Dialogul UE-Rusia: „Diferenţe fundamentale şi lipsă de încredere“. Şi totuşi...

FOTO EPA-EFE

Nu se putea găsi moment mai potrivit decât vizita la Moscova a lui Josep Borrell, şeful diplomaţiei europene, pentru a se face auzită o poziţie dură, fără ocolişuri sau ambiguităţi, în ce priveşte politica rusă în ce priveşte respectarea drepturilor omului.

Scena internaţională era pregătită nu numai să salute o asemenea poziţie, ci să vadă în asta un pas decisiv al europenilor în susţinerea unei eventuale poziţii similare americane în stil tradiţional, adică evocând apoi stabilind paşii de urmat pentru ceea ce ar trebui să fie un nou pachet de sancţiuni la adresa Rusiei. Poate chiar la fel de eficiente ca acelea decise ca răspuns la preluarea şi încorporarea Crimeei ca parte a teritoriului Federaţiei Ruse.

Realitatea evenimentelor succesive petrecute la Moscova (începând cu întâlnirea Borrell-Lavrov şi spectaculoasa lor conferinţă comună de presă), arată însă că politica, la acest nivel, este mult mai complexă şi mai nuanţată, corespunzând unei situaţii internaţionale care a început, în mare urgenţă, să se detoneze spaţiile de confruntare (măcar teoretică) enunţate de odinioară de Trump pentru deliciul tribunelor. Acum e vizibil un impuls în favoarea marelui proiect de odinioară, cooperare posibil de reactualizat în condiţiile de acum deschise şi susţinute de mesajul politic fundamental al lui Biden „America is back!“. Asta nu se va putea face decât prin revenirea la tehnica - adevărat primejdioasă şi foarte complicată - a compromisurilor strategice, a negocierilor pe bază de oferte care nu pot fi refuzate, asumând risul legat de greutatea de a impune o soluţie comună tuturor ţărilor satelit (de rangul 1, 2 şi 3) ale fiecăreia dintre părţi.

Aceasta este, din punctul meu de vedere, esenţa baletului pe un fir de oţel deasupra prăpastiei care se derulează acum între Moscova şi UE. Contextul este dramatic, deoarece pandemia provoacă încă răni adânci, într-atât de dureroase şi infectate, încât încep să se constituie ca handicap economic de durată, afectând nu numai zona politică (unde convingerile, de regulă, se schimbă rapid, uneori chiar mai rapid decât la noi, afilierile la partide), ci şi comportamentul devenit imprevizibil al unor state sau alianţe. În consecinţă, are loc un conflict între „valorile tradiţionale“ şi necesităţile economice şi urgenţele sociale de tip nou.

Cum este această bătălie de acum între o dorinţă de a pedepsi exemplar Rusia pentru practicile sale în domeniul drepturilor omului şi dorinţa reală a politicienilor de a urma drumul şi practicile în domeniu care, pe parcursul a ani de zile, nu s-au abătut nici măcar un milimetru.

Rusia rămâne constant la punctul său de vedere iniţial, inclusiv în cazul de acum, asumat ca politică de stat şi prezentat interlocutorilor ca parte a politicii naţionale a unui stat independent şi suveran. De partea cealaltă, dincolo de textele inflamate publicate de diverşi analişti politici, europenii sunt cu mult, mult mai rezervaţi. Probă faptul că, la finele anului trecut, miniştrii de Externe din UE nu au putut să cadă de acord asupra unei propuneri, cerere comună către şefii de stat şi guvern care se vor reuni în luna martie, pentru a impune sancţiuni pe cazul Navalnîi. Mai mult - şi poate aşa se va înţelege cu mult mai bine ce se petrece la acest nivel al discuţiilor, în conferinţa de presă alături de Lavrov, Borrell a spus că, cel puţin până în acest moment, niciun şef de stat din UE nu a propus în mod oficial asemenea sancţiuni şi că discuţiile finale pe acest subiect vor avea loc în cadrul Summitului din martie. Miniştrii de Externe europeni oare nu aveau cum să propună sancţiuni precise fără voia şefilor? Ba da, dacă doreau, îşi puteau aminti că, în decembrie anul trecut, Uniunea Europeană se dotase cu un mecanism specific de sancţionare a delictelor din terţe ţări de nerespectare a drepturilor omului, varianta europeană a „Magnitsky Act“ din SUA.

Şi totuşi, se aşteaptă. Interesele sunt prea mari şi mizele care se pun pe masă au un caracter special, tocmai pentru că răspund dorinţei de normalizare la un etaj superior a cadrului, apoi a conduitei negocierilor pentru managementul sau/şi reglementarea conflictelor. Dacă, a spus Borrell, problema esenţială între blocul comunitar o reprezintă „diferenţele fundmentale şi lipsa de încredere“, atunci Lavrov a replicat că începutul procesului foarte necesar şi urgent de reconciliere ar trebui făcut prin crearea unui canal oficial care să se ocupe de detonarea bombelor plantate în cadrul războaielor informaţionale.

„Rusia şi Uniunea Europeană pot şi trebuie să lucreze împreună“ a spus şeful diplomaţiei europene, afirmând că vaccinul Sputnik-V ar trebui să fie aprobat de către UE, cu precizarea că o confirmare a înaltei eficacităţi a vaccinului „este o noutate bună pentru întreaga omenire, asta însemnând că avem mai multe mijloace la îndemână pentru a lupta împotriva pandemiei... Sper că, acum, Agenţia Europeană pentru Medicamente va putea certifica acest vaccin pentru folosirea în Statele Membre... Va fi chiar o veste bună pentru noi deoarece, aşa cum ştiţi, nu avem destule vaccinuri şi, în acest sens, este binevenită o nouă sursă de aprovizionare. Din nou, felicitări oamenilor de ştiinţă ruşi pentru succesul înregistrat“. În continuare, şeful diplomaţiei europene a lansat ultima propunere, de data asta privind reluarea formulei „Quartetului“ pentru Orientul Apropiat (Rusia, SUA, UE şi ONU) pentru a relua negocierea pentru un proces real de pace în zonă, incluzând în mod egal şi nepărtinitor interesele israeliene şi palestiniene.

Asta ar fi deschiderea majoră în situaţia atât de complicată şi care pare fără multe speranţe pentru europenii traşi pe sfoară de semnatarii contractelor pentru livrarea de vaccinuri, ceea ce deja a produs dezertarea Ungariei în favoarea Sputnik V, urmată foarte posibil de Republica Cehă, asta în condiţiile în care vaccinul Pfitzer este refuzat de India, una dintre cele mai importante pieţe ale lumii, pesemne tot în favoarea vaccinului rusesc.

Ruşii se simt într-atât de tari pe poziţie încât, chiar în plină vizită a lui Borrell, au expulzat trei diplomaţi occidentali (din Germania, Suedia şi Polonia) acuzaţi de participare la recentele demonstraţii de stradă pro-Navalnii.

Concluzia: jocurile se deschid şi nu cum credeam noi. Mai precis, nu se ceartă şi nici nu se împacă cine visăm noi.