Corespondenţă din Varşovia. Primele ore: discuţia şi documentul comun NATO-UE

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

La ora la care citiţi aceste rânduri, Preşedinţii Tusk şi Juncker se vor întâlni cu Preşedintele Obama pentru a „recimenta“ sentimentul uniunii transatlantice şi pentru a prezenta planurile privind întărirea spaţiului de apărare şi securitate la nivelul aliaţilor europeni.

Va fi şi prima întâlnire după BREXIT, ocazie pentru a începe o evaluare asupra efectelor pe care această decizie le va avea nu numai la nivelul structurilor instituţionale ale UE, ci şi asupra sistemului de securitate global.

Întâlnirea între liderii europeni şi preşedintele american a fost decisă cu ocazia Summitului G7 de la Ise-Shima (Japonia), iar acum se prefigurează o discuţie care are pe agendă lupta împotriva terorismului, dar şi nevoia deunei formule noi, de cooperare extinsă între UE şi SUA, mai ales în ce priveşte două aspecte esenţiale: atitudinea comună faţă de Rusia şi importanţa dată semnării TTIP, Parteneriatul transatlanic pentru comerţ şi investiţii. Unele dintre aceste aspecte vor fi discutate pe o altă tonalitate şi în cu totul alt context de securitate, după deciziile aşteptate la finalul Smmitului de acum de la Varşovia. Este important acest fapt deoarece urmează o întâlnire ulterioară de analiză a impactului acestor decizii (dar şi a eventualelor măsuri de retorsiuni ale Rusiei) cu ocazia Summitului G20 de la Hanzou, pe 4-5 septembrie.

La ora 13.30 (ora Bucureştiului), Juncker, Tusk şi Secretarul general al NATO Jens Stoltenberg vor semna o Declaraţie Comună – premieră în istoria celor două organizaţii – privind asumarea de către cele două organizaţii a unor obiective comune care să răspundă provocărilor de securitate fără precedent venite din est, din partea Federaţiei Ruse, dar şi din sudul extins, Maghreb şi Orientul Apropiat.

Jens Stoltenberg foto Hepta / Mediafax

Declaraţia aceasta a fost discutată cu prilejul Consiliului European 27-28 iunie de la Bruxelles, în prezenţa Secretarului General al NATO. Cu acea ocazie, şefii europeni de stat şi guverne au optat în unanimitate pentru o întărire a relaţiei între cele două instituţii „în lumina scopurilor şi valorilor comune şi datorită ameninţărilor fără precedent din est şi din sud".

În declaraţia comună care va deveni publică cam la o oră după ce publicăm acest articol, se vor prezenta „parallel playbooks on hybrid threats, adică prima decizie în istoria celor două organizaţii de a formaliza, la nivel politic şi militar „cine face şi ce anume“ în cazul unor atacuri de tip hibrid, indicând măsuri imediate şi concrete pentru creşterea rezilienţei în domeniul securităţii cibernetice şi în domeniul comunicaţiilor strategice, al unor exerciţii coordonate NATO-UE şi o ridicare considerabilă a măsurilor pentru asigurarea securităţii maritime.

Este vorba despre prima mişcare majoră pe care o face UE în sensul anunţării unor viitoare capacităţi militare comune operaţionale cu care să poată realiza misiuni fie separate, fie comune, împreună cu NATO. Separându-şi atunci când este nevoie ţintele, conjugându-le atunci când misiunile trebuie să fie multi-nivel pentru a asigura ceea ce se doreşte a fi o capacitate de răspuns imediată şi coerentă.

Este un pas politic esenţial, absolut novator, dorit foarte tare şi de mult timp de unii actori majori ai UE şi NATO, având însă în faţă, timp de peste un deceniu, opozia totală şi inflexibilă a Marii Britanii, împrună cu cele câteva ţări eurosceptice care s-au simţit tentate la un moment dat să meargă de un fel de promisiune de "umbrelă de securitate britanică", intermediind relaţia mai departe cu partenerul american.

Raţionament acum anulat şi care va trebui să se adapteze la acest nou demers care nu este nu numai logi, ci este chiar singura formulă reală şi posibilă pentru supravieţuirea unei Uniuni aflată sub atac conjugat de război hibrid intensiv.

Acest document de azi este esenţial pentru România, aşa cum este pentru toţi partenerii europeni al NATO, punându-ne în faţa nevoii de a opta clar, limpede, în mod formal, pentru respectarea obligaţiei pe care ne-am asumat-o azi ca parte integrantă a UE.

De-abia acum vom vedea cât de rapid ne vom putea mişca pentru a fi în ritmul acestei schimbări, pentru a nu-i pierde tempoul şi, mai ales, pentru a profita de avantajele inerente pe care la va oferi această construcţie în care, dacă sursele mele sunt corecte, UE doreşte să investească sute de miliarde, plus, contribuţiile deja anunţate de cuplul franco-german.

Ce vom decide noi? Vom vedea, vă ţinem la curent. 


Click pe imagine pentru a o mări

image
Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite