De ce aş vota NU dacă aş fi grec, dar aş vrea să câştige DA ca român

Dacă duminică aş fi grec, aş avea toate motivele pentru a vota NU. Dar nu sunt, şi ca român şi european aş vrea să câştige DA-ul, pentru că România nu este pregătită de un alt drum.

Referendumul de duminică din Grecia nu este doar despre datorii economice sau despre poziţia grecilor în Uniunea Europeană. Este un test democratic menit să ilustreze capacitatea oamenilor de a se mobiliza împotriva dominaţiei birocraţiei şi capitalului, de a se exprima conştient cu privire la austeritate şi de a participa decisiv la actul politic.

În acest sens, referendumul din Grecia este mai mult decât un exerciţiu de imagine pentru guvernul condus de Alexis Tsipras, este un posibil moment de cotitură în politica europeană care ar conduce la apariţia unui nou clivaj între democraţi şi birocraţi. Democraţii de stânga sunt cei care cred cu tărie că birocraţia nu poate fi mai presus de oameni. În acest context, rezonez cu executivul grec care refuză, spre exemplu, să accepte fără consultarea populaţiei propunerea creditorilor de a reforma sistemul de pensii şi a reduce drastic şansa pensionarilor greci la un trai decent. În spatele unor hârtii şi alimentaţi cu salarii uriaşe din banii contribuabililor, anumiţi birocraţi propun tăieri, aşa cum au făcut şi în România, ca şi cum oamenii şi vieţile lor nu ar exista.
 
Şi aici apar întrebările la care toată lumea ar trebui să reflecteze.
 
De ce, dacă toţi economiştii spun că presiunea creditorilor nu este sustenabilă bugetar, nu se oferă alte soluţii? De ce birocraţii nu propun măsuri generatoare de dezvoltare şi creştere economică şi propun în schimb privatizări şi austeritate?

Se propune Guvernului grec să privatizeze apa potabilă, o resursă limitată în ţară, şi să vândă toată activitatea maritimă a ţării, principalul sector economic din Grecia. Vi se par cunoscute aceste propuneri?

Eu fac parte din generaţia vândută în numele birocraţiei internaţionale. Aproape tot ce avea România a fost vândut, am sacrificat totul, inclusiv tradiţiile şi valorile româneşti, pentru scopul măreţ de a face parte din clubul ţărilor din Vest.

Nu acuz, mă bucur că România este astăzi o ţară membră a Uniunii Europene. Sunt şi voi fi mereu un pro-european şi puternic ataşat valorilor democraţiei transatlantice, dar mă întreb dacă nu cumva am cedat prea uşor, dacă nu cumva puteam să mai păstrăm din mândria de a fi români măcar pentru a avea motive să cerem uneori respect din partea partenerilor noştri. Astăzi însă, ca stat, România, prin liderii săi - şi ştiu asta direct de la sursă - nu are puterea să privească cu încredere spre propriii săi parteneri nici atunci când urmăreşte interesul românilor în chestiuni precum intrarea în Schengen, dispariţia Vizelor pentru Statele Unite şi Canada sau atacurile xenofobe la adresa noastră.

Nu este un punct de vedere Estic. Acest tip de opinii se regăseşte foarte des în analizele realizate, spre exemplu, de laureatul premiului Nobel pentru economie Joseph Stiglitz sau chiar în discursurile de candidat la preşedinţia Statelor Unite ale lui Hillary Clinton (referinţe mai jos).

De fapt, acest referendum este mai ales despre respect şi democraţie. Este un apel către creditorii internaţionali prin care se doreşte să se arate că oamenii nu sunt doar cifre sau statistici, dar este şi o demonstraţie menită să reamintească forţa şi importanţa democraţiei în raport cu acest tip de guvernanţă birocratică. Lupta dintre poporul grec şi liderii puternici ai Zonei Euro şi ai FMI arată, din păcate, prea mult ca o tragedie greacă. Grecii ne reamintesc însă, din nou, că deşi democraţia poate nu este perfectă, este cel mai bun şi corect sistem existent.

Cine crede că oamenii din Syriza nu cunosc efectele şi miza demersului lor, nu înţelege aceste mişcări cetăţeneşti care se dezvoltă în toată Europa. Dincolo de un pic prea provocatorul ministru de finanţe grec, totuşi profesor emerit de economie, se află o echipă foarte bine pregătită, cu experienţă politică şi profesională. Acest lucru se vede şi în întrebarea adresată la referendum: "Ar trebui acceptat acordul, care a fost prezentat de Comisia Europeană, de Banca Centrală Europeană şi de Fondul Monetar Internaţional în Eurogrup pe 25.06.2015 şi cuprinde două părţi, care constituie propunerea lor unificată? Primul document are titlul Reforme pentru completarea programului curent şi nu numai, iar al doilea Analiză preliminară a sustenabilităţii datoriei".

Întrebarea nu se referă la apartenenţa la zona euro sau la Uniunea Europeană. Se referă la disponibilitatea grecilor de a accepta în continuare să îndure măsurile de austeritate, în condiţiile în care anul trecut au votat pentru un partid care a propus o platformă de redresare economică. Orice se decide, populaţia va trebui să se mobilizeze, de această dată în cunoştiinţă de cauză, pentru salvarea economică a Greciei.

În consecinţă, dacă duminică aş fi grec, aş avea toate motivele pentru a vota NU. Dar nu sunt, şi ca român şi european aş vrea să câştige DA-ul, pentru că România nu este pregătită de un alt drum.

Toate eforturile făcute de români au fost realizate în numele idealului Occidental. Am copiat, folosind interpretarea unor politicieni, modelul Vestic şi s-a cerut populaţiei să îndure toate greutăţile în vederea realizării acestui deziderat. Dacă duminică Grecia va transmite un mesaj care să zguduie major proiectul european şi modelul birocratic occidental, atunci România riscă să-şi piardă busola. După cum a declarat, şi la insistenţele mele, preşedintele Klaus Iohannis, "nu ne facem iluzii", dar România nu are soluţii pentru a face faţă falimentului celui de-al 6-lea investitor străin. Mai exact, "Ghinion", România nu are lideri pentru un adevărat proiect de ţară!
 

Referinţe:

Joseph Stiglitz, Premiu Nobel pentru economie
http://www.theguardian.com/business/2015/jun/29/joseph-stiglitz-how-i-would-vote-in-the-greek-referendum
Discurs Hillary Clinton
http://m.nydailynews.com/new-york/hillary-clinton-delivers-presidential-campaign-speech-article-1.2257264