Din nou, Macron! Între clivajele din Franţa şi cele din Uniunea Europeană

Foto: Claudiu Lucaci, moderator, expert comunicare,  Alina Achim-Inayeh, GMF, şi Ştefan Popescu, expert.

Organizatorii dezbaterii de miercuri, 27 aprilie, au fost LARICS (Laborator pentru Analiza Războiului Informaţional şi Comunicare Strategică), Institutul de Ştiinţe Politice şi Relaţii Internaţionale al Academiei Române şi German Marshall Fund România.

Au participat dna Alina Achim-Inayeh, Director German Marshall Fund România, dl Ştefan Popescu, expert de politică externă, analist în relaţii internaţionale, fost Secretar de stat în MAE. Moderatorul dezbaterii a fost jurnalistul Claudiu Lucaci. Dezbaterea poate fi urmărită AICI.

Subiectul dezbaterii, aşa cum a fost enunţat de dl Claudiu Lucaci, a fost reprezentat de un eveniment important, respectiv alegerile recent încheiate din Franţa, dar care, ca şi implicaţii, nu se rezumă deloc doar la Franţa şi este la rândul lui parte a altor evenimente mai largi care afectează lumea de astăzi şi ne afectează şi pe noi, în România. Ce înseamnă pentru Franţa şi Uniunea Europeană aceste alegeri din Franţa?

Emmanuel Macron, Marine Le Pen şi Jean-Luc Melenchon. Sursa: AFP via ljdd

Domnul Lucaci evidenţiază faptul că între cele 2 tururi ale alegerilor prezidenţiale din Franţa s-a vorbit despre „pericolul Le Pen”. A fost vorba despre vreo „minune” că nu a câştigat aceasta sau de fapt ar fi fost previzibil că nu va câştiga?

Dna Alina Achim-Inayeh punctează faptul că nu consideră că „pericolul” a fost depăşit întrutotul de rezultatele acestor alegeri, că „pericolul” este încă prezent. Dacă ne uităm la absenteismul foarte ridicat, voturile invalide, ajungem pe undeva la 16 milioane de voturi, care se apropie de voturile date în favoarea lui Macron. Aceste alegeri arată că, deşi a fost o oarecare mobilizare pentru realegerea preşedintelui Macron, mobilizarea nu a fost pentru alegerea pozitivă a platformei preşedintelui Macron, ci este o alegere de vot de blam pentru Marine Le Pen, vot de blam care nici nu este chiar atât de puternic. Să nu uităm că vor urma alegeri legislative în iunie. Dacă Macron nu îşi va mobiliza aliaţii şi susţinătorii ca să aibă o reprezentare mare în Parlament, ne putem trezi cu un preşedinte fără mare putere, cu un parlament opus lui.

Dl Ştefan Popescu continuă cele spuse mai devreme şi punctează că pentru prima dată Marine Le Pen nu a mai fost izolată pe scena politică, avându-l alături şi pe Eric Zemmour, care a luat 7%. Observă faptul că s-au prăbuşit candidaţii dreptei şi stângii tradiţionale, iar din electoratul stângii radicale, reprezentat de Jean-Luc Melenchon, jumătate s-au dus către Macron, mai mult de un sfert s-au abţinut şi aproape un sfert au votat-o pe Marine Le Pen. Este un lucru îngrijorător pentru că ne duce cu gândul din nou la lupta de clasă. Acest electorat popular a suferit începând din 2009 de pe urma crizei financiare, urmându-i alte crize, apoi toate aceste probleme au erodat şi clasele mijlocii, care erau coloana vertebrală a sistemului occidental. Ne găsim în faţa unui nucleu dur centrist reprezentat de Macron şi un electorat popular care tinde să se ducă ori spre stânga radicală, ori spre dreapta radicală. Deci victoria lui Macron nu este chiar aşa solidă aşa cum pare, provocările sunt foarte mari şi vor fi consecinţe pe următorii 5 ani.

Cum au votat în turul al doilea alegătorii candidaţilor din primul tur al alegerilor prezidenţiale din Franţa. Sursa: lexpress

Claudiu Lucaci. Urmează alegerile legislative. Ce se va putea întâmpla acolo şi de ce?

Revenind la prima întrebare, dna Alina Achim-Inayeh nu crede că această victorie a lui Macron este o minune, ci era oarecum previzibilă. Minunea va fi în iunie dacă Macron va reuşi să îşi asigure o majoritate în Parlament. În 2 luni se poate întâmpla orice. Această victorie de acum, la modul cum se împart voturile pe generaţii, la modul polarizat în care sunt împărţite preferinţele ideologice, nu este garantată să se repete în iunie, iar aceste lucruri au implicaţii nu doar pentru Franţa, ci pentru întreaga Uniune Europeană.

Dl Ştefan Popescu arată cum, potrivit constituţiei franceze, preşedintele statului are puteri extinse şi are deopotrivă putere aproape exclusivă în ceea ce priveşte politica externă, de apărare, dar în contextul dat alegerile legislative din iunie sunt practic al treilea tur al alegerilor prezidenţiale. Melenchon şi-a afirmat deja doleanţa de a fi numit prim-ministru. Emmanuel Macron se poate totuşi întâlni în iunie cu o eventuală majoritate foarte dificil de gestionat. Acesta afirmă că în Franţa coabitarea avea mai demult un istoric oarecum pozitiv, având mai multe exemple de preşedinte de o culoare politică şi prim-ministru de altă culoare politică, dar aceştia făceau parte din partidele tradiţionale de dreapta şi stânga şi, atunci când era vorba de interesele Franţei, puneau acestea mai presus de alte lucruri.

Dl Claudiu Lucaci. În Franţa exista un fel de coabitare între cele 2 mari partide tradiţionale, dar din 2002 nu au mai avut această coabitare. Dar cum va fi oare acum? Cum se va contura o posibilă majoritate în Parlament? Cum va fi politica externă a Franţei în funcţie de ce alianţe se vor face în Parlament, pe care le va face Macron? În plus, mai este şi relaţia dnei Marine Le Pen cu anumite entităţi care au în spate interese ruseşti, respectiv o bancă, aceasta ce impact va avea?

Alina Achim-Inayeh spune că aceste relaţii ale dnei Marine Le Pen cu Rusia au contat destul de mult în realegerea lui Macron.

În această complicată ecuaţie politică din Franţa există şi elementul propriului partid al lui Macron, abia apărut acum 5 ani. Vom vedea cum va evolua acest partid la alegerile din iunie, ceea ce face ca predicţiile să fie foarte complicate. Avem o polarizare foarte mare a politicii Franţei acum şi nu crede că se poate merge pe o alianţă între Macron şi vreuna dintre extremele dreaptă şi stângă, respectiv Marine Le Pen sau Jean-Luc Melenchon, ci cu cele mai apropiate de centru care poate vor face o coaliţie cu Macron.

Dl Claudiu Lucaci menţionează faptul că sistemul politic din Franţa nu este ca cel din România, acolo preşedintele poate numi pe cine doreşte drept prim-ministru fără a mai avea nevoie să încerce să păstreze măcar unele aparenţe, ca în România, dintr-un partid sau o coaliţie fără o majoritate de 50% + 1 reprezentare în Parlament.

Dl Ştefan Popescu se întreabă dacă victoria de acum a lui Macron va reuşi să impună aceeaşi dinamică pozitivă şi partidului său, lucru care l-ar avantaja, oferindu-i un nucleu dur. Stânga şi dreapta tradiţionale au structuri foarte bine puse la punct în teritoriu, dar se pare că nu au reuşit să le mobilizeze la aceste alegeri, nu au funcţionat foarte bine. În funcţie de aceasta, Macron este posibil să fie nevoit să se apropie de stânga radicală. Şi Melenchon, reprezentantul stângii radicale, dacă ne uităm la viziunea sa de politică externă, este tot pentru o relaţie apropiată de Rusia pe unele dosare ca şi Marine Le Pen. Mai este şi problema stabilităţii – fără o stabilitate în parlament, cum va putea Franţa să îşi mai asume obligaţiile pe care le are pe linie de securitate, în NATO, faţă de UE. Chiar şi o majoritate la limită, care nu ar funcţiona, ar fi foarte problematică.

Dna Alina Achim-Inayeh scoate în evidenţă un lucru foarte important - şi anume că nu putem să facem o analiză foarte „la rece” a alegerilor din Franţa şi a ceea ce se poate întâmpla în iunie fără să ţinem cont şi de situaţia „la cald” a faptului că suntem în război în Ucraina, care poate influenţa foarte mult alegătorii. Totul depinde foarte mult şi de ce va face Rusia şi de ce va face Ucraina. Rusia de exemplu este posibil chiar să repete ce a făcut în Cehia şi Bulgaria mai demult şi să atace depozite de muniţii dintr-un stat NATO. Iar aceste lucruri pot schimba foarte mult datele problemei din Franţa. Trăim într-un context foarte volatil.

Dl Ştefan Popescu menţionează că politica externă a a fost reprezentată oarecum mai modest decât în alţi ani în dezbaterile dintre Macron şi Marine Le Pen. De asemenea, în spatele acestui război se află viitoare probleme şi crize economice - deja avem o creştere a preţurilor la combustibil în Franţa, la materii prime, la produse de primă necesitate, ceea ce poate schimba datele problemei.

Claudiu Lucaci. Efectele războiului din punct de vedere economic sunt prezente în toată Europa. Iată că acum Rusia a închis gazul pentru 2 ţări din estul Europei, dar este posibil ca gradual să se apropie cu aceste măsuri şi de ţările din vest. Este posibil ca ceea ce vedem în Franţa că se întâmplă la nivel social să se întâmple şi în alte state europene, care nu au neapărat alegeri acum. Este posibil să vedem o tendinţă ca oamenii să vrea să voteze altceva?

Dl Ştefan Popescu arată cum a observat în presa franceză unele declaraţii ale unor oameni care au spus că au votat cu Le Pen pentru a da un vot de protest la adresa lui Macron. Ajunge să opreşti gazul în Polonia şi Bulgaria ca să creezi probleme şi în Europa şi dacă va creşte preţul benzinei în Franţa peste 2 euro până în iunie guvernul nu va putea acoperi această creştere. Au cheltuieli militare, au datorii care trebuie plătite, iar doamna Alina Achim-Inayeh completează spunând că Macron a făcut şi unele promisiuni electorale cu cifre, cu sume, de care va trebui să ţină cont.

În continuare, raportat la întrebarea dlui Lucaci dacă ceea ce se întâmplă în Franţa nu se poate cumva răspândi şi în alte părţi, dna Alina crede că se întâmplă de fapt chiar invers -  respectiv ceea ce se întâmplă în Franţa acum, adică o ascensiune a lui Marine Le Pen până la 41%, nu face decât să oglindească un trend care deja a început de mai demult în ţările din est, din Polonia, Ungaria, şi se duce înspre vest, poate chiar şi în Germania, în Suedia. Dânsa vede o aliniere acum a Franţei la aceste tendinţe.

Iar în ceea ce priveşte războiul informaţional, există o confuzie din toate părţile. Evident că Rusia este propagandistul numărul 1, dar în acest moment este o multitudine de informaţii care zăpăcesc nu doar alegătorii francezi, ci pe toată lumea. De asemenea, în opinia dânsei partea informaţională şi partea economică a războiului sunt uşor ignorate, cam uşor trecute cu vederea.

Sursa: portail-ie

Dl Ştefan Popescu arată cum electoratul occidental s-a radicalizat un pic, începând din SUA şi până în Marea Britanie şi iată că şi în Franţa, care sunt state etalon din Occident, de la care undele de şoc se pot propaga mai departe. Arată cum chiar şi în discursul lui Macron el a pus accent pe „suveranitate” şi „independenţa Franţei”. Este clar că ne îndreptăm spre unele mutaţii în viziunea Franţei, eventual şi unele măsuri protecţioniste.

Este posibil să ne îndreptăm spre o Uniune Europeană unde egoismele naţionale vor căpăta o greutate suplimentară, chiar dacă Macron a câştigat alegerile din Franţa.

Claudiu Lucaci. Există un curent care să crească în statele europene împotriva arhitecturii care mergea spre federalizare care circula în Uniunea Europeană? Vom vedea în continuare o unitate în această Uniune Europeană sau vom vedea o prăbuşire lentă a acestui concept de unitate europeană din jurul Bruxelles, impulsionată de aceste forţe politice centrifuge?

Dna Alina Achim-Inayeh reaminteşte punctul în care ne aflam înaintea acestui război - ne aflam chiar la sfârşitul crizei generate de pandemie, criză care a generat noi mişcări şi schimbări sociale în Europa, deja se vorbea despre nevoia unui nou contract social la nivel european. Pe acest fond a început acest război, care ne duce înspre o dimensiune militară, dar nevoia unui nou contract social devine poate chiar mai serioasă acum în contextul acestui război.

Forţele centrifuge se vor accentua în următoarea perioadă pe fondul recesiunii economice generate de războiul din Ucraina, dar şi pe fondul acestei nevoi de un nou contract social, mari mase de oameni nemulţumite, care nu se regăsesc reprezentate în viaţa politică, atât la nivel naţional, cât şi la nivel european. Dar dânsa crede că aceste forţe centrifuge nu vor vrea neapărat ruperea de Uniunea Europeană, cât mai mult relaxarea de la aceste politici europene, şi crede că după această perioadă de relaxare se va reveni nu la politici de federalizare, în care spune că dânsa nu crede, ci la politici mai adaptate la nevoile actuale, mai active, nu reactive, la o coeziune care să permită politici mai flexibile, mai vizionare.

Dl Ştefan Popescu susţine că o viziune mai flexibilă înseamnă că proiectul federal a murit şi că ne îndreptăm către o Europă cu geometrii variabile. Arată cum Franţa trebuie să se orienteze şi spre interior, avem acolo nu doar o fractură socială, ci şi o problemă identitară foarte pregnantă. Francezii care au votat cu Marine Le Pen se regăsesc în sud, şi în zona Marsilia, unde sunt puternic afectaţi de fenomenul migratoriu. Aminteşte o terţă opinie conform căreia, în lupta dintre China şi SUA, Europa va fi absentă, nu va conta, pentru că Europa va fi foarte afectată de probleme identitare şi de fluxul migratoriu dinspre Africa, iar aici Franţa reprezintă o privire în viitor pentru ce se va întâmpla cu lumea occidentală.

Pe de altă parte, resursele necesare transformării de pe agenda lui Macron şi a Uniunii Europene sunt resurse foarte limitate. Acest Plan Adiţional de Reconstrucţie şi Rezilienţă abia a fost generat, pentru că statele din nord s-au opus. Acum Macron spune că ar fi nevoie de un al doilea plan care să îl completeze pe primul, pentru că avem acum criza generată de războiul din Ucraina.

Dl Popescu se întreabă în continuare ce se întâmplă acum la Shanghai. Este posibil să fie unele sancţiuni mascate la adresa Occidentului?

Dl Claudiu Lucaci susţine impresia avută de dl Popescu. Probabil vom vedea în perioada următoare. Dacă va urma şi capitala la lockdown, probabil vom fi siguri că avem de a face cu sancţiuni „cu perdea” la adresa Occidentului.

