DOCUMENTE Despre ce se va vorbi la Consiliul Extraordinar JAI şi Summitul şefilor de state şi guverne

Dincolo de discuţia pasională de acum, oare nu ar fi cazul să vă fie prezentate textele propunerilor legislative făcute de Comsia Europeană şi susţinute de Parlamentul European, cele care de acum urmează circuitul formal clasic: Consiliu JAI şi Summitul şefilor de state şi guverne, eventual chiar unul neprevăzut, în urgenţă, chiar în această lună?

Cred că este normal şi cinstit, pentru a vă putea fonda opiniile pro sau contra, să aveţi asigurat accesul direct la documentele ca atare. Este un lucru esenţial în spiritul democraţiei reale care ar trebui să caracterizeze un sistem transparent şi responsabil de luarea deciziilor şi, de ce nu, de consultare a unei opinii publice informate şi avizate.

De ce n-au făcut-o guvernanţii? Nu ştiu. O facem noi acum. Şi facem acest lucru pentru că, aşa cum veţi vedea, este anormal să scoatem din context o singură problematică şi un singur tip de soluţie (cea privind sistemul relocării obligatorii de refugiaţi) din ceea ce este pachetului legislativ complex propus de Comisia Europeană. De-abia după aceea veţi avea elementele pentru a putea judeca asupra valorii de ansamblu a „soluţiei europene” care implică paliere politice multiple şi, mai ales, mişcări deosebit de interesante pe termen scurt, mediu şi lung. Dacă ele vor putea fi sau nu aplicate, asta e deja o altă problemă, tocmai aceasta va fi decizia ce va urma să fie supusă deciziei politice pe nivele succesive de reprezentare, începând cu ziua de măine, de la ora 15, momentul când, la Bruxelles, va începe reuniunea extraordinară a miniştrilor din Consiliul JAI. Toate amănuntele în timp real asupra acestei întâlniri, inclusiv conferinţa de presă (prevăzută să începă la ora 19, ora de la Bruxelles) le găsiti pe acest site.

Iată acum documentele prezentate de Comisia Europeană, toate elemente constitutive ale aşa-numitului „Plan Juncker”

• Aveţi aici textul propunerii în vederea unei decizii a Consiliului în vederea relocării a 120.000 de solicitanţi de azil dinspre Italia, Grecia şi Ungaria înspre alte ţări europene. Este vorba despre propunerea care vine să completeze pe cea anterioară, care privea relocarea a 40.000 de persoane, numărul total fiind de 160.000 de persoane. În virtutea statelor, Marea Britanie şi Irlanda beneficiază de posibilitatea de a participa doar dacă doresc la aplicarea acestor dispoziţii, iar în cazul Danemarcei există o clauză de non-participare fără excepţie (invocată deja).

• Puteţi accesa aici al doilea document, unde este descris Mecanismul permanent de realocare în caz de criză în funcţie de Sistemul Dublin. Aici, după cum veţi vedea, este descrisă „cheia de repartizare” obligatorie pentru toate statele membre, inclusiv posibilitatea ca imposibilitatea de a răspunde corespounzător (din motive temeinice, pe o perioadă de 1 an) să fie compensată cu o participare financiară a statului respectiv în valoare de 0.002% din PIB. Cum funcţionează mecanismul? Cum ca fi decisă activarea lui? Comisia Europeană va putea decide asupra existenţei unei situaţii de criză pe baza următoarelor elemente:

• creşterea numărului de solicitanţi de azil în decursul ultimelor şase luni
• creşterea numărului de cazuri de trecere ilegală a frontierei în ultimele şase luni
• numărul de cereri de azil per locuitor în raport cu media înregistrată la nivelul UE. Comisia va putea să propună şi numărul de persoane care pot fi relocalizate dintr-un Stat membru care se află în situaţie de criză. Va lua în considerare următoarele criterii:  
• numărul de cereri de protecţie internaţionale în raport cu numărul de locuitori ai statului membru (mai ales în ultimele şase luni), prin comparaţie cu media din UE
• capacitatea sistemului de azil a statului respectiv
• participarea statului membru respectiv la acţiuni de solidaritate anterioare, precum şi nivelul măsurilor de solidaritate de care statul respectiv a beneficiat anterior din partea UE. Mai este important de reamintit şi faptul că se propune şi o derogare limitată şi temporară în raport cu anumite dispoziţii ale Regulamentului Dublin, mai ales în ce priveşte criteriul de determinare a statului membru responsabil de examinarea cererii de azil. Aceasta înseamnă, pe scurt, că o persoană care ca fi relocalizată din Italia, spre exemplu, către un alt stat membru şi care primeşte dreptul de azil în statul respectiv, nu va dispune de un drept legal de şedere decât în ţara respectivă. Dacă, mai apoi, încearcă să ajungă în altă ţară membră UE, Sistemul Dublin prevede mecanismul de trimitere imediată în ţara de reşedinţă legală.  

