Europa

articolul anterior articolul urmator

Dans îndrăcit pe Titanicul european

14
8 May 2019 17:03:34
Deutsche Welle
Titanic
Titanic

Ce greu facem faţă, ca specie, adevărurilor incomode. Ce uşor ne minţim şi ne pliem gogoşilor altora. Cărora le e cu atât mai lesne să mintă cu cât au contribuit mai activ şi plin de zel la o realitate greu de suportat.

Mai simplu li se părea pasagerilor osândiţi la înec să valseze pe puntea Titanicului care tocmai se lovise de un iceberg, se rupea şi se ducea, inexorabil, la fund, decât să admită realitatea. Decât să se confrunte, bărbăteşte, cu perspectiva scufundării, cu ei la bord, cu ei la drum, prin ape îngheţate, spre adâncurile cele mai întunecate ale Terrei, a unei nave mult elogiate ca „indestructibilă“.

Cam aşa li se par mai-marilor PSD şi tot mai puţinilor lor adepţi regimul dragniot şi prezumtivele lui „realizări“. Indestructibile. Neobosit salută propagandiştii puterii pesediste măririle de salarii şi de pensii. Altele se trec stăruitor sub tăcere, se neagă, ori se cosmetizează. De pildă că sporurile sunt impresionante numai pe hârtie.

Că n-au prea ameliorat nivelul de trai al unei ţări de o sărăcie lucie în context european, ale cărei preţuri au explodat din cauza unei politici nu doar economic şi financiar inepte, astfel încât românii au ajuns să plătească pe motorină mai mult decât oricine, în UE.

Şi prezumtivele virtuţi ale celei din urmă sunt lăudate ditirambic. Liderii UE, în frunte cu Jean-Claude Juncker se pregătesc, în absenţa binefăcătoare a liderului PSD şi a marionetei sale guvernamentale, să se întâlnească la Sibiu. „UE este un proiect de pace“ fără alternativă, s-a spus şi se reiterează insistent; „UE garantează pacea în Europa de 70 de ani“. Da, aceasta fusese ideea şi speranţa europeană a unui lider britanic, ca Churchill. Sau ale fostului diplomat francez Robert Schuman.


Dar pacea în Europa? S-avem pardon! De ce par aserţiunile cu pricina să condamne la uitare adevărul? În fond, în tot acest glorios răstimp pacea în Europa n-a fost garantată, câtă a fost, făcîndu-se abstracţie de războiul iugoslav, oprit de americani, de cel nord-irlandez şi de cel asimetric, terorist şi putinist, care confruntă continentul, decât de alianţa nord-atlantică şi de umbrela nucleară americană.

Mare tam-tam se face şi pe marginea valorilor europene, care includ respectul faţă de demnitatea omului, faţă de libertate, democraţie, principiile statului de drept Vai, ce frumos! Dar cum se respectă oare democraţia într-o Uniune Europeană condusă pe moment de un stat ca România, care şi-a pus pe butuci statul de drept cu o insolenţă fără precedent în lumea civilizată, fară ca, dincolo de vagi mârâieli critice, responsabilii de la Bruxelles s-o poată readuce la rezon?

În acest context sunt semnificative „regretele“ unui Jean-Claude Juncker. Făcând bilanţul mandatului său, Juncker s-a arătat foarte satisfăcut. N-a exprimat decât două regrete. Între altele, că nu s-ar fi amestecat în campania electorală pentru Brexit, preferând demontării minciunilor adepţilor divorţului de UE să asculte de rugăminţile de neingerinţă ale fostului premier britanic, Cameron.

Pe bune? Atâta să regrete? Păi hai atunci să comizerăm din răsputeri cu liderul UE. Nu merită şeful Comisiei Europene empatia noastră nelimitată? Nu i se cuvine bravului Juncker ca, în compensaţie pentru „căinţa“ sa tardivă, să-i trecem cu vederea nu doar micile neajunsuri bahice? Nu-i cazul să-i iertăm creştineşte şi alte dureri? Că n-a demisionat, de pildă, ca orice lider democratic normal, deşi ştie că în mandatul său Europa a intrat, ca niciodată de la ultimul război mondial încoace, într-o degringoladă parcă fără leac? Că sub conducerea lui au avut loc şi ascensiunea populismelor în siajul masivei imigraţii care a speriat mari mase de europeni, mânându-i politic spre extreme, şi decizia pentru Brexit pe care şi migraţia, şi exagerările stângii şi corectitudinii politice au influenţat-o decisiv?

Candidatul creştin-social al PPE la şefia Comisiei, Weber, s-a întreţinut animat, într-un duel televizat, cu contracandidatul său, Timmermans, exponentul stângii socialiste. Dar mai puţin sau deloc despre ce-i arde pe europeni.

Tratând cu milă nefericitul mandat Juncker vom renunţa să punem întrebări fireşti. De pildă, unde au fost şi ce-au făcut responsabilii europeni în frunte cu Angela Merkel când, în 2012, România devenea teren de experimentare pentru puciul USL-ist? Când unii experţi, puţini, dar tot mai alarmaţi, au început să atragă atenţia Comunităţii să contracareze o tot mai deşănţată propagandă putinistă, menită să destructureze deopotrivă democraţiile europene şi alianţele lor apusene, dar la Bruxelles şi Berlin n-a mişcat nimenea? Şi nimeni n-a demisionat? Şi unde au fost apoi? Dar, în fine, de ce să nu-l iertăm pe Juncker la finalul de mandat? N-a rămas şi căpitanul Titanicului pe punte, după ce nava ruptă a început să se scufunde, iar norocoşii o părăseau la bordul ambarcaţiunilor de salvare?

În fond, placiditatea jovialului lider al Comisiei Europene nu e doar a lui. I-o împărtăşesc fără rezerve şi potenţialii săi urmaşi. Candidatul creştin-social al PPE la şefia Comisiei, Weber, s-a întreţinut animat, într-un duel televizat, cu contracandidatul său, Timmermans, exponentul stângii socialiste. Dar mai puţin sau deloc despre ce-i arde pe europeni. Despre icebergul spre care se îndreaptă nava comunitară. Despre călcarea în picioare, sub ochii unei Europe împăcuitoriste şi acomodante, a regulilor electorale şi ale civilizaţiei într-o Turcie reislamizată. Despre cenzură, migraţie, populismul eludării adevărului insuportabil creat de mincinoşii prin omisiune, despre ideologizarea progresistă a ecologiei şi teoriei gender, sau despre degradarea galopantă a statelor de drept din estul continentului.

Cei doi s-au certat în schimb despre utilitatea introducerii de taxe pe CO2, întru satisfacerea capriciului adolescentei suedeze Greta Thunberg, noua mare preoteasă a religiei salvaţioniste de planetă numite „schimbarea climatică“. Faptul că în această atmosferă criptomesianică eleganta Europă tinde să păţească precum vesela de argint de pe Titanic, de ce să ne mai pese? Hai mai bine să dansăm!

Petre Iancu - Deutsche Welle

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

14 Comentarii

Iulian Arion
8.05.2019, 19:49:51

Orice om poate gresi. In democratie trebuie ca votantii sa aiba dreptul institutionalizat, cadrul legal, de a revoca alesii, prin referendum on-line. Se evita conflictele in societate. Un alt aspect il reprezinta incitarea publicului la ura. Toate statele membre ONU au semnat angajamentul de a proteja prin legea penala interna drepturile fundamentale ale omului. In toata Uniunea li se permite diverselor grupuri minoritare de presiune sa eticheteze, sa agreseze psihic alte grupuri, chiar daca nu sunt majoritare. Despre parlamentarii romani se poate spune ca sunt proscrisi. Au uzurpat vointa cetatenilor exprimata in Referendum 300 si au conspirat adoptand votul proportional pe liste de partid in mod ocult. Pentru uzurparea suveranitatii cetatenilor si exercitarea suveranitatii in numele grupului, sentinta este una singura: pedeapsa capitala. Nu exista apel sau recurs.

-1 (3 voturi)
Iulian Arion
8.05.2019, 19:57:24

Ideea ca sunt responsabili, doar cei mentionati in articol, este fundamental eronata. Pentru situatia politica tensionata din Romania, responsabili sunt sefii partidelor: Chelemen, Basescu, Dragnea, Orban de la Brasov, Tariceanu Anton de la Bucuresti Vinovate sunt judecatoresele de la iccj care refuza sa dispuna confiscarea averilor ilicite, judecarea politicienilor in lipsa, cu avocat din oficiu, aducerea acestora cu mandat de aducere in fata instantei, timpul exagerat de judecare a cererilor de revocare a unui complet sau doar al unui judecator, formulate de catre infractor.

-2 (2 voturi)
constantin constantin
8.05.2019, 20:13:40

Domnule Iancu, sunt de acord cu unele din concluziile dumneavoastră, însă am şi nişte neclarităţi. Cum definim statul de drept?, de exemplu.... Cum îl definim? Nu există o definiţie la nivelul Uniunii Europene. Parlamentul României a procedat la modificarea Legilor Justiţiei, zis şi Legile Macovei, iar conducerea neomarxist-progresistă a UE a considerat că s-a încălcat statul de drept, fără să ofere nişte explicaţii convingătoare. Tudorel Toader, ministru al Justiţiei la acea dată, a mers la Parlamentul European pentru a răspunde tuturor întrebărilor, spunând că este dispus să analizeze respectivele legi pe capitole, articole sau litere, dacă este cazul.... Ce s-a întâmplat în PE? Eu am fost foarte atent.... Domnul Timmermans a spus că va citi legile şi va face observaţii punctuale, dar s-a încălcat statul de drept. Poftim? Ofiţeraşul de contrainformanţii olandez nici măcar nu citise legile şi avea păreri? Ce motive mai am eu să-l suspectez de seriozitate pe acest om? Din acel moment, pentru mine, n-a mai contat ce a avut de spus acest ins despre România. O parlamentară din Germania a întrebat ce este abuzul în serviciu....pentru că în Germania nu există acestă infracţiune.... Comic... Doar în România trebuie să existe abuz în serviciu, o infracţiune din vremuriile comuniste. De ce României nu i se permite să aibă un Cod penal ca în Germania? Stat de drept ca în Germania. A...românii sunt corupţi, nemţii nu. Aşa-i? Dosarul EADS....Doamna Kovesi, febleţea neomarxiştilor care conduc UE, a concluzionat că în acestă afacere s-au săvârşit fapte de corupţie: românii au primit şpagă iar nemţii au dat. Procurorii din Germania au spus că nu sunt dovezi şi că nemţii nu au dat şpagă. Doamna Kovesi a închis dosarul, că dacă nemţii nu au dat, nici românii nu aveau de unde să primească. Eu ce să înţeleg din speţa asta? Că doamna Kovesi incriminează fără dovezi? Comite abuzuri? S-au că nemţii îşi apără corupţii lor? Atunci când premierul Cioloş, altă febleţe a neomarxiştilor care conduc UE, a modificat vreo 150 de articole din Codul penal şi Codul de procedură penală, PRIN ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ, nu a fost nimeni scandalizat în UE, iar în cazul actualului guvern, au fost considerate încălcări ale statului de drept şi ordonanţele care nu au fost date. În aceste condiţii, domnule Iancu, credeţi că viitorul parlament trebuie să definească statul de drept? Îngrijorarea mea este că politicienii din Vest se comportă cu politicienii din Est precum conchistatorii cu incaşii.... NU SUNTEM INCAŞII EUROPEI! Să vă iasă din cap asta! Eu nu mai sunt dispus să accept ca un ofiţeraş de contrainformaţii olandez să-mi facă teoria statului de drept. Pentru toate astea, eu voi vota contra neomarxiştilor, voi vota conservatorii, cei pe care îi catalogaţi ca fiind populişti sau naţionalişti. M-am săturat de dublu standard.

0 (4 voturi)
Iulian Arion
8.05.2019, 21:09:11

Statul de drept are la baza niste principii. Nicio reglementare nu trebuie sa contravina acestor principii: 1.Separatia puterilor in stat: legislativa, judiciara si executiva. Ele trebuie sa se cenzureze reciproc si sa actioneze pentru buna functionare a societatii (a statului). doar parlamentarii legifereaza, doar judecatorii dau sentinte, doar guvernul administreaza statul. Cand una dintre aceste puteri preia functiile celorlalte sau le pune in dificultate functionarea, acea putere se manifesta tiranic: i. guvernul legifereaza - cazul Ciolos ii. magistratii acuza public in afara unui proces - cazul Kovesi, iii.parlamentarii judeca dau sentinte asupra unui magistrat - cazul Kovesi 2. Nimeni nu este mai presus de lege. Se refera la abolirea oricarui privilegiu, imunitati, legi speciale de pensionare etc 3. Legea penala trebuie sa fie retributiva - dupa fapta si rasplata - nicidecum sa se centreze pe acordarea de drepturi suplimentare infractorului in scopul nepedepsirii acestuia si ignorarea victimei. 4. Actul de justitie trebuie infaptuit cu promptitudine. Instantele in care judecatorii resping dosarele trebuie despaduchiate de respectivii judecatori. Asa sunt dosarele mineriadelor, revolutiei fapte de subminare a economiei nationale de catre ministrii. La nivelul UE sunt mai multe directive pentru transpunerea in legislatia interna a normelor statului de drept.

Jane Doe
8.05.2019, 21:38:31

”Gazele româneşti din Marea Neagră vor fi pe agenda întâlnirii dintre Donald Trump şi Viktor Orbán din 13 mai de la Washington” - titlu din Adevărul de azi. Dacă adăugăm și strânsa colaborare dintre premierul României și cel al Israelului, domnul Bibi Netahyahu, ca și acțiunile doamnei premier care ne-au implică fără să ni se explice, avem motive să nu disperăm. Poate că aliații europeni au avut luări de poziție prudente și ineficiente în privința derapajelor din conduita guvernului român, dar Alții ne au în vedere și se ocupă asiduu de binele nostru. Sau al lor. Mă rog, de binele cuiva... E legea compensației universale, numai consilierii doamnei Dăncilă știu cum se aplică la spațiul mioritic.

0 (2 voturi)

Vezi toate comentariile (14)

Modifică Setările