Diferenţa dintre armata şi serviciul de informaţii, de peste Prut

Ministrul apărării, de la Chişinău, diplomatul de formaţie militară, Vitalie Marinuţa - în centrul imaginii - alături de ambasadorul Statelor Unite în Republica Moldova, William Henry Moser, în stânga fotografiei.

Cine şi-a asumat - şi din ordinul cui? - misiuni de intimidare a jurnaliştilor, de la Chişinău şi Bucureşti, a căror singură "vină" este aceea de a susţine, cu argumente istorice, cu pledoarii de bun simţ, cu un patriotism nemimat, necesitatea reunificării europenilor, de naţionalitate română, trăitori în stânga şi în dreapta Milcovului de azi, Prutul lacrimilor românilor cu conştiinţă naţională?

Ce anume a provocat comentariul de mai jos? Este vorba de două evenimente publice. Surprinzătoare. De ce? Prin natura afirmaţiilor a doi demnitari din Al Doilea Stat Românesc – aşa cum deja este identificat pe harta lumii, la Departamentul de Stat, peste Ocean.

Primul s-a derulat la şedinţa din 20 februarie a executivului de la Chişinău. În mod neaşteptat, pentru cei avizaţi, activitatea Ministerului Apărării a fost apreciată pozitiv – da, aţi citit bine! – de către premierul de peste Prut. Deloc întâmplător.

Al doilea s-a petrecut cu 24 de ore înainte – dar a devenit relevant doar acum – în prezenţa preşedintelui Republicii Moldova, care a fost invitatul special al celor care au făcut bilanţul unei structuri informative controversate, cu trei componente vizibile, toate neoficiale.

                            Un ministru cu potenţial euro-atlantic

La şedinţa din 20 februarie, a guvernului Republicii Moldova, activitatea Ministerului Apărării, de la Chişinău, a fost apreciată, într-o manieră deloc negativă, de însuşi premierul Vlad Filat.

Pentru cititorul acestor rânduri, o asemenea atitudine este banală. Din păcate constituie excepţia – care nu a fost întâmplătoare –, nu regula raportării la armată, a celui ce conduce, de facto, landul dintre Prut şi Nistru.

Ce lăuda conaţionalul Filat?

Afirmaţiile lui pozitive au fost exprimate în legătură cu ratificarea unui acord, între Republica Moldova şi Uniunea Europeană.

Pe baza acestuia, militarii români, din stânga Prutului, pot participa la acţiunile Uniunii Europene de gestionare a crizelor.

Pentru o informare obiectivă, precizez că omologul oficial al premierului de la Bucureşti, cel de la Chişinău, a ţinut să fie transmisă populaţiei (oficial circa 4.000.000 de locuitori, dintre care aproximativ 1.000.000 lucrează în Vestul Europei, iar în jur de 500.000 în estul bătrânului nostru continent) opinia sa, conform căreia ratificarea acordului constituie o realizare notabilă, pentru entitatea statală, dintre România şi Ucraina de azi.

De ce? Premierul – deloc previzibil – de peste Prut consideră că ratificarea va contribui la consolidarea relaţiei Republicii Moldova cu Uniunea Europeană, în domeniul securităţii.

Şi mai ce? Atenţie!

O prevedere expresă a programului de guvernare! Care, dacă nu mă înşeală memoria, era şi practic încă este al Alianţei pentru Integrare Europeană.

Asta chiar dacă ultimul acord, parafat de liderii celor trei partide componente – Partidul Liberal, Partidul Democrat şi Partidul Liberal Democrat din Moldova – a fost denunţat, adică aneantizat politic de conaţionalul nostru, ex-student la Iaşi, primit relativ recent, cu onoruri adecvate, de junele politician autohton, Mihai Răzvan Ungureanu, pe atunci încă premier, în vremea când credea că zăpada trebuie dată la o parte de octogenarii satelor amărâte din Moldova, cea din dreapta Prutului.  

Ce a mai afirmat aspirantul la Uniunea Europeană – deşi conduita sa politică nu exclude supuşenia faţă de viitoarea Uniune Euro-Asiatică, a tizului său Vladimir Putin – vajnicul premier de la Chişinău?

O precizare:"Este un acord-cadru foarte important, despre care am vorbit în diferite formate. Pe lângă faptul că este beneficiar, Republica Moldova trebuie să şi contribuie. Acest cadru nou, care urmează să-l avem cu Uniunea Europeană, trebuie să ne facă nu doar să apreciem realizarea, dar, totodată să înţelegem că suntem parte a unui proces de gestionare a crizelor”.

Dar ce a mai adăugat ulterior este o probă de reorientare turistică, pe harta mobilă, de la est de graniţa NATO – oficial pe Prut.

Filat a declarat – incredibil, dar adevărat – că ...Ministerul Apărării este bine pregătit pentru orice eventuală intervenţie.

Nefiind aici vorba de Transnistria. Care este un subiect tabu, între Vladimir de la Kremlin ( a se citi Putin) şi cel care mai se închină şi la Berlin (a se citi Filat).

Zice conaţionalul nostru, liderul executivului de peste Milcovul de azi: "Asta înseamnă că, în continuare, trebuie să fim pregătiţi pentru a participa. La nivelul Ministerului Apărării suntem gata. Am demonstrat că avem oameni pregătiţi şi capacitate inclusiv la nivelul conducerii. Trebuie să fim gata şi la capitolul situaţii excepţionale şi poliţie, în toate domeniile”.

Cum a tradus aceste ultime afirmaţii presa pro-Filat, de la Chişinău?

Ca o laudă publică adusă ministrului apărării, Vitalie Marinuţa.

Dar - nota bene -, acelaşi premier atenţiona, recent, într-o altă şedinţă a guvernului, pe acelaşi ministru, ca să îşi pună ordine, în armata din subordine...

Tot Filat a amânat sine die concretizarea acordului mai sus menţionat, din raţiuni ce au ţinut, tacit, de obiecţiile Estului, faţă de alinierea instituţiei militare, din cel de-Al Doilea Stat Românesc, la exigenţele/propunerile vestului...

De ce a schimbat acum  macazul?

O fi sunat – ca din întâmplare - telefonul administraţiei prezidenţiale, cea de peste Ocean. Vicepreşedintele SUA, Joe Biden fiind ultimul vizitator, de referinţă geostrategică, al Chişinăului, care îl cunoaşte bine pe premierul Vlad Filat.

Şi cum comunitatea euro-atlantică – implicit cea europeană - are drept garant al prosperităţii şi independenţei sale pe superputerea lumii, Statele Unite ale Americii, brusc totul a fost revăzut, adăugit şi limpezit public.

Ministrul Vitalie Marinuţa fiind o personalitate echilibrată, deosebit de apreciată, de către interlocutorii occidentali, pentru receptivitatea sa la implementarea progresului  corespunzător timpului actual, în organismul militar existent în Republica Moldova.

Semn că acest demnitar tânăr, de la Chişinău, va avea un viitor politic cel puţin interesant, în evoluţia landului românesc, dintre Prut şi Nistru.

                            Nimic despre secţia anti-România 

Al doilea eveniment invocat în preambulul acestui comentariu este şedinţa Colegiului Serviciului de Informaţii şi Securitate/S.I.S., la bilanţul căruia a participat preşedintele Republicii Moldova, Nicolae Timofti.

Conform comunicatului oficial au fost trase concluziile profesionale privind evoluţia S.I.S., în anul trecut, şi s-au fixat sarcinile pentru acest an. Firesc. Regulamentar. Până la un punct, chiar un exerciţiu democratic.

În stilul lui sobru, care îl diferenţiază atât de omologul de la Bucureşti, cât şi de liderii partidelor ce au alcătuit Alianţa pentru Integrare Europeană, preşedintele Timofti a evocat eforturile pentru reintegrarea ţării – limbaj ce probabil vizează Transnistria – şi contracararea fenomenelor negative, dăunătoare, de genul deturnării de fonduri, corupţiei şi protecţionismului.

Apoi, preşedintele celui de-Al Doilea Stat Românesc a punctat misiunile viitoare, precum:

1.reintegrarea raioanelor de est, în câmpul constituţional al Republicii Moldova; 

2.susţinerea informativă, a executării programului de guvernare;

3.necesitatea luării măsurilor eficiente, pentru anticiparea şi prevenirea riscurilor de natură să provoace destabilizarea situaţiei interne;

4.eficientizarea măsurilor de contracarare a fenomenelor de corupţie, protecţionism, deturnare de fonduri din bugetul de stat, în special prin trucarea rezultatelor licitaţiilor publice în domeniul economic şi cel al infrastructurii, contrabanda, traficul de droguri şi persoane etc.

O.K.! – mi-am zis, poate vine, cu ceea ce mă aşteptam, şeful de la S.I.S., Mihai Bălan.

Ei, aş!

El a afirmat doar că trebuie eficientizată comunicarea cu factorii de decizie şi se impune o atenţie mai mare dezvoltării resurselor umane. Aici este şi călcâiul lui Ahile, al serviciului amintit.

Parte dintre cadre sunt formate după dobândirea independenţei Republicii Moldova. Acestea înţeleg pragmatic utilitatea integrării în Uniunea Europeană. 

Un alt segment de profesionişti sunt cu o evoluţie, de înţeles, în epoca sovietică, motiv pentru care, în sinea lor, şi-ar dori apartenenţa la viitoarea Uniune Euro-Asiatică. Modelul lor fiind autoritarismul, deloc european, al preşedintelui Vladimir Putin.

Ei bine, un al treilea corpuscul este compus din ceea ce generos aş numi secţia anti-România, băieţandri învăţaţi să privească statul român ca pe unul cu tendinţe imperialiste, ostil istoriei unei republici inventate de sovietici. Trist. Dar adevărat. Atâta pot, atâta au învăţat. Asta aplică. 

Din raţiuni care îmi scapă, acest ultim corpuscul, cu sprijin evident, de la estul Europei, mitraliază - în mediul electronic - tot ceea ce înseamnă opinie unionistă, în presa din cele două state româneşti. Mercenari anonimi, cu creierele bine apretate, cu istorie sovietică, dar combativi, nu glumă. 

Culmea culmilor este că...

...tocmai profesioniştii din serviciul comparabil, mult mai puternic, mai bine dotat, şi cu o experienţă excepţională, din dreapta Prutului, îi lasă să bată câmpii, în numele unei libertăţi de exprimare pe care colegii din serviciile similare occidentale, dacă ar fi întrebaţi despre această lipsă de reacţie, cel puţin s-ar mira. 

Restul – adică tot ce a urmat în bilanţul S.I.S. – ţine de vorbe mari, deloc acoperite de fapte. Mai degrabă fumigene, pentru opinia publică, precum afirmaţia că " astăzi există o serie de fenomene de risc în creştere, inclusiv în apropierea geografică a ţării noastre, precum şi o serie de problematici regionale, care afectează tot mai mult securitatea natională."

În viziunea şefului S.I.S., acest serviciu trebuie să gestioneze  ameninţările generate de poziţionarea celui de-Al Doilea Stat Românesc, între Uniunea Europeană şi “Estul”...

Concluzia?

În biroul lui Vitalie Marinuţa busola geopolitică are acul indicator spre vest.

În cel al lui Mihai Bălan, la aceeaşi busolă, acul se învârte ameţitor, fiind parcă mai atras spre…”Est.”