„Conştiinţa civică politică redusă”

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
„Ceea ce Călin Popescu Tăriceanu a spus despre românii din diaspora echivalează cu a mânji imaginea românilor şi a României” FOTO Adevărul
„Ceea ce Călin Popescu Tăriceanu a spus despre românii din diaspora echivalează cu a mânji imaginea românilor şi a României” FOTO Adevărul

Diaspora redusă la o masă de persoane cu „conştiinţă civică politică redusă”, gata să „se vândă” pentru „mici şi bere”. Sintagma preşedintelui Senatului, Călin Popescu Tăriceanu, dincolo de amuzament , indică de fapt acelaşi sentiment pe care l-a exprimat între cele două tururi de scrutin prezidenţial, în noiembrie 2014, clasa politică aflată şi atunci la putere: dispreţ.

Atunci, ca şi acum, politicienii aflaţi la putere, cei care ar fi avut obligaţia de a organiza votul, din ţară dar şi din diaspora, astfel încât toţi cei care vor să-l exprime să îl poată face, au preferat să se prefacă, jalnic, că nu văd, că diaspora este o cantitate neglijabilă, şi că, dacă diaspora a părăsit România înseamnă că părerea ei nu contează. Sau că acea părere este de dispreţuit. De scuipat pe ea.

Diaspora a fost văzută atunci ca o masă informă şi greţoasă, de care a cărei părere nu s-a ţinut seama, de a cărei putere nu s-a temut nimeni. Acum, la câteva luni după, nici măcar nu este surprinzător faptul că „liberalul roşu", cum este supranumit domnul Călin Popescu Tăriceanu, spune aceste fraze, culmea, nici măcar în comodul spaţiu românesc al fiinţei, atât de călduţ şi de suficient sie însuşi, ci în spaţiul ambasadei Franţei din Bucureşti. Acolo unde, măcar de dragul imaginii României, a ratat o bună ocazie de a tăcea.

Politicienii români se caracterizează, toţi, printr-o subită uitare a datoriei pe care o au faţă de ţara lor, de românii care i-au votat, după ce ajung la putere.

Datoria de a nu muşca măcar mâna care i-a hrănit până au ajuns lideri. De a respecta simplul gest de a vota, de a-şi sluji ţara şi de a nu o denigra în niciun fel. A spune ceea ce Călin Popescu Tăriceanu a spus despre românii din diaspora echivalează cu a mânji imaginea românilor şi a României. Este oarecum normal să auzi acest lucru din partea străinilor, cei care ne mai văd compatrioţii derapând, dar să auzi aceste cuvinte din partea unui politician român aflat la putere este de-a dreptul inimaginabil. Următorul pas ar fi demisia, demisia pentru jignire publică.

Mai mult, preşedintele Senatului a uitat, se pare, felul în care a fost primit cândva la Paris, pe când era prim-ministru (între 2004-2008): de o diasporă care se îmbrăcase elegant pentru ocazie şi care a aşteptat, cu răbdare, venirea sa şi a soţiei de atunci, o diaspora care s-a comportat admirabil şi cu clasă. Care reiterează acest demers de fiecare dată când un înalt demnitar român binevoieşte să vină la Paris, pentru a întâlni, întocmai, diaspora. Că acest demnitar e de stânga sau de dreapta nici nu mai contează, ce contează este gestul, dorinţa de a spune „Bună ziua, vreau să vă cunosc, şi voi sunteţi România".

Dintr-un anumit punct de vedere nu pot, cumva, să nu salut gestul Elenei Udrea, candidata la preşedinţie eliminată în primul tur, de a veni la scrutinul organizat în Paris. De a sta la coada care a durat câteva ore (zece pentru unii!), care a fost lungă de aproape doi kilometri, de a sta sub ploaia mocănească din acea duminică. Ei bine, cele aproape zece mii de români care au stat atunci la coadă, nu au făcut-o pentru mici şi pentru bere, nici măcare pentru o cafea sau pentru un ceai, ci pur şi simplu pentru plăcerea de a vota. Sau obligaţia de a vota. Numiţi-o cum doriţi, ca abordare, însă diaspora care a votat după ce a stat ore în şir la coadă nu a făcut-o pentru nimic: nu i s-a promis nimic, nu i s-a lăsat să înţeleagă nimic, niciun candidat la preşedinţie nu a făcut deplasarea în campanie la Paris, sau Londra, sau Berlin, şi, mai mult, niciun ambasador nu a avut ideea de a da o cafea, un pahar cu apă, un biscuit.

Chiar, domnule Tăriceanu, de ce nu v-aţi gândit atunci să oferiţi un mic şi o bere? Ar fi fost un gest foarte potrivit, şi nu doar vorbe-n vânt, de dragul provocării sau al cine ştie cărui elan de a obliga presa la reacţie.
 

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite