Dacă ai luat coronavirusul, îţi trece şi de BREXIT?

Era cvasi-imposibil ca tema BREXIT să nu fie lista pe care se înscriu acum daunele colaterale provocate de pandemie. Şi, aşa cum se anticipa discuta la Bruxelles, chestiunea vine să adauge un episod care poate deveni unul extrem de controversat, readucând tot procesul BREXIT în mijlocul altei dezbateri birocratice nesfârşite.

Problema priveşte (sau se anunţă că poate privi în curând)  statutul relaţiilor UK-UE după ce Marea Britanie a ieşit din mecanismul comunitar. Datap prevăzută în Acordul de retragere menţionează data-limită (31 decembrie 2020) pentru stabilirea Acordului post-Brexit care să reglementeze relaţiile viitoare între UE şi UK.

Totul clar, semnat şi parafat.

Acum este prevăzută prima reuniune a comitetelor parlamentare mixte, moment întârziat din cauza restricţiilor impuise de pandemie, dar precedat de intense video-conferinţe, aşa că, în principiu, lucrurile păreau în regulă. Aparent. Sau, cel puţin, aşa părea privit de departe.

Ieri a apărut o propunere extrem de spectaculoasă şi de interesant din partea grupului PPE din Parlamentul European: prelungirea termenului prevăzut în Acordul de Retragere pentru realizarea Post-Acordului pentru ca Marea Britanie să nu aibă de suferit dublul şoc, pe de o parte Coronavirus, pe de alta consecinţele economice ale ieşirii din UE şi piaţa sa comună.

Este limpede că europarlamentarii PPE nu cunosc proverbul care, sintetizând atât de frumos înţelepciunea românească din spaţiul carpato-danubiano-pontică, precizează atât de clar consecinţele unei faceri de bine asupra relaţiei cu gingaşa făptură maternă. Necunoscând subiectul, iată ce propun dânşii (aveţi aici comunicatul lor presă): 

“În timp ce epidemia Coronavirus contină să întrerupă activităţile pe plan mondial, inclusiv negocierile între UE şi UK în ce priveşte viitorul lor parteneriat, grupul PPE din Parlamentul European doreşte să discute o prelungire a perioadei de tranziţie dincolo de limita actuală de la finele acestui an.

“Datorită acestor circumstanţe extraordinare, nu văd cum guvernul UK s-a poziţiona sub efectul unei duble lovituri, cea a Coronavirusului şi a ieşirii din Piaţa Comună, ceea ce va duce inevitabil la probleme legate de întreruperea activităţilor, cu sau fără Acord. Pot doar să sper că bunul simţ va învinge în faţa ideologiei. O prelungire a perioadei de tranziţie este singurul lucru responsabil care poate fi făcut” – a spus Christophe Hansen, negociatul Acordului post-Brexit  din cadrul Comitetului Parlamentului European pentru comerţ internaţional, declaraţie făcută înaintea primei reuniuni a Comitetului mixt UE-UK, organiosm creat pentru a superviza implementarea Acordului de Retragere.

“Pandemia de Coronavirus complică o agendă deja extrem de ambiţioasă”, a spus David McAllister, preşedintele grupului de coordonare al UK din Parlamentul European. “UE a fost mereu deschisă la ideea prelungirii perioadei de tranziţie. Mingea este acum în terenul britanic. UK va trebui să transmită o cerere formală. Până în acest moment, guvernul britanic a respins în mod constant o asemenea opţiune. Dar, în lumina circumstanţelor prezente, Londra ar trebui să re-exemineze cu mare atenţie ideea unei prelungiri.

Ambii parlamentari u respins la modul foarte clar orice încercare de a redeschide termenii actualului Acord de Retragere. “Imprementarea Acordului de Retragere este pentru noi extrem de importantă – vom dori să vedem garanţiile că UK îşi va îndeplini angajamentele care rezultă din Acordul de Retragere şi din Protocolul Irlandez”- au conchis Hansen şi McAllister.

Foarte frumoase intenţii, absolut în tradiţia jocurilor de negociere teoretică din Parlamentul European care, cumva, ar dori să arate că reprezentanţii popoarelor europene -şi în orice caz membrii PPE – fac absolut totul pentru a-i ajuta pe britanici. În orice circumstanţe, în orice ocazii. Chiar şi împotriva deciziei lor manifeste, aşa cum este acum. Căci răspunsul dat de purtătorul de cuvânt al prim-ministrului britanic este scurt, clar şi imposibil de supus unei interpretări politice: “ Prioada de tranziţie se încheie pe 31 decembrie 2020. Acest lucru este integrat în legislaţia britanică”. Refuz mai clar şi ferm nici că se poate.

Atunci de ce apelul celor din PPE?

Aparent mister din moment ce, în aceeaşi zi, apărea un comunicat de presă la finalul întâlnirii dintre Marcos Sefcovici vice-preşedintele Comisiei Europene şi ministrul britanic Michael Grove, declaraţie comună în care se menţiona că “prioritatea-cheie a pentru UE o reprezintă implenentarea corectă şi la timp a Acordului de Retragere”. Dar s-ar putea ca lucrurile să fie cu mult mai complicate, căci un recent sondaj comandat de cei de la Best for Britainn şi de la Hope Not Hate a dat un rezultat surprinzător: două treimi dintre repondenţi (64%) au spus că sunt de acord cu această poziţie: guvernul ar trebui să ceară o prelungire a perioadei tranziţie pentru a se putea concentra mai bine pe problemele create de pandemia de coronavirus”.  Plus o altă sursă de presiune foarte specială şi semnificativă, cea venită din partea SNP, partidul majoritar în Scoţia, care, pe aceleaşi motiv, cere “să se pună pauză” procesului BREXIT, lucru solicitat şi de unele sindicate naţionale, în principal ale transportatorilor.

Deci există o posibilă bază de susţinere în UK pentru ce sugerează acum cei din PPE. Dar punerea oficială în discuţie a proiectului lor - şi asta o ştiu foarte bine – ar însemna aducerea unei modificări fundamentale a textului iniţial al Acordului de Retragere, o renegociere începând cu nivelul Comisiilor Mixte, apoi la nivelul instituţiilor comunitare, apoi avalizarea noului text de Parlamentul britanic şi apoi de Parlamentul European, forma finală trebuind să fie aprobată şi de şefii de state şi guverne într-un Summit special. Perspectiva unui enorm coşmar birocratic şi instituţional dar care ar fi singura soluţie legală pentruru modificarea fie şi a unei singure virgule din Acordului de Retragere.

Sigur că se poate, orice se poate. Dar este şi logic în momentul în care unul dintre parteneri – guvernul Marii Britanii - spune că orice discuţie este închisă şi că UK este pregătită, absolut oficial, să-şi asume de la începutul anului viitor inclusiv perspectiva neagră a lipsei complete de acord cu UE? Ar trebui să se înţeleagă acest lucru şi, în fine, ar trebui respectată alegerea poporului britanic de a favoriza un viitor bazat pe Acordul de liber-schimb pe care l-a promis Donald Trump. De acolo vor veni banii, de acolo va veni susţinerea totală pentru UK în perioada în care – pate pe timp îndelungat sau foarte îndelungat – va fi nevoită să-şi refacă circuitele economice, comerciale, financiare. Dar asta este, exclusiv, alegerea lor. Ca şi tot ce va urma.

Inclusiv, o prelungire –oare a câta ? – a coşmarului BREXIT.