Europa

articolul anterior articolul urmator

Discursuri sterile

100
7 Mar 2016 07:09:29
Andrei Pleşu

Există, probabil, dintotdeauna, tipuri de discurs al căror succes e asigurat de „corectitudinea“ ţanţoşă a amplasamentului lor ideologic. „Se poartă“, „dă bine“, e „democratic“, e „progresist“, e „împotriva discriminării“, e pentru „drepturile omului“, e „trendy“ etc.

Să fiu bine înţeles: ceea ce simt nevoia să amendez nu sunt temele şi atitudinile subiacente ale acestui tip de discurs. Preţuiesc (uneori puţin contrariat) democraţia, n-am nimic de zis contra progresului (chiar dacă, pe urmele lui Caragiale, pot fi excedat, din cînd în cînd, de imperativul „progresului cu orice preţ“), nu-mi plac discriminările sectante, mitocăneşti şi isterice şi cred în impunerea strictă a drepturilor omului peste tot în lume. Ceea ce mă deranjează sunt ipocriziile lucrative, retorica superficială născută din dorinţa de „a face impresie“, alinierea convenabilă la corul „oamenilor de bine“, adică a acelora care spun întotdeauna numai ce trebuie, care sunt mereu „up to date“, de partea bună a baricadei. Fără convingeri reale, fără reflecţie autentică, fără implicare concretă.

Un exemplu de acută actualitate ne oferă dezbaterea europeană legată de problema refugiaţilor. Avem, pe de o parte, vocea „conservatorilor“ preocupaţi de „puritatea etnică“ şi culturală a bătrînului nostru continent şi, pe de altă parte, vocea oamenilor „cumsecade“ şi grijulii, preocupaţi de soarta „aproapelui“ aflat în necaz. Problema este că nici una din cele două tabere nu e, de regulă, „la butoane“. Nici apărătorii integrităţii europene, nici avocaţii asumării necondiţionate a milioanelor de extra-europeni care vin către noi, nu au de luat hotărîri eficiente, nu au de administrat în mod convenabil situaţia nou-creată. E vorba mai curînd de opinii. Foarte vocale adesea, radicale, revoluţionare putem zice, dar lipsite de orice capacitate, sau intenţie de a interveni. De curînd, un foarte curajos fost boxer, fost angajajat al firmei de pază „Scutul negru“ (!!) l-a luat la întrebări pe prim-ministru, aflat în vizită la Cluj: de ce islamizează ţara, de ce ascultă de UE, de ce favorizează nişte venetici pe socoteala copiilor şi bătrînilor noştri? Domnul cu pricina a redescoperit, ca să zicem aşa, lupta de veacuri cu turcii şi a găsit, în sfîrşit, explicaţia problemelor naţionale: refugiaţii. De fapt, şi-a însăilat un mic portret public: invită – fără mare succes – la mitinguri, are de apărat o „cauză“, a apărut la televizor etc. Problema refugiaţilor e, aşadar, materia primă a unei vigilente „vocaţii“ patriotice. Soluţii? Facem garduri ca Viktor Orban, ne luăm la trîntă cu Bruxelles-ul, luăm exemplu de la Putin sau de la chineji şi ne-aţinem în calea premierului ca să-l dăscălim. Evident că oricine are dreptul să-şi expună convingerile. Cu condiţia să nu se simtă, sub ele, oratoria vandabilă, neaoşismul rudimentar, inflaţia eu-lui propriu.


Nu mai puţin iritantă este retorica pro-refugiaţi, foarte vie mai ales în Occident. O sumedenie de inşi „cool“, anti-establishment, flancaţi de politicieni „de opoziţie“ şi încurajaţi de imaculate principii civice, pledează pe diverse tonuri pentru „deschidere“: să primim tot, să găzduim toată nefericirea lumii, să integrăm, să salvăm, să hrănim, să ne bucurăm de oaspeţi. Chestie de „umanism“, de globalizare, ba putem pentru ca să zicem de „europenism“! Iarăşi: oamenii aceştia nu au de rezolvat probleme de cazare, de alimentaţie, de absorbţie socială, de educaţie, de sănătate ş.a.m.d. Dar sunt pe baricade. Se uită de sus la cei niţeluş mai speriaţi, mai prudenţi, mai pragmatici. Strigă lozinci „generoase“, dar nu le trece mai niciodată prin cap să ia, de pildă, acasă, o familie de refugiaţi. Asta nu! Nu e treaba lor! Să se ocupe „statul“, că - vorba lui Conu` Leonida – „de-aia-i stat, el ce grijă are?!“

Ce vreau să spun? Că aflaţi dinaintea unei probleme de o anvergură şi de o gravitate fără precedent, trebuie să ne abţinem de la gesticulaţia de bon ton, indiferent de ce parte s-ar situa. Da, Europa nu poate fi azil planetar, dar nici nu poate asista inertă la o catastrofă de proporţii. Nu ne putem preface că nu ne interesează, nu putem mima absenţa.

