Cine este de vină pentru ascensiunea populismului în Europa

Lupta dintre forţele liberale şi cele iliberale a devenit în ultima perioadă subiectul care pare să definească Europa. Iar cum pregătirile pentru alegerile europene se intensifică, mulţi candidaţi prezintă populismul drept o problemă care aparţine în special Europei Centrale.

Dar chiar dacă discursul potrivit căruia bastionul liberal occidental se află sub asaltul populiştilor din „noile“ state membre ale Uniunii Europene, populismul nu a fost inventat, de pildă, de premierul ungar, Viktor Orban, subliniază directorul centrului de reflecţie Carnagie Europe, Tomas Valasek. 

Într-un articol de opinie publicat de Politico.eu, analistul atrage atenţia că pe vremea când Ungaria era doar o aspirantă la statutul de membră UE, formaţiunea de extremă-dreapta Partidul Libertăţii din Austria se afla în guvernul de la Viena. În plus, punctează analistul, fenomenul populismului nu se limitează la Europa Centrală. 

Însă acest stereotip a câştigat teren din mai multe motive. În primul rând, cele două guverne europene conduse de populişti de dreapta - cel din Ungaria şi cel din Polonia - se află în zona de centru-est, explică analistul, adăugând că, spre deosebire de aceste ţări, Italia este condusă de o coaliţie de populişti de dreapta şi de stânga.

Desigur, Viktor Orban a contribuit la apariţia acestui tip de discurs prin faptul că a îmbrăţişat eticheta „iliberală“, conturând diviziunea dintre statele „liberale“ şi „iliberale“ drept o luptă între Est şi Vest, în parte şi pentru a crea impresia că are mai multă trecere în regiunea sa decât are de fapt. 

În plus, ţările din fiecare tabără au temeri diferite legate de provocările comune ale Uniunii Europene, diferenţele fiind generate, printre altele, de bagajul lor istoric. În această lumină, rezistenţa celor din Europa Centrală în faţa cotelor obligatorii de refugiaţi poate fi înţeleasă, având în vedere că ea combină suspiciunile faţă de străini cu aversiunea faţă de a li se cere să facă lucruri împotriva voinţei lor.

Un joc politic

Şi Occidentul are partea sa de vină. Pentru unele state care se află de multă vreme în UE, state care chiar au regretat extinderea spre răsărit din 2004, criza liberalismului în bloc a reprezentat o oportunitate pentru a recrea o comunitate mai închegată a ţărilor care gândesc la fel. Încadrând problemele Europei ca o luptă între Est şi Vest, pregătesc terenul politic pentru un sistem pe două niveluri privind apartenenţa la bloc, este de părere Tomas Valasek.

În contextul în care Europa se pregăteşte pentru sezonul electoral care va marca anul viitor, riscul ca unii candidaţi să accentueze tensiunile în scopul unor scoruri mai bune, stricând poate chiar definitiv anumite relaţii, este ridicat. 

Dacă liberalii vor cu adevărat să oprească valul populist şi să încurajeze proiectul european, aceştia ar trebui să încerce să nu cadă în capcana unor atacuri la adresa Europei Centrale, consideră directorul Carnagie Europe. 

Pentru a evita o ruptură permanentă, Europa ar putea folosi o forţă politică care să aibă înţelepciunea de a recunoaşte pericolele unei retorici care separă Estul de Vest şi curajul de a a-şi baza campania pe un mesaj de unitate. 

Posibile soluţii

În acelaşi timp, un acord privind migraţia ar contribui la neutralizarea efectului toxic pe care dezbaterea privind solicitanţii de azil l-a avut asupra relaţiilor Est-Vest. Structura generală a unui astfel de acord este deja vizibilă: ar implica alocarea mai multor resurse pentru a opri intrările ilegale la frontierele externe ale Europei şi un efort concertat pentru dezvoltarea economiilor ţărilor pe care migranţii le părăsesc. 

Blocajul referitor la solicitanţii de azil ar putea fi depăşit şi prin renunţarea la ideea cotelor obligatorii şi explorarea unor variante prin care ţările să ajute la reducerea poverii, opinează Tomas Valasek.

El afirmă că populiştii nu greşesc în totalitate atunci când spun că Uniunea Europeană nu funcţionează bine. Dar pentru ca UE să funcţioneze bine, ambele părţi (Centrul şi Estul, pe de o parte, şi Vestul, de cealaltă parte) ar trebui să facă un efort pentru a se cunoaşte şi înţelege reciproc. Asta pentru că atunci când se pleacă de la premise false şi prejudecăţi, procesul de luare a deciziilor la nivel european riscă să devină complicat, mai ales în situaţii de criză. 

Paşii făcuţi înainte de aderarea ţărilor din Europa Centrală la blocul comunitar, inclusiv acordarea burselor pentru studenţi din ţările candidate, au ajutat în mare măsută, însă, de multe ori au produs fluxuri într-un singur sens de oameni şi informaţie. 

Pentru ca Europa să funcţioneze ca un întreg, prejudecăţile nerostite şi stereotipurile pe care cei din Est şi cei din Vest le au unii faţă de ceilalţi trebuie să se estompeze, iar ideea că oamenii din Europa Centrală merg în Europa Occidentală pentru a învăţa de acolo ar trebui înlocuită cu un schimb real de experienţă. Pentru ca Europa să supravieţuiască, spune Tomas Valasek, este nevoie de un efort concertat pentru reechilibrarea ei.