Euro-topics/ România, probleme cu presa? Nu, cu politicienii!

Are România o problemă cu libertatea presei? Aşa s-ar părea, după o serie de luări de poziţie care circulă la Bruxelles - fie că este vorba de rapoarte ale Organizaţiei „Reporteri fără frontiere" sau ale Federaţiei Europene a Jurnaliştilor, fie că ne uităm spre dezbateri organizate sub egida Parlamentului European.

Una peste alta, o serie întreagă de discursuri politice ne includ într-o grupă nu tocmai onorantă. România este citată adeseori alături de Ungaria, cu deja celebra ei lege presei, de Franţa şi Italia, cu presiunile de natură economică şi politică asupra jurnalişrilor sau vecina Bulgaria, unde nu demult o bombă a explodat la redacţia unei publicaţii critice faţă de premierul în exerciţiu.

Ceea ce României i se reproşează în primul rând este, aţi ghicit, menţionarea în proiectul noii Strategii Naţionale de Apărare (SNAp) a campaniilor de presă drept ameninţări la siguranţa statului.

Se mai poate observa că grupurile din Parlamentul European cele mai ofensive în această direcţie sunt cele socialist (S&D) şi liberal (ALDE). Explicabil. Întâmplător, sau poate nu, în cele cinci ţări considerate „cu probleme", la putere se află partide din familia popular-conservatoare. Aceasta este de altfel şi culoarea dominantă în Comisia Europeană. Iar grupul care o reprezintă în Parlamentul European, PPE, deţine o majoritate relativă.

Această alăturare , „PPE - probleme cu libertatea presei", vine, desigur, mănuşă pentru grupurile S&D şi ALDE, care, într-un anumit sens, formează „opoziţia" în sistemul politic de la Bruxelles. Chestiunea presei face parte dintr-un pachet mai larg de critici la care este supus grupul politic majoritar, de la politicile anti-imigranţi la măsurile de austeritate şi anumite accente eurosceptice.

Felul în care europarlmentarii PDL au încercat să blocheze petiţia ONG-urilor româneşti faţă de incluiderea presei în SNAp a dat apă la moară criticilor. Pe 2 decembrie, cei din PDL au venit în număr mare - prea mare - la lucrările Comisiei pentru Petiţii (PETI) şi au forţat un vot de respingere, contestat imediat de reprezentanţii S&D şi ALDE. Motivul: fuseseră exprimate 16 voturi de la PPE, în loc de 12, asta graţie „excesului de prezenţă" al eurodeputaţilor PDL.

Cum rar se întâmplă pe la Bruxelles, contestaţia a fost admisă în Comitetul Preşedinţilor din Parlamentul European, care a decis repunerea petiţiei pe ordinea de zi. Asta s-a văzut rău în Parlamentul European. Unii au interpretat zelul reprezentabnţilor PDL drept o încercare disperată de a acoperi cu orice preţ scandalul iscat de SNAp. Alţii doar au zâmbit, văzând un fel de repetare a episodului Roberta Anastase din Camera Deputaţilor de la Bucureşti, când un vot a fost manipulat, dar nu prin prezenţă excesivă, ci invers, din cauza multor absenţe... Doar că în Parlamentul European, asemenea artificii nu funcţionează.

Din păcate, România s-a băgat singură în mijlocul unor asemenea confruntări, într-un moment în care numai de aşa ceva nu avea nevoie. Avem destule probleme reale cu reforma justiţiei, cu corupţia, cu absorbţia fondurilor. Libertatea presei ne mai lipsea!

De fapt, aceasta nici măcar nu este o problemă în adevăratul sens al cuvântului . Presa românească este suficient de diversă şi există încă destule voci independente, ce nu pot fi frânte uşor, nici cu bani, nici prin presiuni de orice natură. Neajunsurile presei româneşti sunt cu totul altele.
Doar cei care au decis introducerea presei ca ameninţare la siguranţa naţională au creat o problemă. Şi nu jurnaliştilor, cel puţin deocamdată, ci chiar României. Şi nu în România, ci chiar la Uniunea Europeană. Acolo unde şi aşa acţiunile noastre se tranzacţionează destul de prost.