Dilema doamnei Merkel: Eliberarea lui Navalnîi şi a protestatarilor sau renunţarea la Nord Stream 2
0
Perspectiva sancţiunilor la adresa Nord Stream 2 la nivelul Parlamentului European, presiunile la nivelul Comisiei şi lipsa unei schimbări de macaz la Washington anunţă vremuri grele pentru industriaşii germani.
Doamna Cancelar Angela Merkel se confruntă cu o nouă dilemă, la final de mandat, fapt ce reclamă acţiuni importante în raport cu Rusia lui Putin. Pentru că astăzi are de ales: fie determină o reacţie a Rusiei în sensul revenirii la regulile democratice, prin eliberarea opozantului Alexei Navalnîi şi a protestatarilor paşnici, fie se confruntă cu sancţiuni şi blocarea Nord Stream 2.
Gazoductul controversat a fost reclamat de miniştrii de Externe din statele membre ale Flancului Estic nu o dată. Mai mult, adoptarea sancţiunilor europene la adresa Rusiei a ridicat, de fiecare dată, problema includerii între acestea a blocării Nord Stream 2. Germania a preferat să afirme că este vorba despre un proiect privat, al unor companii, nu despre un proiect strategic ruso-german, care-i permite Gazpromului şi Rusiei să ocolească Ucraina şi Estul Europei în tranzitul de gaz rusesc către Europa Occidentală. Acum lucrurile sunt mai complicat de explicat, în contextul tentativei de asasinat a lui Navalnîi cu Novichiok, a salvării sale in extremis la o clinică din Germania, a expunerii întregii implicări a serviciilor secrete ruse FSB şi GRU, a revenirii lui Navalnîi în ţară şi a arestării sale în urma unor proceduri extrajudiciare, apoi a arestării a mii de protestatari paşnici în întreaga Rusie.
Cancelarul german, Angela Merkel, a cerut marţi seară, 2 februarie, eliberarea imediată a opozantului rus Aleksei Navalnîi şi încetarea represiunii manifestaţiilor opoziţiei ruse. "Verdictul împotriva lui Aleksei Navalnîi este foarte departe de normele statului de drept. Navalnîi trebuie să fie eliberat imediat. Violenţa contra manifestanţilor paşnici trebuie să înceteze", a scris cancelarul federal într-un mesaj publicat pe Twitter de purtătorul său de cuvânt, Steffen Seibert.
Un tribunal din Moscova l-a condamnat marţi pe opozantul rus, critic acerb al Kremlinului, la trei ani şi jumătate de închisoare, după ce a decis că acesta a încălcat condiţiile de eliberare în urma unei condamnări cu suspendare în 2014, dar a spus că termenul său de închisoare va fi scurtat pentru timpul în care s-a aflat în arest la domiciliu. Cu toate acestea, motivaţia schimbării condamnării cu suspendare – pentru o cauză discutabilă – în condamnare cu executare şi contextul – expunerea Castelului lui Putin de la Marea Neagră şi a luxului fetei ilegitime a lui Putin – ridică semne de întrebare puternice asupra legitimităţii şi a legalităţii demersurilor autorităţilor ruse.
Astăzi, şi Rusia lui Putin are o problemă, la fel de importantă. Dilema o priveşte, în egală măsură. Nord Stream 2 e un proiect în care a investit masiv, care trebuia să fie gata demult, a fost blocat mai bine de un an din cauza sancţiunilor aduse de administraţia Trump la adresa oricărei companii ce lucrează la proiect, motiv pentru care nu a fost terminată încă construcţia sub-marină. Exportul de gaze e parte a finanţărilor regimului Putin şi a apropiaţilor săi, de unde şi miza majoră pentru Rusia. Dar acum, dilema se dezvoltă pe aceeaşi direcţie: eliberarea lui Navalnîi la solicitarea Occidentului sau riscul de a rămâne fără conductă.
FOTO EPA-EFE
În ambele cazuri, pe ambele subiecte, Rusia a reacţionat foarte dur. Pe nenumărate voci, inclusiv a purtătorilor de cuvânt al MAE rus şi al Kremlinului, Regimul Putin a denunţat amestecul în treburile interne din partea SUA şi a Occidentului – o variantă vetustă de reacţie, rămasă din perioada sovietică, a comunicării publice, care e depăşită demult inclusiv la nivelul jurisprudenţei Consiliului de Securitate al ONU – vezi rezoluţia 1244 din 1999 referitoare la Kosovo sau 1973/2011 privind responsabilitatea de a proteja în cazul Libiei. Nu mai vorbim despre nenumăratele ingerinţe ale Rusiei în spaţiul post-sovietic sau şi în terţe state sau auto-asumarea unilaterală a “apărării ruşilor, rusofonilor şi compatrioţilor”, orice ar însemna aceste etichete.
În egală măsură, interesul pentru finalizarea Nord Stream 2 este major. Deşi a anunţat că preia şi va finaliza ea, prin propriile companii, conducta, nici Rusia nu a fost în stare şi nici companiile relevante nu au fost de acord să rişte sancţiunile americane. Rusia trebuie să decidă pe care dintre cele două opţiuni o va îmbrăţişa, deoarece se precizează tot mai clar că nu are cum să prindă cei doi iepuri după care fuge concomitent astăzi: Nord Stream 2 şi represiunea asupra lui Navalnîi şi a protestatarilor care-l susţin.
În cazul Rusiei lui Putin, problemele sunt şi mai importante. Dacă otrăvirea lui Navalnîi a stârnit reacţii în cercul său de apropiaţi, expunerea operaţiunii FSB/GRU a fost deja o palmă importantă adusă sistemului şi regimului. Însă punctul care a rupt toate zăgazurile a fost publicarea anchetei despre Castelul lui Putin de un miliard, o filmare care nu se putea realiza fără participarea directă a oamenilor din interior, cu precădere a serviciilor de informaţii, de pază şi protecţie. Această filmare a fost văzută de peste 110 milioane de ori, şi ea a stârnit furia publică, în faţa unei vieţi pline de lipsuri, a unei perioade economice dificile şi în faţa luxului şi extravaganţei conducătorilor, făcute pe bani publici.
A da înapoi în orice direcţie vine cu costuri majore pentru Putin, deja ajuns la minimul încrederii publice de la intrarea în funcţia de premier, în 1999. Şi eliberarea lui Navalnîi şi a protestatarilor este un pas pe care preşedintele rus nu şi-l permite, pentru că ar arăta slăbiciune la nivel intern şi ar elibera unul dintre principalii săi critici. Nici renunţarea la Nord Stream 2 nu s-ar putea face fără costuri majore, măcar cele implicate în construcţia de până astăzi, ca să nu mai vorbim despre costurile nevalorificării gazului transportat de acum înainte prin noua conductă. Dar şi aici, discuţiile ruso-germane vor trebui să ajungă la o concluzie pentru a sprijini una dintre cele două variante şi opţiuni.
Sosirea lui Joe Biden la Casa Albă vine şi cu o reînnoire a angajamentului Americii pentru democraţie şi drepturile omului, care devin parte a politicii şi dosarelor şi cu Rusia, şi cu China. Cu atât mai dificil de renunţat la aceste percepte în Germania, acolo unde intervine şi presiunea internă, şi cea europeană. Parlamentul European s-a pronunţat deja în această materie şi a decis să ceară Comisiei Europene stoparea Nord Stream 2 ca sancţiune la adresa Rusiei pentru cazul Navalnîi. Deci drum de întors nu există.
Se încarcă comentariile...
