Europa, august 2016: Până unde pot ajunge Vigilantes? Primejdie sau butaforie?

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Dacă aş fi ştiut răspunsul la întrebare, n-aş mai fi pus-o. Numai că întrebarea este pusă corect căci, este adevărat, am vrea să ştim cât de departe pot să ajungă formaţiunile de Vigilantes în Europa. Chiar nu ştie nimeni.

Întrebarea din titlul articolului vizează o a doua dimensiune, extrem de gravă: până unde pot ajunge Vigilantes?

Mai precis: ce înseamnă viitorul? Se va rămâne la formula incipientă de acum, adică formaţiuni de civili indignaţi sau, urmărind modelul evoluţiilor de odinioară din America de Sud, se va evolua înspre ceva cu mult mai serios şi mai grav?

Întrebare justificată? Temere reală legată tocmai de evoluţiile extreme din America de Sud unde s-au văzut subunităţi ale poliţiei şi armatei cares-au alăurat Vigilantes sau le-au sprijinit?

Posibil. În orice caz, fenomen cu mult mai credibil în perspectivă după ce, aşa cum relatau azi cotidianele flamande Het Belang van Limburg şi Knack, „de la începutul anului, Siguranţa Statului şi serviciul general de informaţii se interesează îndeaproape de existenţa unor simpatizanţi belgieni ai formaţiunii ”Soldaţii lui Odin care se opune fluxului migraţionist şi care doreşte, conform propriilor sale afirmaţii, ”să apere valorile occidentale... Cel puţin patru militari din armată (belgiană n.n)  fac parte din acest grup... cel puţin patru militari au fost chemaţi să dea explicaţii... iar serviciile de informaţii urmăresc şi secţiunea din Anvers a „Fiilor lui Odin” şi a „Combatanţilor lui Thor” ..

(sursa La LIBRE BELGIQUE )

Despre ce tip de problemă vorbim? Care este relevanţa reală în actuale condiţii?

Răspunsul este, din nefericire, că, în actualele condiţii, nimeni nu are nici un fel de imagine clară asupra dezvoltărilor ulterioare ale evenimentelor. De unde TOATE măsurile de precauţie care se iau acum, cu privire atentă asupra Turciei.

Fireşte, din punct de vedere legal şi al ordinii politice actuale, răspunsul instituţional este mai mult decât evident.

Întrebarea apare însă în momentul în care, pe toate canalele existente şi la care am acces în acest moment la Bruxelles, străfulgeră incertitudinile privind configuraţia reacţiilor viitoare ale Europei în contextul în care Turcia va anula acordul cu UE. Situaţie cu adevărat extremă în care am putea avea cel puţin 3 milioane de migranţi întreptându-se înspre Europa. Brusc, odată cu ridicarea brutală şi deliberată, ca gest de răspuns al Turciei,  a tuturor barierelor care i-au ţinut blocaţi fie în taberele de refugiaţi (cele 3 milioane menţionate), fie la graniţă (încă cel puţin 1 milion de persoane, conform estimărilor organismelor internaţionale).

În asemenea perspectivă, întrebarea directă, neplăcută şi complet incorectă poltic este următoarea: cât este de pregătită UE să facă faţă faţă unui asemenea şoc şi consecinţelor sale directe, pe termen scurt, mediu şi lung?

Nu ştiu. Cred că, cinstit vorbind, nimeni nu ştie. Şi nu există nici un fel de analiză de risc (cel puţin la care să fi avut acces oficial şi pe care să fi primit un fel de OK să o fac publică) asupra impactului pe care un  asemnea şoc l-ar  avea asupra structurilor de securitate internă ale Statelor Membre. Dar este uşor să ne imaginăm o estimare a efectelor psihologice pe care o asemnea situaţie le poate genera asupra populaţiei, dar şi forţelor de securitate şi forţelor armate ale fiecăruia dintre Statele Membre.

Important? Relevant? Foarte posibil că da. Nu uitaţi, pentru a evalua corect situaţia, că, imediat după atentate, s-a observat şi recunoscut o vulnerabiliate evidentă, deoarece armata, în mod tradiţional, nu avea structuri specializate, cu forţele suficiente aferente, specializate, echipe  antrenate în lupta antiteroristă.

De aici întrebarea asupra relevanţei primei iniţiative, cea de a scoate armata în stradă, cu toate avertismentele neoficiale, dar persistente că nu era vorba de nimic mai mult decât de o disuadare generală, dat fiind că unităţile respective nu erau pregătite pentru lupta antiteroristă şi gherila urbană. Apoi, ca în cazul Franţei, decizia de a convoca „Garda Naţională”, adevărat, bazată pe elemente din fosta jandarmerie, a adus aceeaşi chestiune în prim-plan, adică specializarea pe luptă de gherilă urbană sau acţiuni teroriste a componenţilor noii forţe naţionale.

Ce relevanţă are asta în discuţia invocată şi, mai ales, în circumstanţele prezente?

Discuţia reală priveşte serviciile de informaţii şi unităţile lor de intervenţie specializate de acum şi în ceea ce se desenează în viitorul imediat.,

Pe fond, este o discuţie politică de cel mai înalt nivel. La modul concret, priveşte modalitatea în care se poate reacţiona în care se constată apariţia în teren a formaţiunilor de Vigilantes, cu posibilele legături mai mult sau mai puţin vizibile cu structurile armatei, în Occidentul European şi nu numai.

Dacă trecem la acest nivel ultra-sensibil  – dacă este posibil, probabil sau predictibil – să avem asemenea situaţii, atunci cine şi ce face?

Nu vă lăsaţi legănaţi de iluzii: o asemenea perspectivă există. În funcţiile de ambiţiile, convingerile, educaţia dumneavoastră, ea este mai mult sau mai puţin îndepăratată. Dar ea există pentru că răspunde unei întrebări nu de securitate, ci de identitate: ce vrem să fie Europa zilei de mâine?

Dacă, pentru a da măcar un răspuns la această întrebare, ajungem să invocăm tot ceea ce am descris în acest articol, înseamnă că Europa are o uriaşă problemă. Şi noi în calitate de cetăţeni europeni.

Unul dintre cei mai interesanţi ziarişti tineri ai tinerei generaţii din România mă indemna, zile trecute, să încerc să păstrez un echilibru foarte necesar al relatărilor de la Bruxelles.

Are dreptate. Încerc. Din convingere. Din toate puterile. Dar Europa aceasta care (totuşi, oarecum) este şi a noastră, oare ce va decide?

Vă mai aduceţi aminte de avertismenteul „Hannibal ante portas”?

Dacă aţi fi fost cetăţenii Romei de atunci, dacă sunteţi cetăţenii „Romei generice” de azi, ţinta declarată a Statului Islamic, oare cum veţi reacţiona?

Întrebare cu răspuns anunţat.

Dar, pentru a pune toate opţiunile pe masă,  din această cauză, tocmai urmând acest raţionament evident, întrebările de până acum nu sunt oare un răspuns la un montaj de butaforie care să justice viitoarea „Fortăreaţă Europa”?... Asta cel puţin în logica promovată de blogurile plătite de construcţia antieuropeană.

Dumneavoastră ce alegeţi?

Eu ştiu ce aleg.

Vreau Europa,

Europa aceasta euratlantică cu spaţiul său de forţă care este garanţia României.

Dar nu ajunge.

Va trebui să spunem ce vrem şi cum vrem să acţionăm, rapid, determinat şi activ în favoarea opţiunii noastre naţionale.

    

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite