Emmanuel Macron, Marine Le Pen şi ameninţarea întunericului de la Kremlin peste Europa

Nu putem să credem că, azi, în Franţa, miza electorală este una obişnuită, în normalitatea firească a procesului democratic, confirmând un candidat care evoluează în limitele (de altfel extrem de ample) impuse de regulile societăţilor occidentale.

Sigur că ne putem preface că am crede asta, dar, de fapt, cei mai mulţi ştiu foarte bine că bătălia de azi este excepţională din mai multe puncte de vedere şi, într-un anume fel, ne implică şi pe noi ca cetăţeni europeni care poate am vrea să trăim viitorul Europei în construcţia sa în simbioză cu spaţiul euro-atlantic. 

Corespondent de presă la Bruxelles pentru un sfert de secol, am urmărit îndeaproape evoluţia acestei arhitecturi deosebit de complicate şi care avea ambiţia de a reuni destinele lumilor ce fuseseră separate de teribila Cortină de Fier şi de a propune chiar şi Federaţiei Ruse, oricât de ciudat şi aventuros părea asta, o apropiere de noile valori, cu integrare lentă în unele structuri de dialog create special în acest scop, inclusiv Consiliul de cooperare NATO-Rusia, cu birouri de reprezentare deschise la Moscova. 

S-a spus atunci, în argumentaţii extrem de pasionate, că lecţia dată de blocarea destinului unei părţi de lume (cea cedată la modul cel mai neruşinat de Churchill în favoarea lui Stalin), avea să fie o lecţie mai mult decât suficientă nu numai pentru ţările respective, dar şi pentru cei de la Kremlin, astfel că, în timp, subţirelele filoane de cooperare, formale şi mai ales informale, aveau, poate, să devină autostrăzi pe care să poată evolua liber o cooperare multiplex. 

Culmea, destul de mult timp, presupunerile iniţiale păreau să se confirme şi câştigau realmente teren poziţiile celor care spuneau că se întrevedea posibilitatea unei schimbări reale de poziţii ideologice, speranţa fiind că Putin va impune echipei sale ceea ce devenise deja viziunea ultra-optimistă şi corectă politic în UE: o lume a diversităţii, a libertăţii asumate şi susţinută de bunăstarea devenită fenomen social cronic. Totul dublat şi fundamentat de un echilibru în reprezentarea politică, cel considerat acum clasic, între moderaţii de centru-stânga şi centru-dreapta, cu adăugiri adesea pitoreşti, chiar dacă foarte vocale, din zona extremelor. 

Teza principală a fost pentru mult timp că vechea polarizare socială şi politică favorizată şi cultivată ca armă ideologică în perioada Războiului Rece nu mai avea rost să fie pomenită deoarece, pur şi simplu, devenise caducă, depăşită de noile evoluţii democratice. Momentul de acum arată cât de mult s-a greşit şi, mai ales, cât de grave pot fi consecinţele. Pentru Europa în general cât şi pentru fiecare dintre Statele membre în parte.  

Invadarea Ucrainei de către armata Rusiei lui Putin reprezintă evenimentul care, din punctul meu de vedere, marchează o schimbare de substanţă a tuturor ideologiilor de dezvoltare şi de supravieţuire din spaţiul european, obligând la o neprevăzută dar extrem de reală repolarizare în toate domeniile imaginabile, fireşte începând cu relaţiile politice, diplomatice şi reflexul lor economic şi financiar. Nu mai e vorba despre implicarea sau neimplicare Europei sau a Rusiei într-un conflict militar, iar dezbaterea de fond nu este doar dacă este sau nu moral să trimiţi în Ucraina arme rele, din ce în ce mai multe şi sofisticate, aşa cum, timp de decenii au fost alimentate de către toată lumea conflictele de tip Afganistan, Siria, Irak, Libia sau cele, nenumărate, din ţările africane sau din America Centrală şi de sud, interesante doar din cauza resurselor lor naturale. 

În acest context de acum, miza este dorinţa uneia sau alteia dintre ţările europene, membre acum UE şi NATO, de a evolua pe mai departe într-un sistem care să continue direcţia de acum sau să aleagă cealaltă opţiune, cea oferită de ideologii Kremlinului: Statele Membre din UE să-şi schimbe opţiunea şi să meargă spre formula "Europa statelor-naţiune" parte într-o Eurasie care să se întindă de la Lisabona la Vladivostok, proiectul apărat cu atâta patos de Vladimir Putin şi de fidelul său locotenent D.Medvedev. 

În esenţă, asta este alegerea pe care trebuie s-o facă azi francezii. Vom vedea în ce sens va merge această alegere, cred că opţiunea pentru Macron ar fi cea logică, dar, pentru prima oară, şansele extrem drepte sunt foarte mari, ca niciodată în istorie, semn că propunerea doamnei Le Pen ca, în cazul în care că va câştiga, doreşte să demareze marele proces de apropiere strategică de Rusia şi să retragă Franţa din Comandamentul militar al NATO, sunt variante de joc pe care le doresc concretizate mulţi dintre alegători.  

Desigur, se poate şi o astfel de Europă. Perspectiva este însă strict legată de probabilitate scenariului cel mai negru, acela în care alegerile politice - cum este cea de azi din Franţa - devin expresia directă a unei dicotomii care opune LIDERUL mesianic însuşi viitorului naţiunii. Căci spunea doamna la Len la o întâlnire electorală la Arras: "Alegerea de duminică este extrem de simplă: fie Macron, fie FRANŢA". Adăugând în manifestele sale electorale şi o imagine cu prietenul Putin. 

De partea cealaltă, reacţia lui Macron este exact pe acelaşi portativ, atunci când spune că în Franţa urmează să se aibă loc "un război civil" în cazul victoriei candidatei de extremă-dreapta acuzată de foarte numeroase ori pe bază de documente publicate de diverse surse (foto) că, ani şi ani de zile, a fost subvenţionată de Moscova. 

Acestea sunt mizele unui scenariu al viitorului Europei care se va contura începând de diseară, dar cu multe şi uriaşe necunoscute tocmai datorită diferenţelor atât de strânse între susţinătorii celor două tabere. Iar asta, indiferent de rezultatul de azi, va influenţa mai departe marile procese decizionale politice, nu numai din Franţa, ci în relaţie cu structurile de cooperare din UE şi NATO şi, mai ales, cu ceea a ce a fost până acum garanţa centrului de stabilitate şi bunăstare din zona Euro, adică motorul franco-german. De aici ar putea, extrem de rapid, cu determinări create de poziţii diferite faţă de implicarea UE şi NATO în Ucraina, s-ar putea să apară noi direcţii, poate chiar neaşteptate în acest moment.  

P.S. Dacă vreţi să aflaţi rezultatele sondajelor de la urne din această seară, să ştiţi că dacă urmăriţi siturile belgiene, acolo veţi afla estimările mai devreme decât au voie să le anunţe francezii.