Dna Alina Achim-Inayeh susţine că nu este nicio surpriză aici, vorbim de multă vreme despre o falie care devine tot mai evidentă între Rusia, China, India, Arabia Saudită, Venezuela etc. şi Occident.

Dl Claudiu Lucaci arată cum poate că şi ceea ce se vede acum în Franţa, dar şi războiul din Ucraina pot să arate pe viitor dacă nu vorbim de un simplu război local, ci dacă poate reprezintă ceea ce se spune uneori – o împărţire a lumilor.

Dl Ştefan Popescu aminteşte că nucleul dur al electoratului lui Melenchon, care a fost aproape la egalitate cu Marine Le Pen, este constituit din „Vestele Galbene”.

De asemenea, tandemul dintre Franţa şi Germania a început să fie un pic dezechilibrat – apar disensiuni atât din punct de vedere energetic (Germania reticentă încă la energia nucleară), dar şi pe tema reînarmării Germaniei.

Alina Achim-Inayeh revine la ce s-a spus mai devreme, şi anume că ne uităm cu siguranţă la o falie adâncită de războiul din Ucraina, la 2 lumi diferite, într-un mod foarte simplificat ne uităm la lumea Vestului şi la lumea dictaturilor. Ceea ce va continua să se întâmple şi pe plan economic, dar şi pe plan de valori, de adeziuni ideologice este posibil să ne ducă spre un fel de viitor „război rece”.

Revenind la diviziunile din cadrul electoratului francez, avem şi o diviziune generaţională, nu numai în Franţa. Extremele, cei foarte tineri şi cei mai în vârstă au votat pentru Macron, în timp ce aceia între 25 şi în jur de 60 de ani au votat mai mult cu Le Pen. Aceste diferenţe generaţionale, care sunt şi în România, se măresc de la an la an. Aceste divergenţe cresc, nu se micşorează.

Votul la al doilea tur al alegerilor prezidenţiale din Franţa în funcţie de vârstă. Sursa: lexpress

Dl Lucaci întreabă dacă nu cumva această creştere a nemulţumirii care se exprimă public, a cetăţenilor, că sunt foarte mulţi migranţi, este posibil să ducă în toată Europa la aceste feluri de situaţii „inflamabile” ca în Franţa? Oare şi în România ne îndreptăm spre o posibilă îndepărtare de consolidarea proiectului european, ne îndreptăm spre o instabilitate, spre o cuplare la alte state-garanţi de securitate? Ce este acest concept de „suveranism” despre care se vorbeşte şi în Franţa foarte mult?

Dl Ştefan Popescu subliniază faptul că tot ceea ce se discută acum arată că avem conştiinţa că intrăm într-o nouă epocă istorică. Războiul din Ucraina, competiţia SUA - China, intrarea în cea de a patra revoluţie industrială (se schimbă modelul economic, tehnologiile, sursele de energie) este clar că au repercusiuni politice - observăm de exemplu cum dispare clivajul dreapta-stânga. Iar procesul de adaptare al naţiunilor este dificil, avem egoisme statale care apar, avem diferenţe de viteze între aceste state. România ar trebui să îşi folosească resursele foarte bine pentru că este posibil să fie ultimul tren când mai putem folosi aceste resurse europene.

Dl Lucaci întreabă ce înseamnă să ne folosim mai bine resursele? Este vorba despre un protecţionism?

Dna Alina punctează că „protecţionismul” acesta nu este deloc un lucru nou, este un lucru care era dintotdeauna. Acum poate se vorbeşte mai mult despre asta, este mai vizibil, dar fiecare ţară îşi proteja deja propriile industrii, propriile resurse. Nu este nimic nou, dar asta se acutizează din cauza recesiunii economice.

Acest naţionalism care creşte în toate ţările europene nu înseamnă că vom avea o dictatură sau un conglomerat de state dictatoriale care să ia locul Uniunii Europene. Dar deja avem o pluralitate de oameni care votează mereu împotriva sistemului politic actual, iar aceştia ar trebui luaţi în considerare. Aceşti oameni trebuie incluşi oarecum în mainstreamul politic.

Dl Ştefan continuă susţinând că aceşti oameni sunt totuşi în responsabilitatea partidelor tradiţionale. Pentru că este foarte uşor să dăm vina pe unele persoane ca Marine Le Pen sau Eric Zemmour, care captează atenţia oamenilor, dar partidele tradiţionale se compromit prin comportamentele şi acţiunile lor. Partidele din mainstream ar trebui să aibă o altă atitudine şi să caute să capteze interesul acestor oameni.

Diferitele „clase sociale” şi felul în care au votat acestea în alegerile prezidenţiale din Franţa. Sursa: jean-jaures.org

Dl Lucaci menţionează şi dânsul că principial parcă fiecare dintre aceste partide sau entităţi ar părea să fie de acord să includă pe toată lumea în proiectele politice, măcar să fie luaţi în seamă aceşti oameni, însă în esenţă lucrurile sunt aşa de mult timp şi nu s-a schimbat nimic –Marine Le Pen, Viktor Orban sau Brexitul nu au apărut dintr-odată. Dar cine să ofere în Europa astfel de soluţii? Avem în Europa diferite grupuri de state. Noi, România, care parcă nu avem niciun cuvânt de spus, la ce ne vom ralia?

Dna Alina Achim-Inayeh spune că i se pare că este un lucru absolut normal să avem grupuri de state cu interese diferite, interese care să fie discutate şi să se ajungă la un compromis. Ceea ce este de speriat este însă relaţia cu actorul de peste ocean, cu SUA. Şi la ei vor fi în curând alegeri. Dacă sentimentul anti-american care a existat în Europa şi de dinainte de război va continua să crească ne vom uita la o fractură între Europa şi SUA şi acest lucru poate oare împinge Europa către o alianţă cu China? Este clar că o alianţă cu Rusia este greu de imaginat, dar cu China?

Dl Ştefan Popescu. Conflictul cu Rusia a generat o mare deziluzie în unele medii europene. Este clar că şi în Europa există diferite ambiţii de autonomie strategică, Franţa era exponentul acestor ambiţii. Acum este clar că au avut încă nevoie de SUA din punct de vedere militar, pentru a-şi asigura securitatea, dar după ce se va termina acest război ce se va întâmpla? De exemplu, Germania trebuie să-şi realizeze 40% din PIB prin export. Ce va face? Sunt provocări foarte mari, va trebui să găsim pieţe de substituţie, cum vom face această tranziţie energetică? De asemenea, problema Europei cu controlul frontierelor. Va trebui să îşi asume din punct de vedere securitar şi Africa, pentru că Rusia a fragilizat unele state din Africa, le-a destabilizat, ca de exemplu Mali, Republica Centrafricană, state care mai reprezentau încă un zid în faţa fenomenului migratoriu.

Europa este într-o situaţie dificilă şi nu se ştie dacă se mai poate vorbi de un leadership european acum. Franţa nu-şi poate asuma acest lucru singură, va trebui să facă acest lucru împreună cu Germania, cu care însă va trebui să ajungă la un numitor comun pe foarte multe dimensiuni.

Olaf Scholz. Sursa: dw

Dna Alina Achim-Inayeh îşi exprimă speranţa că va putea fi purtată odată într-o emisiune viitoare o discuţie şi despre situaţia din Germania, pentru că este foarte complicată situaţia şi acolo. Lucrurile nu sunt aşa de simple, alb-negru, aşa cum le-a prezentat Olaf Scholz în discursul lui în faţa Bundestagului acum câteva săptămâni. Avem o situaţie complicată în Franţa, avem o situaţie complicată în Germania, la nivelul întregului continent, plus alegeri în SUA.

Dl Lucaci mulţumeşte invitaţilor şi promite că va continua această serie a dezbaterilor.

Proiect LARICS realizat împreună cu GMF România.