Constrângeri, condiţionări şi presiuni: acordul ruso-ucrainean pentru tranzitul gazului în Europa

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Săptămâna trecută am asistat la negocierile trilaterale între Rusia şi Ucraina, mediate de către UE, care vine şi ea cu propriile sale interese, pentru tranzitul gazelor spre Europa. Deşi mediate de către comisarul pentru energie, Maros Sevkovic, negocierile au cu adevărat trei părţi, pentru că UE joacă un rol multiplu în ecuaţie - de consumator şi de destinatar al tranzitului, odată ce Ucraina nu mai consumă gaz rusesc adus direct.

Dar UE e şi titular al regulilor, iar Comisia gardianul tuturor tratatelor pe dimensiunea juridică a acordurilor cu Rusia şi Ucraina, inclusiv pe al treilea pachet energetic la care a aderat Kievul, dar tot ea supervizează şi respectarea regulilor europene şi a competiţiei corecte în ceea ce priveşte Nord Stream şi TurkStream, la intrarea pe teritoriul european. Reuniunea trilaterală a fost precedată de bilateralele UE-Rusia şi UE-Ucraina.

De unde mai are Rusia gaz suplimentar?

Strategic, complexitatea subiectului vine din existenţa a două conducte subacvatice în construcţie, Nord Stream 2 şi TurkStream 1, care la 31 decembrie 2019 (când expiră şi contractul între Gazprom şi Naftohaz Ucraina) intră în folosinţă, transportând 70 mld mc de gaz iar TurkStream 2 vine cu alte 15 mld mc de gaz în 2022. Tranzitul prin Ucraina e important pentru pieţele europene neatinse de cele două coridoare alternative direct – România şi Bulgaria, dar şi Republica Moldova şi Balcanii de Vest - care trebuie alimentate în continuare. Pe de altă parte rămâne întrebarea: de unde va aduce Rusia cantităţile suplimentare de gaz?

Pe de altă parte, sistarea tranzitului prin Ucraina (anunţat de Rusia în diferite discuţii bilaterale cu diferiţi beneficiari), antrenează şi costuri pentru Rusia şi poziţia sa dominantă în Republica Moldova şi regiunea separatistă Transnistria, de exemplu, sau în Bulgaria. Într-adevăr, fără gaz prin Ucraina, regiunea separatistă a Republicii Moldova, ca şi Chişinăul însuşi, devin dependente de gazul venit prin România, în timp ce Bulgaria şi România, alimentate din Sud, intră strict în regulile europene impuse de Comisiei TrukStream, la intrarea pe teritoriul european.

Pe de altă parte, menţinerea tranzitului prin Ucraina la nivelul curent - 60 mld mc plus o rezervă de 30 mld mc – înseamnă creşterea consumului de gaz rus în UE şi a dependenţei de Rusia. Dacă Rusia are şi gazul pe care să-l exporte prin toate conductele. La nivel politic, Preşedintele Rusiei, Vladimir Putin, şi-a luat angajamentul de a menţine tranzitul gazului prin Ucraina – condiţionalitate germană pentru Nord Stream 2. Însă disputa poate interveni oricând, timpul trece şi un acord poate să nu fie atins până la sfârşitul anului.

Mai mult, până atunci se aşteaptă schimbări la Kiev – alegeri prezidenţiale la 31 martie, alegeri parlamentare în toamnă – dar şi la nivelul Comisiei Europene – alegeri europarlamentare în final de mai şi constituirea unei noi Comisii. Până atunci, viitoarele negocieri din mai vor avea loc cu aceiaşi protagonişti, dar următoarele s-ar putea să se deruleze în condiţii diferite, de unde opţiunea Rusiei spre tergiversare şi impredictibilitatea în cazul unor rezultate nefavorabile.

Imagine indisponibilă

Oferta secretă de acord a UE: cum se împacă lupul, capra şi varza

Juridic, în momentul de faţă atuurile sunt în partea Ucrainei şi a Uniunii Europene. Într-adevăr, în februarie, curtea internaţională pentru litigii comerciale de la Stockholm a dat câştig de cauză Naftohaz Ucraina, distribuitorul ucrainean, în cazul de sistare a aprovizionării cu gaz după anexarea Crimeei şi agresiunea rusă din estul Ucrainei, în 2014, chiar dacă a ordonat plăţi reciproce între Gazprom şi Naftohaz. Gazprom trebuie să plătească net 2,56 miliarde de dolari, dar procesul s-a dus în recurs, la solicitarea părţii ruse, şi ar putea dura ani buni. Totuşi situaţia creează un avantaj Ucrainei în negocieri. În plus, ambele conducte alternative necesită acordul Comisiei Europene, care are instrumente importante în raport cu Moscova.

Întreruperea deplină a tranzitului gazului prin Ucraina ar impune UE să contribuie cu o creştere semnificativă în cazul asistenţei macro-financiare în Ucraina, pentru a compensa veniturile din tranzit în buget, în plus ar trebui să asigure pieţelor europene rămase fără furnizor soluţii alternative. Progresele discuţiilor au vizat cadrul legal al viitorului contract, tarife, separarea tranzitului de distribuţie în Ucraina (prin separarea Naftohaz Ukraina, după adoptarea legislaţiei europene în Ucraina) dar şi nivelul cererii de gaz. Nu există probleme de tranzit anul acesta. Detaliile discuţiilor nu sunt publice.

UE a făcut o ofertă de acord lăsată spre studiu tuturor părţilor până în mai, la viitoarea întâlnire cu aceiaşi protagonişti la masă. E vorba de elemente concrete vizând parametrii acordului de tranzit, termenul acordului, volumele şi tarifele, dar şi investiţiile şi mentenanţa sistemului de tranzit din Ucraina, cerinţe legale şi tehnice. Acordul pe 10 ani, vizând tranzitul unui minim de 60 mld mc de gaz şi o rezervă de 30 mld mc, trebuie să se supună legislaţiei europene implementate în Ucraina(inclusiv separarea distribuţiei de tranzit), iar interconectările trebuie semnate între Ucraina şi toţi vecinii săi europeni.

Instrumentarul de constrângeri şi condiţionări reciproce UE- Rusia

UE are la îndemână două instrumente pentru a menţine tranzitul, pe lângă eventualele probleme de construcţie a conductelor alternative, ce pot amâna termenele de dare a Nord Stream şi TurkStream în funcţiune: verificarea îndeplinirii regulilor europene şi eventuale sancţiuni pe fiecare dintre tranziturile aferente conductelor subacvatice.

Iar instrumentarul poate fi lesne utilizat, mai ales că partea rusă nu doreşte decât să prelungească acordurile anterioare cu încă 10 ani, în termenii Gazprom, în timp ce Ucraina şi UE doresc un nou acord, în condiţiile regulilor europene, în care Gazprom va încheia acordul cu noul transportator ucrainean rezultat din împărţirea Naftohaz Ucraina. Rusia respinge varianta, pe motiv că nu recunoaşte intrarea Ucrainei în regulile UE şi schimbarea partenerului.

Formulele de constrângere reciproce, în format de 3, ar fi unele în măsură să anunţe posibilitatea unui acord. Dar schimbările politice din Ucraina şi de la conducerea UE şi apropierea termenului de expirare a acordului pentru tranzit existent duc la constrângeri ce favorizează statu quo-ul, respectiv prelungirea acordului în termenii Rusiei. Alternativa este varianta fără acord de tranzit, adică sistarea completă a tranzitului prin conductele ucrainene. Iar pe aceste premize, Rusia e avantajată de situaţia concretă actuală. Cu impact major asupra României şi a regiunii, inclusiv asupra Republicii Moldova şi a regiunii separatiste nistrene.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite