De ce posibilul nou faliment al Argentinei interesează UE şi nu numai

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
Argentina a intrat din nou în faliment a doua oară în ultimii 13 ani FOTO Reuters
Argentina a intrat din nou în faliment a doua oară în ultimii 13 ani FOTO Reuters

Argentina este ameninţată de un nou faliment. Agenţiile de rating S&P şi Fitch au declarat-o într-un fel de faliment parţial. Argentina ajunsese la o înţelegere cu o covârşitoare majoritate (peste 90%) a deţinătorilor obligaţiunilor sale suverane, care acceptaseră o reducere (haircut) importantă a valorii nominale.

Această înţelegere putea redeschide acestei ţări accesul pe pieţele financiare, deşi maniera în care Buenos Aires forţase ajungerea la acord ridică semne de întrebare. Dar a intervenit decizia din acest an a unei Curţi de Apel newyorkeze, care a dat câştig de cauză unui fond de risc (Elliott) în sensul că plăţile către deţinătorii de obligaţiuni să nu se facă inainte ca cei care nu acceptaseră „haircut-ul” să nu fi fost despăgubiţi la valoarea nominală. Unii afirmă că este vorba despre o interpretare sui generis a clauzei „pari passu”, care spune că nimeni nu trebuie să fie prejudiciat într-un settlement (înţelegere). Nu discutăm aici politica economică a administraţiei argentiniene (Kirchner), ce poate fi comentată în fel şi chip. Ce interesează este impactul acestei, să zicem încurcături, asupra modului în care se vor restructura datorii suverane în viitor în condiţiile în care criza financiara globală a provocat creşteri masive de datorii publice.

Să amintim că înca din perioada crizelor în lanţ de datorii suverane din America Latină, s-a recurs la metode de restructurare care au însemnat diminuări ale valorii obligaţiunilor (haircuts); aşa au fost “obligaţiunile Brady” (Brady bonds), după numele fostului secretar al Trezoreriei americane, care a propus metoda. Şi FMI a intervenit în această ecuaţie prin diverse montaje financiare şi prin aşa numita „clauză de acţiune colectiva” (collective action clause), prin care acceptarea de către o majoritate de creditori a diminuării valorii obligaţiunilor ar fi permis iniţierea unui program de restructurare. Logica unei restructurări de acest fel fiind că, uneori, circumstanţe nefavorabile (unele externe) fac imposibilă onorarea în întregime a obligaţiilor de către ţara debitoare; ca o soluţie convenabilă pentru toate părţile ar fi restructurarea.

Ajungem astfel la Europa, la zona euro gândindu-ne la programele aplicate în Grecia, Portugalia, Irlanda. Mai ales în Grecia, „€œhaircut-ul” a fost componenta cheie a restructurării datoriei suverane a acestei ţări. După numeroase negocieri, cei mai mulţi creditori au fost nevoiţi să achieseze la programul de reducere a sumelor de primit în numele obligaţiunilor deţinute. S-a şi spus atunci că diverse fonduri de risc care achiziţionaseră obligaţiuni greceşti pe piaţa secundară au rămas cu buzele umflate.

Dar ce se va întâmpla acum, ca urmare a speţei argentiniene? Care va fi influenţa asupra unor viitoare încercări de restructurare de datorii? Oricât am pleda în favoarea disciplinei financiare în relaţiile dintre creditori şi debitori, sunt situaţii când o ţară nu poate plăti din motive ce trec dincolo de inconsecvenţe şi slăbiciuni ale politicii sale economice. Chiar creditorii ar fi interesaţi, în astfel de condiţii, să se ajungă la o restructurare ordonată a datoriei. Grecia, alte cazuri din zona euro, sunt peremptorii în acest sens. Situaţia este complicată şi pentru că New York şi Londra sunt centre financiare ale căror legislaţii în domeniu se aplică la cele mai multe emisiuni de obligaţiuni suverane. Sunt mai multe căi pentru că treburile să se lămurească cât de cât în viitor, astfel încât clauze de acţiune colectivă să nu devină prizoniere ale acţiunilor individuale ale unor deţinători de obligaţiuni (de regulă fonduri speculative). Financial Stability Board (Forumul pentru Stabilitate Financiară) şi G20 pot încerca impunerea unui cadru normativ pe plan global în materie, mai ales că FMI a avansat cu propuneri în acest sens (în septembrie, a.c, urmează să fie publicată o nouă recomandare a FMI). SUA şi UE pot lucra împreună în acest scop admiţând că sunt trăsături ale funcţionării sistemului financiar internaţional ce destabilizează economiile mai puţin solide. Aşa cum recomanda FMI, să fie condiţionată aplicarea de măsuri de restructurare a datoriilor de practici adecvate de politică economică în ţările asistate, care să diminueze probabilitatea că datoriile să devină nesustenabile.
 
Cum datoriile publice continuă să crească în nu puţine ţări din zona euro, cum perspectiva de creştere în Europa este înceţoşată, neclarităţi mari în privinţa aplicării unor programe de restructurare de datorii, atunci când ele sunt necesare, sunt mai mult decât indezirabile.   

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite