Eşecul lui Orban Viktor

Allex e un sat din sudul Franţei. Primarul de acolo a anulat un referendum despre imigranţi, care trebuia să aibă loc pe 2 octombrie. Cel din Ungaria, programat în aceeaşi zi, s-a ţinut.

Există, desigur, multe diferenţe între cele două situaţii. În Franţa, era vorba despre un referendum local. La Allex, localitate cu 2.500 de suflete, urmează să ajungă, într-un centru de primire, 50 de afgani, irakieni şi sudanezi, transferaţi din aşa-numita „junglă de la Calais”. E doar o mică parte din cei peste nouă mii de oameni, care sunt blocaţi în preajma oraşului francez, în drumul lor spre Marea Britanie. Primarul din Allex a vrut să îi întrebe pe locuitori dacă sunt de acord cu transferul. Un tribunal a declarat că o asemenea consultare e ilegală, fiindcă adăpostirea de urgenţă e decisă de stat, nu de o comunitate locală.

În Ungaria, referendumul a fost convocat de Orban Viktor. Într-un fel, a fost vorba tot despre stat şi prerogativele sale. Numai că premierul maghiar nu era preocupat de opoziţia dintre autoritatea centrală şi cea locală, ci de o alta, şi anume dintre UE şi statul naţional. Mai precis, întrebarea pusă cetăţenilor a fost: „sunteţi de acord ca UE să impună instalarea în Ungaria a unor cetăţeni străini fără consimţământul Parlamentului maghiar?”.

Disputa Budapesta-Bruxelles e veche de un an. Să reamintim că, în septembrie 2015, Consiliul UE a decis ca un număr de 160 de mii de imigranţi ajunşi în Italia şi Grecia să fie redistribuiţi către celelalte state-membre, proporţional cu capacitatea de primire şi cu nivelul PIB. Ungariei îi reveneau 1.294. Orban nu a fost de acord cu ideea. A mobilizat şi alţi vecini, dar degeaba: şefii de stat şi de guvern au decis, cu o largă majoritate, că solidaritatea e un principiu important pentru UE.

Premierul maghiar nu s-a dat bătut. În primul rând, n-a primit pe nimeni. Bine, nici în celelalte state-membre nu au ajuns prea mulţi imigranţi. Într-adevăr, pe 28 septembrie a.c., numărul celor „relocaţi” ajunsese la 92.598, din care peste jumătate au mers în două ţări, Germania şi Franţa. Primul-ministru maghiar a decis că e nevoie de justificarea populară a refuzului, aşa că a chemat la urne cetăţenii împotriva „elitei de la Bruxelles”. Cerând un vot împotriva redistribuirii străinilor, Orban a argumentat că, în acest fel, ar fi, de fapt, apărate valorile europene. Orban a mers şi mai departe, sugerând că UE ar face bine să construiască un oraş în Libia - da, în Libia răvăşită de război -, pentru a caza acolo toţi nefericiţii veniţi din Africa sau Orient şi a putea face o analiză serioasă a solicitărilor lor de instalare în Europa.

Reacţiile faţă de politica lui Orban au fost dintre cele mai diverse. Ţările nordice au cerut Comisiei Europene să oblige guvernul maghiar să primească refugiaţi. Un oficial austriac a ameninţat cu depunerea unei plângeri la Curtea Europeană de Justiţie. Cea mai dură reacţie a venit de la ministrul luxemburghez de externe, care a afirmat că maghiarii ar trebui excluşi din Uniune. În Ungaria, unii au încercat să ridiculizeze demersul guvernului. De pildă, pe un afiş din campania anti-Orban se putea citi: „ştii că un maghiar vede într-o viaţă mai multe OZN-uri decât refugiaţi?”.

Orban Viktor a anunţat că va schimba Constituţia, fiindcă, a zis el, „maghiarii au fost puşi să aleagă între Budapesta şi Bruxelles, iar ei au ales clar Budapesta”.

Sondajele făcute înaintea votului din 2 octombrie au arătat că peste trei pătrimi din votanţi sunt de acord cu Orban. Singura îngrijorare a executivului de la Budapesta era rata de participare, fiindcă un referendum este validat dacă vin la urne minimum 50% plus 1 dintre cetăţeni. Iată de ce opoziţia socialistă şi alte 5-6 partide mai mici au cerut boicotarea consultării. Până la urmă, pragul necesar validării nu a fost atins. Doar 43,4% s-au exprimat. Dintre aceştia, 98,3% au fost împotriva cotelor.

Rezultatul seamănă cumva cu cel de la referendumurile din 2007 şi din 2012 de la noi, atunci când alegătorii români au fost chestionaţi în privinţa modului de scrutin majoritar în două tururi, respectiv în privinţa demiterii preşedintelui. Aproape toată lumea a fost de acord cu cele două teme, însă totalul votanţilor n-a fost suficient pentru validare. Asta a condus, în 2013, la diminuarea prin lege a pragului. Ce se va întâmpla în Ungaria? Deocamdată, Orban Viktor a anunţat că va schimba Constituţia, fiindcă, a zis el, „maghiarii au fost puşi să aleagă între Budapesta şi Bruxelles, iar ei au ales clar Budapesta”. Asta e doar o manieră de a ascunde eşecul. Şi la Bucureşti se zicea cam acelaşi lucru despre relaţia cu Bruxelles, acum patru ani, când USL n-a reuşit să adune o majoritate contra lui Traian Băsescu...