UE va fi reprezentată la nivel înalt, ca şi Germania. Ambele vor transmite intenţia de a aprofunda dimensiunea de integrare europeană a regiunii, dar şi de sprijin pentru dezvoltarea regională. Ţările nou intrate în UE au de ales între „doctrina“ Vişegrad, sau „doctrina“ integrării mai aprofundate – iar datele arată că putem asista la o integrare europeană chiar mai mare. Nu puţin lucru este faptul ca Jean-Claude Juncker, în discursul său despre Starea Uniunii, s-a referit la teme legate de dezvoltarea regională şi la eforturile din zona de est, dar şi de Balcanii de Vest (o zonă strategică tot mai importantă).  
  • Al treilea aspect ţine de implicarea SUA. Anul trecut, singurul invitat extern Iniţiativei care a fost dorit a fost preşedintele SUA, ca simbol al unei relaţii trans-atlantice puternice. Va mai fi prezentă SUA în relaţia cu Iniţiativa celor Trei Mări? Foarte probabil, da. Va fi prezenta la Bucureşti o importantă delegaţie economică, în frunte cu ministrul energiei din SUA, care va continua linia dialogului transatlantic început deja. Într-o perioadă în care statele europene se întrec în a alege între UE şi SUA, această Iniţiativă pune accent pe nevoia unei relaţii cu ambele zone, şi pe întărirea cooperării transatlantice.  
  • Dincolo de proiectele economice, mai există şi alte aspecte vizate de acest dialog? SNSPA va contribui la acest proiect cu o dimensiune academică, susţinând un format de dialog, împreuna cu Atlantic Council, care va prefigura Bucharest Security Conference, cea mai mare conferinţă de securitate din regiune, care se va desfăşura la finalul acestui luni. Dimensiunea academică dublează planul instituţional, stimulând interacţiuni în zona think-tank-urilor, societăţii civile şi mediului universitar.  
  • Contează aceste aspecte în ecuaţia de securitate? Chiar dacă este un eveniment de dezvoltare economică, are el efect în plan strategic? Foarte categoric, da. Să nu uităm că, în paralel cu acest summit, are loc cel mai mare exerciţiu militar din ultimele decenii, pe care îl susţine Rusia, alături de trupe chineze, în Siberia. Suntem în plină confruntare geopolitică, iar interesele estice influenţează major dinamica regională, mai ales în zone precum Ucraina sau Balcanii de Vest. Prezenţa militară NATO şi SUA este tot mai vizibilă în regiune, iar stimularea unor formate de cooperare pe graniţa estică a NATO şi a UE nu poate decât să ajute la coerenţa modelului occidental, cel din care facem şi noi parte.

Agenda politică internă este plină de alte subiecte, ştiu. Însă, măcar pentru două zile, este posibil ca săptămâna viitoare să asistăm la o raritate: la o exprimare coerentă a intereselor româneşti în plan regional, dincolo de culoarea politică şi de disputele interne. Preşedintele şi Guvernul vor fi, cel puţin aşa sper, aliniate pe o linie comună de exprimare diplomatică, cu un discurs şi acţiuni în linia dialogului regional, a integrării europene accentuate prin proiecte de dezvoltare şi în consolidarea componentei transatlantice. Indiferent de cum se comportă intern, asumarea acestei linii poate fi un exerciţiu util, inclusiv în perspectiva anului 2019, când cele două braţe executive vor trebui să facă acest „tandem“ aproape zilnic, timp de jumătate de an.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite