De ce se tem cel mai tare statele din UE? Să căutăm răspunsul în documentele secrete ale Comisiei Europene şi ale Consiliului

FOTO EPA-EFE

Deosebit de interesante documente pentru că, spre deosebire de discursurile politicienilor, vorbesc deschis despre temerile profunde sintetizate de organismele şi instituţiile competente în eforul de a estima cât mai corect implicaţiile de securitate ale pandemiei. Pe termen scurt şi în perspectivă, cel puţin pe termen mediu.

În principiu, Ministerul nostru de Interne ar fi trebuit să prezinte public asemenea sinteze, bază pentru adoptarea unor măsuri de siguranţă la nivel naţional. N-a făcut-o şi e tare păcat deoarece analizele europene în domeniu arată că urmările pandemiei implică schimbări de profunzime în stabilirea categoriilor de ameninţări interne şi externe cu care se confruntă societăţile noastre şi, în consecinţă, necesită un răspuns coordonat pe măsură, la nivel naţional şi european totodată. Dar nu-l putem acuza pe ministrul nostru de dezinteres căci, evident, face ce poate, cât poate şi cât înţelege din ce i se ordonă de la partid, pe bună dreptate preocupat mai întâi să selecteze ce doctori mai rămân în schema internă şi cea externă după scandalul mizerabil de la Academia de poliţie.

Ca urmare, iată câteva dintre aceste documente pentru a vedea câte dintre fenomenele despre care experţii europeni vorbesc ca despre „provocări structurale imediate de securitate“ ar fi cumva posibil de regăsit în ceea ce puteţi identifica în viaţa noastră pe timp de pandemie. Exerciţiu cu atât mai important cu cât relaxările succesive, în lipsa unor noi măsuri de apărare în domeniile respective, ar putea însemna tot atâtea noi porţi deschise pentru activitatea organizaţiilor criminale.

Experţii europeni susţin că cele mai importante schimbări au fost observate în următoarele domenii:

- contrafacere de echipamente de protecţie, produse sanitare, vaccinuri şi produse farmaceutice

- abuzare copiilor online: o ameninţare în creştere provenită din producţia şi difuzarea de materiale online

- creşterea violenţei domestice care afectează în mod deosebit femeile, persoanele în vârstă şi persoanele cu dizabilităţi

- dezordinea publică provocată de protestele publice (câteodată violente) împotriva carantinării şi altor măsuri restrictive.

Într-un material pregătit de actuala preşedinţie portugheză a Consiliului şi care a fost discutat ieri la o reuniune a Law Enforcement Working Party, se subliniază că impunerea măsurilor de carantină au produs „schimbări semnificative“ în activitatea grupărilor infracţionale în domeniile mai-sus menţionat. Într-un document separat produs de aceeaşi sursă atenţia se concentrează în mod specific asupra nevoii de luptă împotriva extremismului în forme violente, împotriva orientărilor şi dimensiunilor ideologice inovative, inclusiv în mediul online:

„Recentele mişcări antisistem împotriva Covid-19 prezintă un potenţial evident de violenţă: inspirat de teoriile conspiraţiei, ele se ridică împotriva guvernelor şi măsurilor restrictive pe care acestea le-au decis prin instigarea la dezordini şi nelinişte în societate. Cu toate că este deosebit de greu de integrat juridic, acest domeniu trebuie luat în considerare deoarece poate fi vorba despre ameninţări de securitate în Statele Membre.“

Chestiunea este deosebit de gravă deoarece rapoartele Interpol arată că acest fenomen nou consecinţă a pandemiei este - şi trebuie introdus ca atare în legislaţie - parte a manifestărilor teroriste, adăugând şi noii diseminatori ai terorismului. Un exemplu îl reprezintă în primul rând medicii sau personalul sanitar cooptaţi pentru a susţine companii virulente anti-vaccinare, anti-restricţii sau anti-carantinare şi pentru a mobiliza opinia publică împotriva politicienilor şi guvernelor care propun sau/şi susţin aceste măsuri. Chiar dacă pandemia a fost jugulată în multe dintre ţările occidentale tocmai datorită măsurilor respective şi în primul rând prin masive campanii de vaccinare, analiza unor servicii europene de securitate arată că atacul împotriva acestor măsuri este foarte departe de a se fi încheiat, transformându-se într-un mesaj politic cu caracter permanent trecut acum în sfera mesajelor de campanie ale partidelor populiste de extremă dreaptă sau extremă stângă, ambele interesate în a difuza orice poate destabiliza masiv structurile ordinii existente.

Sugestia este ca, în acest context, în faţa acestui tip de noi ameninţări cu noi actori, EUROPOL să se concentreze mai mult în ce înseamnă schimbul operativ de date în ce priveşte demonstraţiile de tip revoltă civilă şi creare de nelinişte socială şi o identificare a demonstranţilor. Asta însemnând adăugarea unui nou fişier european de urmările şi atenţionarea autorităţilor naţionale. La nivel Comisiei Europene, asta implică:

„...Asigurarea şi definirea unui cadru sustenabil în vederea creării unui instrument rezilient şi securizat de comuncaţii (video şi audio) în cadrul cooperării între poliţiile europene care să poată fie folosit pentru planificarea şi coordonarea unor operaţiuni comune precum şi pentru schimbul de informaţii confidenţiale şi sensibile în perioada de criză între organismele de aplicarea legii şi între acestea şi agenţiile şi entităţile relevante din UE.“

Practic, ar fi vorba despre o instituţionalizare şi dezvoltare a răspunsului instituţional european decis în plină pandemie în formula actuală a ceea ce este Working Group on COVID-19 crime threats and law enforcement responses condus de adjunctul poliţiei italiene şi de directorul executiv al EUROPOL pentru centralizrea datelor privind principalele ameninţări aduse de pandemie. Cel mai probabil, răspunsul instituţional european va duce mai departe şi activitatea discretă, dar dovedit foarte eficientă a unui Core Group on Secure Communication creat tot anul trecut de „Laboratorul de inovare“ al EUROPOL în parteneriat cu banca germană BKA şi cu European Network of Law Enforcement Technology Services (ENLETS).

Sperietura a fost şi este într-atât de mare, efectele sociale ale pandemiei sunt într-atât de diverse şi neaşteptate încât, pe plan teoretic, iată că există foarte serioase demersuri care vorbesc despre nevoia urgentă de cooperare europeană conform unor aceleaşi definiţii a criteriilor de încadrare a faptelor şi de acţiune naţională şi europeană, codificând foarte limpede cadrul legal al cooperării. Tare mi-e teamă că se va rămâne mult timp la acest nivel de jocuri teoretice. Restul, cel puţin deocamdată, privind în jurul nostru, cred că povestim basme cu cocoşul roşu dacă sperăm ca toate Statele Membre „vor dezvolta mecanisme de management de criză în organizaţiile cu competenţe în aplicarea legii care să fie rapid activate în situaţii de criză afectând unul sau mai multe State Membre“.

Este relevantă discuţia? Ar fi trebuit să fie declanşată până acum ca parte a procesului de bună guvernanţă? Sigur, dacă luăm în serios avertismentul european:

„...Din experienţa crizelor precedente, se poate anticipa că va urma o situaţie economică extrem de volatilă marcată de o sărăcie crescândă şi de o inegalitate socială care vor servi drept mediu de dezvoltare pentru criminalitatea organizată sau cea de mare amploare precum şi pentru infiltrarea reţelelor infracţionale în economia legală.“

Acestea fiind spuse, iată lista documentelor pe care, măcar preventiv pentru înţelegerea reacţiilor viitoare ale statelor, vă rog să le consultaţi cu mare atenţie. Aveţi aici, sintetizate de cei de la STATEWATCH, cele mai importante documente şi propuneri legislative în domeniu din partea organismelor europene, o bază de date extraordinar de bine pusă la punct şi care ar trebui să vă convingă de seriozitatea problematicii.