Europa

articolul anterior articolul urmator

„Europa e în pericol“, spune Josep Borrell. Şi cum vrea să se apere? Proiectul „Compasului Strategic“

22
11 Nov 2021 09:21:39
Cristian Unteanu

Este vorba despre o discuţie foarte importantă, mai ales în contextul actualului cam haotic la nivelul relaţiilor internaţionale: în paralel cu NATO care-şi va anunţa Noul Concept Strategic, şi Uniunea Europeană doreşte să facă acest lucru, stabilind criteriile de colaborare, dar şi definiţiile comune în contextul cărora urmează să se dezvolte noua armată europeană de 5.000 de militari, producţia de înaltă tehnologie în domeniul militar.

Chestiunea este teribil de complicată în sine doarece, în continuare, există - cel puţin la nivelul unora dintre statele europe cu cele mai puternice economii şi, în consecinţă, cu posibilitatea de a investi sume importante şi pe termen lung în industria militară europeană - nu s-au lămurit încă multe lucruri fundamentale, de principiu, principii de joc care vor determina, după caz, o independenţă poltică şi militară faţă de tradiţionala presiune americană.

În paralel, avm cele două cadre juridice care definesc esenţa NATO şi, de cealaltă parte, a Uniunii Europene.

art.5

Părţile convin că un atac armat împotriva uneia sau mai multora dintre ele, în Europa sau în America de Nord, va fi considerat un atac împotriva tuturor şi, în consecinţă , sunt de acord ca, dacă are loc asemenea atac armat, fiecare dintre ele, în exercitarea dreptului la auto-apărare individual sau colectiv recunoscut prin Articolul 51 din Carta Naţiunilor Unite, va sprijini Partea sau Părţile atacate prin efectuarea imediată, individuală sau de comun acord cu celelalte Părţi, a oricărei acţiuni pe care o consideră necesară, inclusiv folosirea forţei armate, pentru restabilirea şi menţinerea securităţii zonei nord-atlantice.
Orice astfel de atac armat şi toate măsurile adoptate ca rezultat al acestuia vor trebui raportate imediat Consiliului de Securitate. Aceste măsuri vor înceta după ce Consiliul de Securitate va adopta măsurile necesare pentru restabilirea şi menţinerea păcii şi securităii internaţionale.

Tratatul Nord-Atlantic, Washington DC, 4 aprilie 1949

 

Dacă un Stat Membru devine victimă a unei agresiuni pe teritoriul său, celelalte State Membre se vor găsi în obligaţia de a a ajuta şi asista prin toate mijloacele ce le sunt la îndemână, în acord art.51 din Carata Naţiunilor Unite. Aceasta nu ar trebui să prejudicieze caracteristicile specifice al politicii de apărare şi securitate a anumitor State Membre. Angjamentele şi cooperare în acest domeni trebuie să fie în acord cu angajamentele luate în NATO care, pentru acele state care sunt membre în organizaţie, rămâne fundamentl apărării lor colective şi forumul pentru implementarea acesteia.

Art. 42.7 din Tratatul de la Lisabona

 

Clar şi limpede? Deloc, deoarece problema esenţială este şi acum natura sistemului colectiv de luare a deciziilor. În unanimitate.

Dacă la nivel de NATO lucrurile sunt într-adevăr clare, nu aşa stau lucrurile dacă vorbim despre o acţiune comună a forţei militare europene. Asta deoarece speranţa teoretică de a vedea o forţă militară de reacţie rapidă, modulară, de 5000 de oameni gata să răspundă unor ameninţări punctuale mai ales la graniţele UE, se loveşte de realitatea angajamentelor şi documentelor semnate individual între unele State Membre şi autorităţile de la Bruxelles. E vorba despre statele la care se referă formularea criptică din Tratatul de la Lisabona unde se spune că, dacă va exista o acţiune oarecare "aceasta nu ar trebui să prejudicieze caracteristicile specifice al politicii de apărare şi securitate a anumitor State Membre".  Pentru a înţelege mai bine enormele implicaţii ale naturii ambigue a legislaţiei europene în domeniu, aveţi aici un studiu amplu relizat de experţi de renume pentru European Council on Foreign Relations sub titlul Ambiguous alliance: Neutrality, opt-outs, and European defence, fiind analizate în amănunt excepţii reprezentate de Finlanda, Suedia, Austria, Irlanda, Malta şi Danemarca, ţări care au avut ştiinţa şi puterea de negociere de a obţine privilegii de joc ce s-ar putea dovedi esenţiale în cazul unei situaţii excepţionale.

Pe de altă parte, condiţia de acum ca o acţiune în baza art.42 să beneficieze de sprijinul unanim al Statelor Membre pare să fie absolut imposibil de realizat în condiţiile în care reprezentanţii NATO se opun destul de dur ideii de apărare europeană şi unor misiuni care să iasă de sub controlul organizaţiei, deci să fie dincolo de determinările clasice ale politicii americane, dar şi a dicotomiei între politicile faţă de Washington duse de statele occidentale versus cele din estul continentului.

Planul european de a realiza o viziune complexă însoţită de măsuri clare pentru susţinera producţiei de vârf militare va fi concretizată în Strategic Compass ce urmează să fie prezentat în prima parte a anului viitor, în perioada preşedenţiei franceze.

Circulă pe piaţa informaţiilor un draft al documentului Strategic Compass, pus acum în circulaţie de colegii de la Daily Telegrpah. Dacă iniţiatorii vor reuşi să promoveze până la capăt ideile din document, avem de-a face cu o schimbare de concept care poate să redefinească identitatea uropeană de apărare şi securitate, mai precis a acelor ţări care doresc să se desprindă într-un grup de acţiune pregătit să funcţioneze în funcţie priorităţile politice europene.

Cea mai importantă modificare a jocului, de fapt a tuturor jocurilor în Europa, este ideea că, în fine, va fi abandonat sistemul votului în unaminitate, ceea ce va permite ca, în caz de nevoie, un grup de ţări să poată acţiona formând propria lor forţă militară comună.

"Schimbările majore în domeniul geo-politic pun sub semnul întrebării capacitatea Europei de a-şi promova viziunea şi de a-şi impune interesele...Acest mediu de securitate mai ostil ne impune să ne creştem capacitate şi dorinţa de a acţiona în sensul întăririi propriei noastre rezilienţe. Europa nu-şi poate permite să rămână spectator într-o lume care este în principal clădită de alţii".

Dispare principiul unanimităţii în acest domeniu, ok, dar este totodată şi semnalul că am putea să vedem apropiindu-se aceeaşi discuţie şi în cazul luării tuturor deciziilor în Consiliul European, adoptarea punctelor strategice fiind făcută cu un sistem de majoritate de voturi?

Noi avem ceva de zis? Cine ştie? Oricum, luni, la Bruxelles, planul UE va fi discutat de Josep Borrell, coordonatorul politicii externe europene, care a convocat o reuniune cu miniştrii de externe şi ai apărării.

Ce va avea de spus România rămâne să vedem.

 

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

22 Comentarii

Cristian saileanu
11.11.2021, 09:33:17

Europenii au refuzat sa contribuie si 2% din PIB pentru inarmare... Nemtii, de ex, dau mai multi bani imigrantilor ilegali decat inarmarii Vor fi oare de acord sa dea 5% pt o armata proprie, separata de NATO? taaaare ma indoiesc... Si nu inteleg de ce sa ii apere americanii, de ce sa moara tineri americani pt apararea europei????

-13 (17 voturi)
Lucifer
11.11.2021, 09:49:05

De fapt, Europa vrea să-şi facă propria armată, alta decât cea din NATO. De ce? Fiindcă pentru o parte din ţările europene ca Franţa şi Germania, duşmanul este SUA+UK, nu Rusia şi nici China, etc. Europa vrea să fie mare putere economică şi militară, la egalitate cu SUA, China, chiar Rusia.

-14 (18 voturi)
echi
11.11.2021, 09:49:32

ma lucifer , tu faci pi pr0$tanacuu sau asa esti?

+1 (3 voturi)
Utilizator Adevărul
11.11.2021, 09:42:36

Comentariu considerat abuziv.

echi
11.11.2021, 09:46:30

da noua care UE ne treba Lucianov, aia propusa de Rusia?

-1 (1 vot)

Vezi toate comentariile (22)

Modifică Setările