Da, Uniunea Europeană a adoptat, necugetat, o seamă de măsuri pripite, fără să calculeze riguros consecinţele, fără să-şi evalueze ferm potenţialul. Mai multă (şi mai consecventă) implicare în zona de obîrşie a crizei, mai multă cooperare cu agenţi extra-europeni, co-interesaţi în rezolvarea conflictelor, mai multă analiză ne-electorală, mai multă ingeniozitate organizatorică, mai puţine discursuri, mai puţine idiosincrasii, mai multă chibzuinţă tehnică, filtre mai inteligente şi mai scrupuloase la graniţe – iată cîteva puncte de pornire cît de cît rezonabile. Restul e tapaj mediatic, ţîfnă pro sau contra, chermeză de stradă, discurs gata-făcut, cochet şi rentabil pentru „imaginea“ proprie. În încheiere, trebuie să mărturisesc o mare perplexitate şi o mare tristeţe. Islamul nu e, cum am ajuns să credem, o adunătură de terorişti, o armată de kamikaze, o cultură a fundamentalismului. Din păcate, în această materie, europenii au ajuns la un inadmisibil nivel de ignoranţă. Nu voi inventaria, acum, ce datorează cultura noastră spaţiului arab. Dar ceea ce e grav e că, în chiar graniţele acestui spaţiu, uitarea propriilor tradiţii, decăderea spirituală, blocajul creativităţii au căpătat o tentă apocaliptică. Şi nu pot să nu mă mir că ceea ce a rămas viu în Islam nu pare interesat să participe la soluţionarea problemelor sale interne, mulţumindu-se să-şi „delege“ dramele, eşecurile, dezastrele unei alte culturi. Cu alte cuvinte, Islamul nu pare să mai creadă că singura rezolvare funcţională şi durabilă a problemelor sale e de căutat în însăşi lumea islamică. Europa poate – şi trebuie – să ajute, dar nu se poate substitui lumii arabe. E imposibil şi nesănătos.

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

100 Comentarii

gyll
7.03.2016, 07:20:17

Sterile?Nu prea cred! Atăta timp căt produc agitație nu pot fi sterile,doar puerile. Însă,pe cale de consecință,mai știi de unde ”sare iepurele”?

+7 (11 voturi)
Vanatorul/d.c.
7.03.2016, 07:45:55

........ Un sfert de ora Prima a trecut ea. Apoi le-a ajutat pe cele doua gemene, care nici macar nu au atins sarma. La trecerea fetitelor, instinctual, tatal a apasat pe sarma si mai zdravan cu talpa piciorului. Mainile-i zvacnisera si ele in sus intru obtinerea celor cativa centimetri in plus, centimetri care au permis fetitelor lor sa treaca nezgariate pe capusoare de ghimpii ascutiti si ruginiti. Veni si randul lui, sa treaca. Din nefericire mama nu avea aceeasi forta in picioare si brate, iar gaura din gard s-a micsorat cu mult. Nu mai conta insa cele cateva zgarieturi cu care s-a ales tatal. Erau bucurosi ca trecusera si nu-i mai putea ori nimeni de-acum. In gandul lor, tatal si mama se felicitau ca nu au mers impreuna cu grupul la punctul de trecere al frontierei..Probabil ar fi pierdut foarte mult timp cu formalitatile de inregistrare si, in afara de asta, cine stie unde i-ar fi dus. Dupa cum le arata mica harta pe care o aveau cu ei inca de la plecare, orasul X si gara lui ar trebui sa fie aproape. Poate 3 sau 4 ore de mers pe jos. Mama cauta prin bagaje, scoase 2 sandvisuri si le dau fetitelor. Trebuiau sa le mance din mers. Era periculos sa ramana prea mult acolo. Plecara, fiecare dintre cei doi parinti tinand pe umar un bagaj si de mana o fetita. Granicerul tocmai isi terminase conserva primita de-acasa…Isi aprinse o tigara. Se uita la ceas. Mai avea un sfert de ora si urma sa fie schimbat. Se ridica de langa trunchiul salciei batrane unde se asezase sa manance, pentru a mai privi o data in stanga si-n drepata prin binoclu militar, la fasia care o avea in consemn. Atunci ii vazu..Nici nu erau departe. La poalele dealului, la vreo 200 de metri..Mama, tata si 2 copii. Regla benoclul pentru a le vedea si mai bine chipurile. Privi cateva clipe la ele si isi zise: „Pfiuuu..! Identic de..frumusele gemenele..! N-au mai mult de 4 ani..Valeu…! Da’ daca tat-su mai trage asa tare de sarma din gard , s-ar putea sa o rupa si sa-mi dea de treaba..” Vazu insa, ca sarma nu s-a rupt. Mai privi cateva secunde la ei si, vazandu-i ca se indeparteaza, lasa binoclu din maini. Pleca si el in directia opusa. Era directia din care trebuia sa-i vina schimbul si voia sa-i mai tina un pic de vorba. Facu insa doar cativa metri si se opri ..ingrozit..! Brusc, realiza ca cei patru se indreptau spre un sector care ramasese minat de la ultimul razboi. Isi scoase arma de la piept si cu alergand cu ea in mana in directia celor patru, incepu sa strige cat il tineau plamanii: „Nuuu…! Nuuu..! Opriti-va..!..Mina..! Bum-Bum..!” Mama intoarse capul apoi ii striga barbatului, care era cu vreo cativa metri inaintea ei: „Ne-au vazut..! Un soldat inarmat alerga catre noi..!” Tatal, privi si el in urma. Lasa jos bagajul de pe umar, isi lua fetita in brate, spuse mamei sa faca si ea acelasi lucru. Mai zise: „Sa fugim si noi…! Poate se multumeste cu ce gaseste in bagaje si ne lasa in pace..” In incercarea de a o ajuta sa alerge mai repede, barbatul isi apuca femeia de mana si, amandoi cu copiii in brate, o luara la fuga. Granicerul lasa sa-i cada arma din mana..! Cazu si el in genunchi si apoi se lasa pe spate. Nu-i venea a crede... Desi trecusera secunde bune privind cerul , avea inca in ochi momentul exploziei si trupurile sfartecate…! Se ridica incet, incet, Isi aprinse o tigara, isi trecu degetele prin par si scoase din buzunar portofelul. Il deschise si scoase el o poza. O poza in care doua gemene suflau vesele in 4 lumanari infipte intr-un tort..!

+10 (30 voturi)
gyll
7.03.2016, 07:30:55

”Europa nu poate fi azil planetar, dar nici nu poate asista inertă la o catastrofă de proporţii. Nu ne putem preface că nu ne interesează, nu putem mima absenţa” Europa a cucerit prin foc ,sabie și sănge lumea arabă. Doar disensiunile celor care au condus hoardele de ”pelerini”(jefuitori) și impotența de a-i săpăni au făcut ca lumea arabă să se revolte și să reziste cuceririi și asimilării totale. Astăzi lumea arabă nu mai este o lume arabă,dacă extemismul islamic nu s-ar manifesta așa precum se manifestă ,eteroclita populație nu ar avea probleme de convețuire. Tot astăzi lumea arabă ne exportă ceea ce noi i-am dat cu un mileniu în urmă,extemism religios și ură pănă la saturație. Dar trăim sub alte vremuri. Și,măcar în al 13-lea ceas mințile”luminate”ale politicieniilor europeni se vor trezi și vor proceda în consecință.

0 (10 voturi)
Paun Al
7.03.2016, 07:37:48

Destabilizarea , ISIS , razboiul din Siria , Irak , Afganistan ...nordul Africii ... isi au cauze in politica occidentala , in special a SUA , ca si conflictelor inter religioase din lumea araba ,oscilatia lor intre dictaturi si teocratii ... Numai ca nu asta este cauza reala a emigratiei . Este un pretext actual . Este si o afacere a traficantilor ... de 7 miliarde de Euro . Cauza reala sunt cei peste 1 miliard de oameni care traiesc cu sub 1 $ pe zi , alte 2 miliarde care traiesc cu sub 2 $ pe zi . Visul , disperarea si determinarea multor sute de milioane dintre ei este sa-si schimbe viata in Occident . Presiunea imigratiei va fi imensa in urmatoarea perioada . Mai ales ca au vazut ca se poate . Ca Europa este o regiune usor penetrabila . Europa va fi ocupata prin numarul emigrantilor si natalitatea ridicata a emigrantilor in urmatorii zeci , poate o suta de ani . Acum frica noastra de cei 6 mii de refugiati arata doar teama , imaturitatea noastra sociala , ca putem gestiona efectele acestei crize .Si pe buna dreptate . Nu am putut integra tiganii , ba mai mult ne manelizeaza , ne tiganizeaza ei pe noi . Teama noastra este justificata ...:) Garduri , sau alte masuri administartive vor intarzia procesul . Daca -i primesc sa zicem alte tari europene si vor circula liber in UE , vor ajunge in timp , legal si la noi . Noroc ca saracia noastra si ramanerea noastra in urma ne face deocamdata neatractivi . Noroc sa suntem ultimi din UE , daca asta poate fi numit ..."noroc" ...:)

+10 (14 voturi)
Taunul 77
7.03.2016, 08:02:15

Solutionarea conflictului din Siria e solutia la stoparea valului de refugiati. De acolo vin majoritatea. Dar pe acolo toti au interese care se bat cap in cap. In special Occidentul si Putin. Astuia din urma nu-i prea pasa. Bombardeaza pana cand Assad ramane la Putere. Fiindca refugiatii nu se indreapta catre Rusia lui. Ci spre tarile bogate din vestul si nordul Europei. Iar Occidentalii daca tot ii primesc, ar trebui sa se intrebe ce fac cu ei, ii tin definitiv sau doar temporar? Daca raman cu ei definitiv, se multumesc sa-i tina doar ca asistati social si sa le plateasca diverse ajutoare sau incearca sa-i integreze intr-un fel si sa-i puna la munca pentru a-si castiga singuri existenta?

+3 (7 voturi)

Vezi toate comentariile (100)

Modifică Setările