Cum se descurcă europenii cu salariul minim pe economie

Acţiune de protest a unor angajaţi nemulţumiţi FOTO Arhivă

Din Bulgaria până în Spania, trecând prin Grecia şi Franţa, angajaţii renumeraţi cu salariul minim pe economie duc grija zilei de mâine. „Este un lux să-mi cumpăr o pereche de pantaloni“, mărturiseşte o madrilenă.

În contextul apariţiei unei dezbateri despre stabilirea un salariu minim pe economie unic la nivel european, France TV Info a întrebat patru salariaţi din patru ţări din estul, sudul şi vestul blocului comunitar cum se descurcă cu o astfel de plată lunară.

Educatoare la o grădiniţă din Sofia, Silvia Nikolova, în vârstă de 64 de ani, câştigă 285 de euro lunar. Angajată ca traducătoare, Natalia Higueras, o madrilenă trecută de 30 de ani, şi-a mai luat un loc de muncă cu jumătate de normă pentru a ajunge la un venit de 900 de euro lunar. Absolvent de psihologie, Nikos Tzortzis, în vârstă de 35 de ani, ia 550 de euro lunar ca operator telefonic pentru o companie din Atena. Situaţia nu este roz nici în sudul Franţei, unde David Guttman este nevoit să lucreze la diverse proiecte extra-job pentru a încheia luna cu bine. De fapt, toţi cei menţionaţi mai sus fac sacrificii, la fel ca majoritatea angajaţilor cu salariu minim din UE.

„Trebuie să locuiesc împreună cu partenerul meu pentru a-mi asigura independenţa. 40% din salariu se duce pe chirie. Cheltuielile cu curentul electric se ridică la 80 de euro, iar factura telefonică ajunge la 20 de euro. La final, îmi rămân aproximativ 100 de euro“, spune Natalia Higueras pentru France TV Info.

Într-o lună în care activitatea extra-job nu i-a adus venituri, David Gutmann este nevoit să renunţe pentru o săptămână la apa caldă. Soţia lui este remunerată de asemenea cu salariul minim pe economie, care asigură plata ratei pentru casă.

„Nici nu se pune în discuţie“, răspunde Nikos Tzortzis la întrebarea dacă are un buget pentru mici plăceri.

„Singurul lucru pe care îl pot face este să ies la o cafea sau la o bere“, afirmă el.

„Pentru mine, este un lux să-mi cumpăr o pereche de pantaloni sau să ies la o cină cu prietenii“, mărturiseşte Natalia.

Indiferent de vârstă, mulţi depind de ajutorul celor apropiaţi. „Locuiesc împreună cu mama mea. Casa este a ei şi nu plătesc chirie“, explică Silvia Nikolova.

Nikos recunoaşte că ia bani de la părinţi, între 150 şi 300 de euro lunar.

„Ca să am o viaţă normală, îmi trebuie un salariu de aproximativ 800 de euro“, estimează el.

„Cred că aş avea nevoie de un venit cuprins între 1.200 şi 1.300 de euro pentru a trăi decent şi a economisi ceva“, declară Natalia.

Şi soţii Guttman ştiu cât le mai trebuie pentru a scăpa de griji… încă 400-500 de euro.

Aflată în campanie pentru alegerile europene din 23-26 mai, Nathalie Loiseau, capul de listă al „La République en marche“, partidul lui Emmanuel Macron, a pledat pentru un salariu minim pe economie unic „în toate ţările Uniunii Europene“. Este vorba de un venit care să atingă „cel puţin jumătate din salariul mediu“.

Conform Eurostat, doar şase state membre UE nu au un venim minim naţional, şi anume Austria, Danemarca, Cipru, Finlanda, Italia şi Suedia.

Disparităţile sunt imense, începând cu Bulgaria, cu un salariu minim lunar de 286 de euro brut, până la Luxemburg - 2.071 de euro brut. Salariul minim lunar este de 1.521 de euro brut în Franţa.