De ce ne interesează bulgarii

După negocieri deloc simple, la Sofia a fost nominalizat candidatul pentru postul de prim-ministru, în persoana socialistului Plamen Oresharski. El are o săptămână la dispoziţie pentru a forma guvernul şi a găsi o majoritate parlamentară. Aceasta, în condiţiile în care partidul de centru-stânga a ieşit, totuşi, pe locul al doilea în alegeri.

Alegerile devansate din Bulgaria, desfăşurate la 12 mai, au constituit şi un fel de repetiţie generală pentru europarlamentarele de peste un an. Şi, în orice caz, miza este extrem de importantă pentru configurarea mesei de decizie unde se va trasa viitorul Uniunii Europene.

Alegerile europarlamentare de anul viitor pentru Parlamentul European vin cu ceva nou pentru cetăţeanul Uniunii: marile familii politice vor propune, pentru prima dată, candidaţi la funcţia de preşedinte al Comisiei Europene. Sunt primele alegeri pentru Parlamentul European de după Tratatului Lisabona, document care conferă puteri sporite adunării legislative de la Bruxelles şi Strasbourg. Şi asta se vede deja, în negocierile tot mai intense care au loc între Parlament şi Consiliu, pe diverse teme – poate cea mai mediatizată fiind cea a Bugetului 2014-2020.

În continuare, rolul principal în numirea şefului Comisiei îi revine tot Consiliului European. Dar Consiliul trebuie să facă o numire în acord cu rezultatul alegerilor pentru Parlamentul European. Altfel, candidatul propus de Consiliu nu va avea cum să obţină votul obligatoriu din partea majorităţii eurodeputaţilor.

Contează, aşadar, cine va ocupa locul Bulgariei în Consiliul European – spre deosebire de România, ei sunt reprezentaţi de către premier şi nu de către preşedinte, chit că acesta din urmă este ales prin vot universal, la fel ca la noi. Aşadar, ce familie politică va avea în mână votul Bulgariei în Consiliul care va propune numele preşedintelui Comisiei?

S-ar profila, aşadar, o victorie de partea socialiştilor lui Stanişev – dar să nu anticipăm. Iar Stanişev este şi liderul socialiştilor europeni. Candidatura la preşedinţia Comisiei Europene a germanului Martin Schulz, liderul grupului socialist din Parlamentul European, ar urma să fie lansată chiar la Sofia. Or, socialiştii au tot interesul să-şi desfăşoare festivitatea acolo unde colegii lor ies victorioşi, nu unde sunt înfrânţi.

Este adevărat, socialiştii bulgari nu au câştigat războiul urnelor. (Au luat doar 27 de procente, cu trei mai puţine decât partidul fostului premier Bojko Borisov, cel care a demisionat la începutul anului). Aşa că, pentru Stanişev devine aproape obligatoriu să câştige pacea – adică negocierile pentru formarea guvernului.

Mai trebuie  spus, însă, că pentru Martin Schulz, alegerile bulgare şi deznodământul acestora este important, dar alegerile din ţara sa, Germania, sunt cruciale. Fiindcă va fi practic imposibil ca liderul europarlamentarilor socialişti să fie propus pentru preşedinţia Comisiei, câtă vreme partidul său nu va face parte din coaliţia de guvernare din propria ţară. ( Despre câştigarea alegerilor din Germania de către SPD cu greu se poate vorbi, după cum arată lucrurile acum).

Există o miză specifică şi la Bucureşti şi ea este legată, evident, de anul electoral 2014. Un an cu alegeri europarlamentare şi prezidenţiale. Între timp, ar mai putea fi, la toamnă, un referendum pentru modificarea Constituţiei.

Să ne gândim în primul rând la reprezentarea României în Consiliul European. Este greu de crezut că, atunci când se va pune problema alegerii preşedintelui Comisiei ( vară-toamnă 2014), preşedintele Traian Băsescu îi va mai face vreun cadou premierului Ponta, aşa cum s-a întâmplat zilele trecute. Preşedintele va îndrepta voturile României către familia sa politică. Asta, însă, doar în cazul în care preşedintele va mai avea până atunci atribuţii legate de Consiliul European! Fiindcă este posibil ca acestea să-i fie smulse, odată cu intrarea în vigoare a Constituţiei revizuite.

Dar pentru aceasta este nevoie de un referendum şi, inevitabil, discuţiile referitoare la proceduri şi la pragul de validare se vor relua.

Criza politică din 2012 a arătat cât de importantă este Comisia Europeană pentru jocul politic intern, aşa că părţilor care se confruntă la Bucureşti nu le este indiferent cine va ajunge în cele din urmă să deţină preşedinţia Comisiei Europene.

În definitiv, celebra listă în 11 puncte, din vara lui 2012,  „ungerea” neoficială a lui Victor Ponta ca premier, în decembrie precum şi celebrul „pact de coabitare” au venit exact de la Jose Manuel Barroso!