Eliberatorii

Oleg Malginov, ambasadorul Rusiei la Bucureşti, a declarat că Armata Roşie a eliberarea Ucraina, Moldova, România, Bulgaria şi Serbia de sub agresorii fascişti  FOTO Mediafax

Ambasadorul Federaţiei Ruse a declarat senin, de curând, că în 1944 România a fost „eliberată” de Armata Roşie. Cu alte cuvinte, între răposata Uniune Sovietică şi Rusia domnului Putin există o legătură directă, recunoscută ca atare, iar puterile occidentale au o mare problemă. Au oferit legitimitate acestui stat în trecut. Mă întreb dacă nu o fac şi acum.

Pactul Ribbentrop-Molotov e cunoscut până şi celor care habar n-au de istorie. Cele două puteri totalitare, Germania şi Uniunea Sovietică, şi-au împărţit sferele de putere în Europa Răsăriteană, demonstrând, nu-i aşa, numeroase afinităţi ideologice.

Să vedem cum stăm cu afinităţile ideologice. Această înţelegere nu a fost altceva decât un calcul rece din partea celor doi lideri, Hitler şi Stalin, „făcut cu degetul pe trăgaci”, cum afirma în testamentul său cel care avea să se sinucidă în aprilie 1945 în buncărul din Berlin. Hitler a vrut mână liberă în est, iar Stalin şi-a extins influenţa, sperând la un război de uzură în urma căruia Europa urma să-i cadă în braţe. S-a înşelat şi războiul declanşat de Germania se va dovedi unul de exterminare, total; nici urmă de afinităţi ideologice.

Ulterior invaziei Uniunii Sovietice, Marea Britanie şi Statele Unite au dovedit infinit mai multe „afinităţi ideologice” cu Stalin. Până în septembrie 1945, au pompat resurse în Armata Roşie, cât să crească mare şi frumoasă. Cifrele sunt edificatoare: 14.795 avioane, 7.056 tancuri, 375.883 camioane, 4.478.000 tone alimente, 15.417.000 bocanci... În cele trei întâlniri din timpul războiului, tătuca Stalin a primit totul, fără să i se ceară nimic în schimb. Ba chiar i-a fost servită inclusiv Polonia, pentru care Marea Britanie şi Franţa intraseră în război! 

La procesele de la Nurnberg au participat judecători şi procurori sovietici, unii dintre ei implicaţi în procesele Marii Terori. Perfectă legitimare! Sovieticii au susţinut că pactul Ribbentrop-Molotov e o mistificare nazistă, occidentalii au fost de acord; că în pădurea de la Katyn elita poloneză a fost masacrată de nazişti şi nimeni nu a avut obiecţii. Uniunea Sovietică a deportat şi ucis milioane de oameni, inclusiv din considerente pur etnice, din 1944; Occidentul a ridicat din umeri.

Stalin personal şi ideea comunistă au ieşit din cel de-Al Doilea Război Mondial având o legitimitate conferită cu largheţe, ceea ce l-a făcut pe Churchill să declare că „am omorât porcul cel mai slab”. Jumătate din Europa şi apoi din întreaga lume a căzut sub influenţa noului zeu. Mai putem vorbi de afinităţi ideologice?

Desigur, putem invoca determinismul istoric; nimic din ceea ce a fost nu putea fi făcut altfel. Dar asta nu schimbă lucrurile. Rusia de azi reprezintă, de fapt, Uniunea Sovietică de ieri. O recunoaşte ambasadorul domnului Putin la Bucureşti. Oare a avut loc şi un transfer de legitimitate? 

Să urmăriţi festivităţile de la 9 mai. Liderul de la Kremlin, după o paradă militară cum doar în Coreea de Nord mai vezi, ne va spune cum a eliberat Armata Roşie pe unde a trecut şi cum a salvat Uniunea Sovietică bătrânul continent. Apoi noi singuri vom trage concluzia: la o adică, o poate salva din nou. Eventual, tot cu încuviinţarea Occidentului.