• Aveţi aici textul Propunerii pentru o Reglementare prind „Lista europeană a ţărilor de origine sigure”. Într-o primă etapă, pe această listă ar trebui să figureze Albania, Bosnia Herţegovina, Kosovo, Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei, Muntenegru, Serbia şi Turcia. „O listă europeană comună care va permite nu numai ca statele membre să accelereze procedurile de azil pentru solicitanţii care provin din ţările respective, dar şi să reducă divergenţele exstente între statele membre privind modul în care sunt tratate cereri de azil similare.
• Puteţi citi aici Comunicarea Comisei Europene către PE şi Consiliu privind „Planul european privind repatrierea”. Împreună cu Documentul conex privind recomandarea asupra unui „Manual de repatriere” pe care-l puteţi citi aici. Deciziile de repatriere vor fi luate de tribunalele naţionale , iar în acest manual vor exista sfaturi practice pentru personalul implicat în aceste activităţi din statele membre, către instituţiile care au sarcina de a aplica Directiva „Repatriere”. În afară de aceasta, până în 2017, se prevede o rediscutare a termenilor Directivei existente. După o evaluare a Sistemului de Informaţii Schengen (SISI), în 2016 vor fi prezentate propuneri legislative în vederea introducerii obligatorii în acest sistem a deciziilor privind interzicereea intrării în UE precum şi cele privind repatrierea precum şi o propunere revizuită asupra „frotierelor inteligente”. Tot în 2016, va fi extins mandatul Frontex pentru gestionarea repatrierilor, mai ales în ce priveşte condiţiile de arestare şi reţinere, repatrierile voluntare şi metodele de trimitere forţată, interdicţiile de intrare şi garanţiile procedurale.  
• Foarte interesant este şi acest text privind Regulile de procedură în achiziţii publice care să sprijine măsurile destinate refugiaţilor (îl puteţi accesa aici) care prevede reducerea considerabilă a perioadei şi procedurilor necesare în asemenea situaţii, ea adăugându-se prevedrilor deja existete în Directiva 2014/24/UE unde se vorbeşte despre „procedura deschisă accelerată” . Important, deoarece, într-o primă etapă, există deja confirmat un fond de 780 de milioane euro pentru susţinerea tuturor măsurilor prevăzute de „Planul Juncker”, dar şi asigurarea că, spre exemplu, în acelaşi scop, vor putea fi folosite fondurile din politica regională. În etapa a două, foarte rapid, se vor aloca fonduri suplimentare până la 1,5 miliarde euro distribuţi către statele membre în raport cu proiectele dezvoltate în acest domeniu.  
•  În sfârşit, două texte privind dimensiunea activităţii externe a UE în chestiunea migraţiei. Primul este cel care vorbeşte despre Rolul Serviciului de Acţiune Externă în chestiunea refugiaţilor (aici), iar cel de-al doilea (aici) descrie crearea unui EU Emergency Trust Fund , cu precizarea contribuţiei UE. Iată despre ce este vorba în acest fond în valoare de 1,8 miliarde euro şi care va fi anunţat oficial cu ocazia reuniunii din Malta, pe 11-12 noiembre :

Important, deoarece, astfel, ar fi posibil ca, într-o anumită măsură să se poată crea platforme economice care să rezolve o parte dintre problemele care cauzează acest exod al migranţilor din zone distruse de războaie sau afectate grav de sărăcie endemică şi deplasări de populaţie necontrolate.

Acestea sunt documentele. Să vedem care vor fi şi deciziile. Negocierile sunt mai complicate şi mai dure ca niciodată, pe măsura mizelor şi a dezbaterilor din ce în ce mai inflamate pe pieţele naţionale. România şi-a spus cuvântul, aici nu mai este nimic de spus, există un angajament perm al preşedintelui, dublat de o poziţie similară a Guvernului.

Să vedem ce decid acum ceilalţi.