En entendant Jihadi John. Profeţia care se autoîndeplineşte în lupta cu terorismul

Maeştri ai decapitărilor, barbari medievali care aprind torţe umane, braţe ucigaşe ale unei ideologii fanatice, kamikaze care devin martiri. Frankensteini chitiţi să recupereze din istorie o veche ordine a Orientului Mijlociu. Aceştia sunt militanţii Statului Islamic (ISIS/ ISIL/ Daesh/ Al-Dawlat).

Cum să lupţi cu astfel de ameninţări asimetrice în mod raţional?   

Fără hazardări nostradamice, al Treilea Război Mondial este unul al terorismului, care angrenează deja o coaliţie internaţională coordonată de Statele Unite, un regim dictatorial sprijinit (încă) de celălalt fost pol al lumii bipolare – Rusia, câţiva actori nonstatali şi un Orient Mijlociu în clocot. În urma atacului din 9/11 a fost declanşat războiul global împotriva terorii (GWOT – Global War On Terrorism), când preşedintele Bush a separat huntingtonian terorismul de nonterorism şi a spus: “Esti cu noi sau eşti împotriva noastră”.  A urmat o invazie, orchestrată împreună cu Tony Blair, fundamentată pe o ipoteză care s-a dovedit a fi falsă, şi anume o presupusă legătură între Al-Qaida şi Saddam Hussein. Asta după ce prima acuzaţie, aceea că Hussein deţine arme de distrugere în masă, şi-a vădit caracterul dubitabil. Invazia din Irak a avut ca pretext un “război preventiv” – pe care Noam Chomsky îl numeşte “un eufemism pentru agresiune după bunul plac”. Invazia s-a dovedit a fi un eşec şi, mai mult decât atât, putem spune că răspunsul Vestului în urma episodului tragic 9/11 a destabilizat Orientul Mijlociu. De altfel, terorismul crescut în Irak şi-a găsit un incubator perfect în Siria vecină, destabilizată de războiul civil. Noua formă ISIS este practic imaginea în oglindă a puterii teroriste către care SUA a arătat ca să poată invadă Irakul, o profeţie autoîndeplinită avant la lettre.

ISIS vrea să retraseze contururile teritoriale din Orientul Mijlociu, configuraţia actuală fiind cea stabilită de francezi şi britanici, şi să instaureze un Califat Islamic care să cuprindă spaţiul vechiului Califat al Bagdadului. Asta arată că avem de-a face cu o organizaţie profund anacronică, însă impecabil adaptată la modernitate şi tehnologie şi cu un malaxor propagandistic uriaş. Cu toate că foloseşte o propagandă a fricii şi terorii, menită să îi asigure controlul teritorial în zonele Siriei şi Irakului, ISIS vrea să câştige şi consensul celor pe care îi asupreşte, prin promisiunea unei vieţi mai bune şi prin aplicarea unor principii moderne de administraţie publică. Ce-i drept, corupţia care domneşte în unele state din Orientul Mijlociu nu face decât să participe la răspândirea acestui mesaj.

Cum a apărut terorismul de tip ISIS 

Finanţat de statele bogate din jur precum Kuweit, Qatar sau Arabia Saudită în faza iniţială, Statul Islamic a devenit acum o franciză, reuşindu-se practic “privatizarea terorismului”. ISIS face în jur de două milioane de dolari pe zi, bani din care se autofinanţează şi asigură infrastructura necesară în zonele cucerite. Cum a fost posibilă apariţia subită a acestui nou tip de terorism, o nouă molimă globală care se extinde cu o repeziciune fantastică? Ei bine, fenomenul nu a fost chiar atât de subit şi a fost favorizat de câţiva factori. Înainte de toate, noua ordine globală este una multipolară, cu o balanţă de putere instabilă, cu alianţe schimbătoare. Apoi, organizaţia a avut soarta unui phoenix islamic, fiind practic o recompunere a ramurei Al-Qaida din Irak. Un factor favorizant a fost şi corupţia practicată de elitele oligarhe din statele vecine, care poate fi de mare “folos” în plin prozelitism ajutat de terorism. În plus, la asta s-a adăugat eşecul integrării populaţiei musulmane în unele state din Vestul Europei, în ciuda politicilor multiculturale aplicate.

The Economist publica la începutul anului un tabel din care reieşea că percepţia populaţiei vestice cu privire la proporţia musulmanilor în ţările lor este profund distorsionată. În  Franţa, de exemplu, unde aproape 8% din populaţie e musulmană, răspunsurile francezilor indică un procent de 31%, ceea ce arată o oarecare “sufocare” socială. Diferenţa era mare şi în Marea Britanie, unde populaţia de musulmani este de 5%, iar percepţia publică o ridică la 21%. De altfel, cele două state au avut politici diferite de integrare a acestei minorităţi. Dacă Marea Britanie a urmat o politică oarecum conservator-tolerantă, încurajând practicarea ritualurilor musulmane şi păstrarea obiceiurilor, Franţa a adoptat o poziţie mai degrabă reformatoare, fiind fermă în ceea ce priveşte regulile Republicii.

Atentatele oribile care au avut loc vineri în Paris, dar si cele din anii trecuţi, ne arată că intervenţiile militare nu au putut aduce pacea în Orientul Mijlociu, ele nu au fost decât premisele apariţiei lui Jihadi John, un spintecător nemilos şi crud, robotizat de o reţea scăpată de sub control. Trebuie căutate soluţii alternative în lupta cu acest gigant al terorii – în primul rând Vestul trebuie să caute să-i amputeze sursele de finanţare. Asta, alături de ignorarea conflictului din Siria pana în 2014, au fost cele două mari greşeli ale Vestului - puroiul acesta numit ISIS a crescut sub ochii Vestului până a scăpat de sub control.

Spirala extremismului - un cerc vicios care alimentează terorismul

Refugiaţii care au venit sa caute adăpost în Europa, fugind tot din calea unor pârjoliri ale teroriştilor, au găsit o Europă nepregatită să-i integreze. Nu mare ne va fi mirarea, aşadar, când vom vedea partidele de tipul Frontului Naţional al lui Le Pen umflându-se în procente electorale. În urma atentatului care a avut loc vineri în Paris se va înăspri cu siguranţă politica împotriva refugiaţilor. Ştiau teroriştii asta? Bineinteles că ştiau. Poate că teroriştii nici nu vor ca Vestul să îi primească pe cei care fug din calea terorii lor. Asta înseamnă mai puţine suflete de convertit. Din nou, nu vreau să fac afirmaţii hazardate, dar paşaportul sirian găsit asupra unui atacator poate fi un indiciu cât se poate de clar – e greu totuşi de crezut că un terorist umblă cu paşaportul la el fără să vrea să trimită un mesaj prin asta.

Semnalul preluat de coalitia internatională care luptă acum în Siria, şi nu doar, trebuie să fie unul clar: atacurile nu se vor opri aici, este nevoie de o strategie coerentă şi fermă în lupta împotriva terorismului, extremismul de tipul Bush şi-a dovedit deja eşecul. Terorismul este iraţional. Să nu devenim iraţionali – să nu confundăm refugiaţii cu teroriştii, să nu cădem în conspiraţii halucinante, să nu devenim extremişti. Nu, prin asta nu spun să stăm cu mâinile în buzunare, ci să căutăm mijloace cât mai rapide (şi responsabile) de destructurare a reţelei – oprirea finanţării, cyber attacks, atacuri ţintite etc. Teroriştii deja au început războiul.