Cine va decide conducta pe care vine supravieţuirea Europei?

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
Centrala

Despre asta e vorba. Nu cred că mai există o bătălie între ideologiile lăsate să se prăfuiască pe tobele vechilor bătălii de propagandă. Acum prieteni, aliaţi sau adversari, au un vis comun: să fie cei care deţin cheile supravieţuirii Europei.

Exact aşa cum s-a întâmplat după cel de-al Doilea Război Mondial când, prin semnătura lui Churchill, s-a putut proceda la împărţirea continentului separat de Cortina de Fier până în 1989. Cheia asta, ca întotdeauna în istoria omenirii, a constituit-o garanţia de acces la resurse. Fără asta, era absolut clar pentru toată lumea, ţările europene nu puteau demara procesul cumplit de dificil de reface economică şi nu puteau da de lucru unor populaţii cu destinele sfâşiate de tragediile războiului. Ştiţi bine care au fost opţiunile de atunci şi cum mai apoi, pe baza unor planuri de dezvoltare marcate de amprenta decisivă a unor ideologii adverse, s-au construit societăţile pe care acum, cu atât de mare greutate, Uniunea Europeană încearcă să le reunească într-un creuzet comun.

Reuşeşte parţial tocmai din cauza diferenţelor uriaşe de mentalitate şi de filozofie socială acceptată de societăţile din Statele Membre, dar şi, în acest moment, de adâncirea tuturor vectorilor negativi de presiune generaţi de efectele pandemiei.

Sigur este că va urma o perioadă în care ţările europene vor încerca să recupereze cât mai rapid pierderile, modificând, atât cât se poate şi să vedem la cârmă, tipul principal de abordare, fie prin proiecte fie exclusiv naţionale, fie unele legate de structurări mai ample care să definească o eventuală aventură europeană comună. Oricum ar fi gândit acest viitor european, el va fi cu totul şi cu totul altfel desenat în domeniul fundamental al resurselor energetice: aici, pe această temă, se produce acum, destul de în spatele scenei iluminate de proiectoarelor faptului divers, bătălia cumplită care va determina viitorul stăpân al supravieţuirii europene.

Nu sunt cuvinte mari, este vorba despre motivul esenţial al actualei ridicări de scuturi între americani şi ruşi care are ca temă centrală lămurirea finală a zonelor de acces şi ariei protejate de care va dispune fiecare dintre competitori pentru a hrăni (în exclusivitate dacă se poate, în visul lor cel mai frumos) Europa din ce în ce mai dependentă de resurse de aprovizionare externe. Şi în acest domeniu. Elementul central al disputei, de departe cel mai productiv, este gazul natural.

Competiţia este deschisă şi se poartă cu absolut toate armele, apropiindu-se de climatul unei confruntări majore, între cele două mari proiecte: pe de o parte, cel al reţelor de conducte care aprovizionează acum ţările membre UE cu gaz natural din diverse regiuni (dar prioritar din Rusia sau din ţări unde există instalaţii de producţie cu acţionariat rus foarte important) şi, de cealaltă parte, reţeaua BABS (Baltică-Adriatică-Marea Neagră, noi îi spunem „Iniţiativa celor Trei Mări“), ce pe care mizează americanii pentru a-şi vine gazul lichefiat singurului mare client de talie mondială care le-a rămas, teoretic, din portofoliul de altă dată.

Tehnic vorbind, este vorba despre o alegere care presupune nişte investiţii speciale deoarece, dacă se va adopta a doua variantă, vor trebui construite sau modernizate instalaţii portuare şi spaţii de stocare de foarte mari dimensiuni pentru LPG-ul american. Această a doua variantă a fost susţinută de Jean-Claude Junker pe vremea când conducea Comisia Europeană, argumentând că astfel se diversifică sursele de aprovizionare şi, astfel, se măreşte garanţia de independenţă reală a UE. Replica germană a fost de a demara proiectul Nord Stream 2 cu argumentul că are tot dreptul ca, astfel, să-şi securizeze propriul viitor energetic.

Gaze

În ce context apare această dilemă? Răspundea, în octombrie 2020, Philippe Sebille-Lopez într-un excelent şi extrem de documentat articol apărut în Revue geopolitiquecare spunea că există o proiecţie pe care se bazează mulţi decidenţi politici:

Gaze

În funcţie de asta, se impune întrebarea legată de cea mai eficientă alegere pe care ar putea s-o facă europenii, surprinşi de criza determinată de pandemie şi care se combină cu reala lipsă de resurse proprii, angajaţi în aplicarea marii decizii politice privind aplicarea GREEN DEAL şi a identificării modalităţilor de închidere cât mai rapidă a celor câteva zone în care mine de cărbune încă funcţionale alimentează centrale termoelectrice. Pe de altă parte, unele ţări europene, printre care în primul rând Germania sau Austria, angajându-se la închiderea centralelor nucleare, veşnică sursă de tensiuni politice şi de nelinişti sociale, acolo unde se spune unde şi cum sunt tratate deşeurile nucleare şi cum sun depozitate elementele finale rezultate din prelucrare.

În fine, dacă vă uitaţi la harta următoare, veţi vedea că răspunsul la întrebare nu poate fi decât unul politic deoarece, din nefericire, în afara Norvegiei, toate posibilele zone externe de aprovizionare cu gaz natural prezintă nenumărate probleme.

Harta Europa

Dar numai acestea sunt soluţiile? Ce se întâmplă cu centralele nucleare, cele pe care mizează în continuare unele ţări, începând cu Franţa (55 de centrale nucleare) şi continuând cu majoritatea statelor est-europene, acolo unde, cum vedeţi, se construiesc cele mai multe centrale nucleare noi? Şi acolo bătălia politică curge din plin: a dat câştig de cauză fie ruşilor în Ungaria, fie americanilor în alte situaţii, inclusiv în România, aceasta însemnând, practic, stabilirea unei surse dependenţă faţă de SUA pe termen foarte lung în ceea ce priveşte mentenanţa şi apoi livrarea de combustibil, cel produs conform caracteristicilor tehnice proprii centralelor nucleare respective.

Gaze

Şi în acest domeniu, scandalurile se ţin lanţ. Un exemplu de relaţii super-încordate între aliaţi: peste trei ani ar trebui să înceapă, spune sursa EURACTIV Deutschland, construcţia primei centrale nucleare poloneze situată la Zarnowiec, în apropiere de Marea Baltică, la doar 150 km de graniţa germană. Nu are prezentat niciun fel de studiu de impact asupra mediului îngrijorător, au subliniat autorităţile germane, asta în condiţiile în care polonezii vor construi în total şase noi centrale dintre care două situate tot pe malul mării, la Kopalino sau Zarnoviec. În Ungaria, cei de la RUSATOM au început construcţia a două noi reactoare care se vor adăuga celor patru deja existente la centrala de la Paks.

Acestea sunt mizele.

Se află în curs o bătălie importantă, ce privind Nord Stream 2, ruşii transmit că este realizat în proporţie de 95% şi că va fi operaţional în această toamnă, iar americanii dau semnal după semnal că vor urma sancţiuni încă neprecizate împotriva companiilor care participă la proiect (aveţi aici cea mai recentă luare de poziţie a Departamentului de Stat). Competitorii se aproie de o bornă care, odată depăşită într-un sens sau altul, va trimite un anumit semnal politic de putere şi va genera fie încredere, fie va alimenta dubiile de acum. Iată de ce unele surse se aşteaptă ca la viitorul Consiliu European unele ţări să forţeze un fel de răspuns, măcar general indicativ, asupra direcţiei marii opţiuni strategice viitoare a Europei.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite