Creştinismul nu este un pericol pentru Europa

Papa Francisc alături de Martin Schulz, preşedintele Parlamentului European © OR/CPP/CIRIC

Ineficientă şi obosită, pesimistă şi îmbătrânită, Papa Francisc nu foloseşte cuvinte prea tandre când vine vorba despre Europa. De la problematica fenomenului imigraţiei, a terorismului religios şi până la evoluţia ideologică a drepturilor omului, amintind de tensiunile geopolitice care zguduie bătrânul continent, capul Bisericii Catolice le-a ţinut eminenţelor politico-cenuşii de la Strasbourg o lecţie magistrală. O lecţie despre speranţă...

Într-o zi cenuşie de marţi, 25 noiembrie 2014, Papa Francisc a făcut o vizită fulger (de fapt cea mai scurtă călătorie a unui Papă în afara Italiei) la Strasbourg, centrul nevralgic al Europei, unde a ţinut două discursuri de excepţie: la Parlamentul European şi în faţa Consiliului Europei. Vizita Papei este cu atât mai interesantă, cu cât Parlamentul European nu ezită să emită în ultima vreme numeroase decizii aflate în contradicţie cu morala creştină. Vizita înaltului prelat a fost anunţată cu surle şi trâmbiţe în mass-media franceză, multe canale de televiziune transmiţând în direct discursul pontifului. Am fost şi eu una dintre telespectatoare, curioasă să aud în premieră aforismele papale, chiar dacă ştiu că le voi regăsi curând în discursul teologilor şi în predicile preoţilor francezi. Pentru că da, în Franţa, seminţele moralizatoare ale Papei dau roade, multe dintre acţiunile actuale întreprinse de biserica catolică din hexagon fiind rezultatul îndemnurilor sale.    

            De ce mă bucur că a venit Papa la Strasbourg? Pentru că, de câţiva ani trăiesc într-o ţară, în Franţa, în care a fi creştin poate fi o provocare. Şi pentru tine şi pentru cei din jurul tău. Nu ştiu din ce motive, o mare parte a francezilor şi-au abandonat rădăcinile creştine lăsând un spaţiu imens altor confesiuni care, profitând de indiferenţa lor religioasă, au înălţat semiluni cu nemiluita, la ora actuală pe teritoriul francez fiind active nu mai puţin de 3.300 de moschei. Trăiesc într-o ţară în care dacă îndrăznesc să am o simplă părere despre cei diferiţi faţă de mine, risc să fiu acuzată de discriminare, rasism, xenofobie. Toate trei la pachet. Trăiesc într-o ţară în care la locul de muncă mi s-a spus să îmi port crucea (văzută ca şi accesoriu de altfel) cu discreţie. De ce? Pentru că în numele principiului neutralităţii şi al laicităţii, mai pe româneşte, crucea mea, oricât de mică ar fi, poate să deranjeze sau să nu fie pe placul persoanelor de alte confesiuni. Şi acum am un nod în gât, dar crucea tot o port la gât.  

Şi totuşi de ce mă bucur că a venit Papa la Strasbourg? Pentru că nu a venit să ne arate cum se decorează bradul de sărbători şi nici ca să-i mângâie pe creştet pe eurodeputaţii rupţi de acea Europă despre care Papa spunea că odinioară a fost protectoarea naţiunilor. Pentru că în numele laicităţii am deschis laaaaaarg porţile bătrânului continent şi am dat drepturi unor comunităţi care nu sunt deschise deloc dialogului şi nu au respect nici faţă de rădăcinile creştine ale Europei, nici faţă de valorile statului în care trăiesc. Pentru că în Franţa secolului XXI există locuri unde dacă porţi o cruce rişti să fii agresat verbal şi fizic. "Asediată de noutăţile provenind de pe alte continente", aşa cum remarca Papa Francisc, Europa se întreabă dacă în numele acestor drepturi ale omului nu vom fi obligaţi să renunţăm total la identitatea naţională pentru a-i primi în sânul comunităţii pe cei de alt sânge? Iar în această privinţă, sub presiunea schimbărilor bulversante provocate de fenomenul imigraţiei, catolicii francezi, de exemplu, se simt pierduţi.

Aflat la tribună în faţa unei Europe, fie ea politică (Uniunea Europeană) sau juridică (Consiliul Europei, organizaţie distinctă de U.E.), pe un ton frăţesc şi binevoitor, Papa Francisc a cerut celor două instituţii să rămână fidele memoriei care stă la baza creaţiei lor, invitând pe europeni să aibă încredere în identitatea lor şi în misiunea care i-a determinat să se unească creând tocmai aceste instituţii al căror rol este acela de a promova pacea, democraţia, solidaritatea şi drepturile omului. Iar în acest sens, Pontiful de la Vatican a lansat celor prezenţi invitaţia de a aprofunda "cultura drepturilor omului" indispensabilă în combaterea maladiilor moderne printre care, cea mai răspândită în Europa de azi este însăşi singurătatea.

"Europa îşi reneagă rădăcinile, dar o vom ajuta să le regăsească", a afirmat capul Bisericii Catolice subliind faptul că actuala cultură a confortului ne-a făcut atât de insensibili la nevoile semenilor. Unul dintre cele mai intense momente a fost acela în care Papa a punctat "insuportabila opulenţă" a celor egoişti, întrebându-i pe cei prezenţi dacă fiinţa umană mai are vreun loc şi vreun rost într-o lume dominată numai de interesele economice?! Aplaudat îndelung, Papa Francisc i-a îndemnat pe eurodeputaţi să aibă grijă de fragilitatea popoarelor şi a persoanelor, împreună construind o Europă motivată nu numai de interese financiare, ci de sacralitatea fiinţei umane şi a valorilor sale inalienabile. 

"A sosit momentul să abandonăm ideea unei Europe speriate, preocupate numai de ea însăşi, pentru a suscita şi promova o Europă călăuzitoare de valori umane, ştiinţifice, artistice şi religioase. Acea Europă care contemplă înaltul ceresc şi rămâne fidelă idealurilor sale. Acea Europă preocupată de fiinţa umană pe care o apără şi o protejează. Europa care merge pe un pământ solid, constituind un reper preţios pentru întreaga umanitate", a continuat Papa Francisc. 

Înaltul Prelat a transmis un mesaj puternic şi în sprijinul familiei, subliinind faptul că fără soliditatea pe care o reprezintă această celulă de bază a societăţii "vom sfârşi prin a construi pe nisip, cu grave consecinţe sociale". Sunt din ce în ce mai dese situaţiile în care fiinţele umane sunt tratate asemeni unor obiecte cărora le programăm concepţia, configuraţia şi utilitatea şi când nu mai sunt utile, le aruncăm pur şi simplu pentru că sunt bolnave, lipsite de vigoare sau îmbătrânite. Mesajul Papei este crucial, deoarece familia a fost adesea uitată în politica europeană care, deşi nu are multe competenţe în acest domeniu, influenţează prin deciziile sale neconstructive viaţa cotidiană a tuturor familiilor care formează marea familie europeană. "Unde mai sunt valorile care garantează demnitatea umană?", i-a întrebat retoric Papa Francisc pe cei prezenţi.  

Cum era de aşteptat, vizita pontifului nu a fost însă pe placul tuturor, mai mulţi eurodeputaţi exprimându-şi nemulţumirea faţă de ceea ce ei consideră o nerespectare a principiului laicităţii. În prima linie a furioşilor, nimeni altul decât un francez, Jean Luc Mélenchon, care i-a adresat Papei o scrisoare deschisă în care îi spune că vizita sa în Parlamentul de la Strasbourg a provocat laicităţii "o entorsă" puternică. Eurodeputatul îi reproşează Papei că prin nerespectarea regulilor laicităţii indispensabile unui Parlament european, nu a anticipat faptul că prezenţa sa ar putea deranja anumite persoane, în special pe eurodeputaţii francezi, legea franceză interzicând o astfel de "confuzie". Jean Luc Mélenchon ar fi preferat să-l vadă pe Papă ţinând slujba în "superba catedrală din Strasbourg" (profanată între timp de activistele zglobii de la Femen), subliind că aceasta face parte din obligaţiile sale mai mult decât să ţină un discurs la o tribună umană. Ceea ce a uitat monsieur Mélenchon e faptul că Papa Francisc este şi autoritatea supremă executivă, legislativă şi judecătorească peste Statul Cetăţii Vaticanului şi peste Sfântul Scaun, adică este tocmai un preşedinte de stat. Se pare că unii eurodeputaţi nu-şi fac lecţiile pe măsura renumeraţiei, dar profită de orice ocazie pentru a-şi face publicitate spunând lucruri cel puţin trăznite.  

            Cu stilul său consacrat, Papa nu s-a lamentat asupra secularizării lumii europene şi nici nu i-a stigmatizat pe cei care au renunţat la credinţa creştină, amintind că el nu reprezintă o biserică ce ţine un catalog al devierilor şi al păcatelor, ci acea Biserică fondată pe o comunitate a valorilor. Purtând un mesaj clar, dens şi viu, privirea pontifului este îndreptată spre viitor estimând că relaţiile dintre Europa şi Biserica Catolică vor pune în lumină o istorie care se va scrie mult timp de acum încolo. Om al propunerilor şi nu al acuzaţiilor, Papa Francisc întinde o mână europenilor şi le propune aportul Bisericii ca parte integrantă a culturii europene, amintind că Biserica sprijină proiectul european, mai ales în domeniul educaţiei, al muncii şi al ecologiei umane. De fapt, însuşi Martin Schulz, preşedintele Parlamentului European a subliniat faptul că cele două entităţi au o responsabilitate comună: instituţiile europene şi Biserica împărtăşesc aceleaşi preocupări referitoare la toleranţă, respect, solidaritate şi pace, discursul Papei având un sens cu totul special, deoarece a interpelat pe toată lumea, indiferent de credinţă, aducând în discuţie cele mai esenţiale teme universale.  

Da, eu, aşa mică şi neînsemnată, m-am bucurat să văd că Papa a fost primit de mai marii europeni pentru că Europa, în aceste momente, are nevoie de o voce profetică, Biserica având, cred eu, numeroase răspunsuri pentru diversele crize – culturale, morale, economice şi geopolitice care bulversează bătrânul continent. Căutând cu disperare o nouă viziune, nici partidele tehnocratice, nici cele extremiste nu vor fi capabile să-i ofere soluţii viabile în acest moment de criză majoră, când însuşi sistemul european este reevaluat ca şi concept. De fapt, creştinismul nu numai că nu este un pericol, ci poate fi tocmai oxigenul ce va reînsufleţi cei doi plămâni spirituali ai Europei: Orientul şi Occidentul, (re)trezind în fiecare dintre noi conştiinţa rădăcinilor creştine ale acestor tărâmuri.